Festivalul B-EST a adus-o pe Wendy, cu si fara Lucy

Prezentat in cadrul Festivalului International de Film B-EST, „Wendy and Lucy” isi duce spectatorul in America celor fara prea multe posibilitati si arata cum un sir de evenimente neprevazute, cum ar fi pierderea unui caine, devine pentru eroina un motor al dezagregarii. Festivalul B-EST, care l-a avut pentru doua zile invitat pe polonezul Jerzy Skolimowski si care a prezentat in competitie „Cea mai fericita fata din lume”, de Radu Jude, ia sfarsit maine seara la Cinema Studio.

Wendy a plecat din Indiana spre Alaska. Nu stim ce a lasat in urma, aflam doar ca are o sora si un cumnat cu care nu se intelege foarte bine. Iar in Alaska spera sa gaseasca de lucru.

Intr-un orasel din statul Oregon masina i se strica, mancarea cainelui se termina si, pentru ca nu are bani prea multi, Wendy incearca sa fure conserve de la un supermaket, dar e prinsa.

Cand se intoarce de la politie, nu-si mai gaseste cainele, pe Lucy, pe care il legase in fata supermarketului. Ce poate sa faca decat sa o ia pe strazi strigand cutu-cutu, sa incerce la hingheri, sa puna anunturi pe stalpi?

Singura persoana de treaba pe care o cunoaste este un barbat in varsta care lucreaza ca paznic. El o va lasa sa sune la hingheri de pe telefonul mobil si o va ajuta, la plecare, cu citiva dolari.

Regizoarea Kelly Reichardt lasa intentionat multe spatii goale in acest film despre o calatorie banala care risca sa se infunde intr-un colaps emotional. Toata actiunea filmului se petrece in acest orasel unde eroinaramane blocata, recurgand la cele mai elementare expediente. (Incearca, de pilda, sa vanda sticle goale, cot la cot cu homeles-ii.). Demnitatea umana a eroinei este cu fiecare amanunt tot mai amenintata.

Nu intamplator, iesirile din securizanta masina, acum stricata, duc des la o toaleta publica unde Wendy isi improspateaza igiena, aparandu-se cu arme simple (apa, sapun si schimburi) impotriva perspectivei de a se vedea in curand pe drumuri si fara un ban, adica de a schimba un statut social oricat de mediocru pe nesiguranta lipsei oricarui statut.

Desi in momentul in care intreg filmul cade pe disparitia caineluisi actiunea se va concentra numai pe acest lucru, povestea isi pierde din miza, „Wendy and Lucy” nu e lipsit de calitati. Printre acestea, intrepretarea sau, mai bine zis prezenta lui Michelle Williams, care duce un film in spate fara prea multe replici.

E, daca nu ma insel, primul rol in care fosta consoarta a lui Heath Ledger nu trebuie sa dea bine. Nu mai e blonda, nu mai e dulcica, nu mai e de la Hollywood, ci ar putea fi oricare tanara care pleaca de acasa, satula probabil de o viata de mizerie, sperand sa dea peste altceva. Si care are ghinion. Iar America e plina de tineri care-si iau lumea in cap, macar pentru a schimba aerul.

Alt lucru bun in film e neclaritatea povestii, faptul ca nu iti ofera date biografice sau de alta natura despre eroina. Drumul ei se rupe in Oregon, si de aici filmul. Daca nu s-ar fi stricat masina, n-ar fi existat filmul. Cand fata pleaca din oras, se termina si filmul.

Festivalul B-EST, ajuns la a V-a editie, care o are director tot pe Dana Dimitriu si selectioner (pentru al doilea an consecutiv) pe Andrei Cretulescu, a beneficiat in acest an de un nou spatiu de desfasurare: cinematograful Studio, un vad bun nu doar pentru membrii pensionati ai Uniunii Cineastilor, dar si pentru cinefilii tineri care au umplut sala mai ales la proiectiile de seara.

Festivalul a avut patru sectiuni competitive: lungmetraj fictiune, scurtmetraj fictiune, documentar si film studentesc. Daca in anii trecuti invitatii de onoare au fost Nikita Mihalkov, Rutger Hauer sau Andrzej Zulawski, in acest an a venit din Polonia Jerzy Skolimowski. Acesta a prezentat in fata unei sali arhipline cel mai recent film al sau, „Four Nights With Anna” (2008). Gala de inchidere a festivalului are loc duminica, de la ora 19.