Basescu si bucurestenii

Traian Basescu joaca o carte importanta, mizand pe electoratul din Capitala. Sunt peste un milion si jumatate de voturi in adormire. In ultimii ani, bucurestenii refuza pur si simplu sa mai vina la urne. La europarlamentarele din 2009, s-a inregistrat un trist record in materie de absenteism. In Bucuresti, s-au prezentat doar 15% din totalul de peste 1.700.000 de cetateni cu drept de vot. Cum poate fi descris in termeni politici comportamentul bucurestenilor? Dar relatia lor cu Traian Basescu?

A fost fieful sau, a castigat Primaria Capitalei in 2000 si in 2004, iar la referendumul din mai 2007 Bucurestiul s-a aflat in topul oraselor care au votat impotriva suspendarii presedintelui. Intre timp, s-a produs o schimbare dramatica: la alegerile locale din 2008, bucurestenii au refuzat ofertele partidelor, preferand farsa independentului Sorin Oprescu. PD-L a pierdut un fief traditional, cu exceptia a doi primari de sector. Premierul desemnat, Liviu Negoita, a fost ales primarul Sectorului 3 cu 80%.

Acum, masuratorile, inclusiv cele ale PD-L, sugereaza o noua surpriza. In Capitala, Crin Antonescu il depaseste in turul doi cu doua procente pe Traian Basescu. Oficial, seful statului nu recunoaste pierderea suprematiei, ci sustine ca este „la egalitate cu un alt candidat“.

Prabusirea o pune pe seama lipsei de atentie acordata in campanie: „Probabil faptul ca de la Bucuresti am plecat tot timpul in tara si am uitat sa ma adresez bucurestenilor este un lucru pe care trebuie sa-l corectez… eu cred ca senzatia bucurestenilor este ca nu m-am mai ocupat deloc de Bucuresti“ (joi, 5 noiembrie, Realitatea FM).

Nevoia disperata de a recupera in forta fieful pierdut – Bucurestiul – l-a determinat sa apeleze tocmai la cel care l-a refuzat, in 2008, cu o candidatura la Primaria Capitalei: Liviu Negoita. Cu el, Traian Basescu spera sa trezeasca ceva interes, insa alegatorii lui Negoita par cei mai loviti de sindromul absenteismului.

Din cauza slabei mobilizari inregistrate in Sectorul 3 la ultimele alegeri, premierul desemnat a intrat in conflict cu liderii PD-L. Ce calcule il fac pe seful statului sa creada ca Negoita ar putea opri avansul candidatului PNL in Capitala? De ce crede ca, raspunzand ofertei Klaus Johannis cu o copie din propriul partid, va fi aplaudat? Johannis – premier a fost un truc care si-a epuizat puterea de seductie.

S-ar mai putea bizui si pe voturile stranse de Sorin Oprescu. Primarul si-a vandut in avans voturile, declarand ca 88% dintre alegatorii sai voteaza cu Traian Basescu in turul 2. Insa bucurestenii par sa-l fi abandonat si pe cel pe care l-au ales primar acum un an, Oprescu fiind pe locul patru in preferintele lor la prezidentiale, cu 13%. Asa ca primarul nu prea are ce oferi.

In mod cert, bucurestenii, fieful pierdut, vor decide scorul final, fie ca absenteaza masiv ca in trecut, fie ca se vor mobiliza. Se spune despre ei ca sunt un electorat mai educat, progresist, cu acces la informatie, dar si imprevizibil, irational, absent.

Cum se formeaza optiunile politice ale bucurestenilor? Au criterii, principii si valori in spatele votului? Cum pot bucurestenii, in numele dispretului suveran fata de politica, sa livreze primari-parodie gen Sorin Oprescu, Popescu „Piedone“ sau Marian Vanghelie? Cum pot invoca bucurestenii constiinta civica superioara, cand ei reusesc sa produca deprimantele fotografii electorale cu multimi calcandu-se in picioare la mici si bere? Cine merge la vot? Bucuresteanul cosmopolit, intreprinzator si educat sau miticul flecar si superficial, provincialul vesnic neadaptat si nemultumit, taranimea urbana, muncitorimea din cartierele dormitor? Votul cui conteaza mai mult?

Unii vor spune ca bucurestenii s-au saturat totusi de promisiuni desarte, ca au devenit mai pragmatici si ca lozincile sforaitoare gen „tepe in Piata Universitatii“ sau gaselnita referendumului pentru un parlament unicameral nu mai tin. In fond, Basescu le-a mai cerut un mic parlament in Capitala („dati-mi un Consiliu General“). Dupa, nu s-a intamplat mai nimic. Basescu a uitat de tepele din Piata Universitatii, defileaza cu alde Gigi Netoiu prin Oltenia. A pierdut ascendentul moral si nu mai poate apela la discursul justitiar dupa ce el insusi a incurajat nepotismul, in cazul EBA sau dupa ce ministri din garda tanara girati de el ajung la DNA, cazul Ridzi. Poate bucurestenii i-au contabilizat si asta.

Unii vor spune ca bucurestenii nu prea cred nici in dramele politice cu moguli, democratie in pericol sau reforma clasei politice, pentru ca tot ce-i intereseaza e prosperitatea personala. Fiind una dintre zonele de mare efervescenta economica, Bucurestiul va prefera mai degraba un candidat capabil sa asigure un mediu de afaceri cat mai prietenos, eventual tolerand cu modelul balcanic de business, unde ciubucul si taxa de protectie politica se calculeaza de la 10% in sus din afacere.

Prin urmare, candidatul care s-a luat la tranta cu criza economica si s-a identificat cu Guvernul Boc, autorul impopularului impozit forfetar, nu mai poate fi iubit de micii intreprinzatori obisnuiti cu sistemul zero taxe oficiale catre stat, buget de spaga sperarat. Din dorinta de a juca si rolul de premier, Traian Basescu si-a atras antipatia descurcaretilor din Capitala si de aiurea. Oricat le-ar vorbi despre moguli, Grivco si invarteli la nivel inalt, Basescu nu le mai este simpatic, cata vreme si micile lor invarteli au de suferit.

Ar mai fi apoi si explicatia inclinatiei spre snobism specifica Centrului. Ocupantii lui se cred superiori celor din provincie. Or, Traian Basescu a ales, in aceasta campanie, sa se adreseze in special publicului rural, a jucat hora, a tuns oi, plange artistic de cate ori are ocazia, a tintit marile orase si s-a plimbat mai putin prin Piata Universitatii, unde, dupa referendumul din mai 2007, le dadea intalnire bucurestenilor o data la trei luni. Poate si alianta dintre PD-L si PSD, girata de seful statului, le-a produs o mare dezamagire, bucurestenii fiind considerati, ani de zile, electorat cu preferinte de dreapta.

Pentru un amestec de populatie atat de variat si greu de anticipat, oricare dintre explicatiile de mai sus ar putea justifica pierderea de procente inregistrata de Traian Basescu in Bucuresti. Observandu-le optiunile politice in timp si comportamentul in momente cheie, pare dificil de identificat o constanta sau un principiu dupa care se ghideaza la vot.

Bucurestenii par sa voteze uneori din pura plictiseala, superficial, inconsistent, irational si impulsiv, asa cum par cei mai multi in relatiile lor de zi cu zi, asa cum arata traficul din Capitala sau haosul arhitectural, toate fiind, in ultima instanta, proiectiile unei populatii pestrite, fara identitate clara si fara un proiect de societate minimal. Alteori, ei, bucurestenii par progresisti, cu instincte democratice functionale in momente cheie si orientati catre modelul occidental. Viitorul presedinte al Romaniei este, totusi, la mana lor.

Cinicii sustin ca orice tentativa de resuscitare a interesului pentru alegeri e zadarnica, ca alegatorii au obosit si s-au scarbit de politica si ca alegerile prezidentiale din 2009 vor fi decise de fapt de armatele de activisti din cele doua mari partide. Castiga cine se va organiza mai bine.

Text aparut si in ultimul numar al Revistei 22