Colonelul, pisica albastra si secretele gestionarii resurselor umane

E un obisnuit al localului Pisica albastra din Arad. La 64 de ani, arata de 50. Poarta o pufoaica rosu cu negru, are parul saten-samponat. Colonelul Romulus Rus a lucrat timp de 24 de ani la Bucuresti, in structurile Armatei si ale Ministerului de Interne. Intre 1994-1997, a fost comandantul Centrului militar judetean Arad. Acum e pensionar. Revolutia din 89 l-a prins in Capitala, ca ofiter de stat major.

Vocatia de militar nu l-a parasit, cum n-a putut sa scape nici de limbajul de lemn si o anumita indoctrinare. Interviul care urmeaza reinvie spiritul unei epoci de nezdruncinat in convingeri: Epoca de Aur.

Dani Rockhoff: Ce sunteti acum, ce profesie ati avut inainte?

Romulus Rus: Pensionar e o profesie? E ceva care nu poti sa refuzi. Inainte am fost militar.

Cati ani ati fost activ in armata?

38 de ani.

Ce functie ati avut in cadrul armatei?

Mai multe functii.

Spuneti-o pe ultima.

Comandant de o institutie militara.

Cu ce v-ati ocupat in cadrul institutiei?

Cu gestionarea resurselor umane si materiale.

Ce amintiri aveti de la Revolutie?

Care revolutie?

N-a fost revolutie? De ce n-a fost Revolutie?

Rade. A fost si Revolutie. Pentru ca a fost o schimbare a unui sistem economic.

Numai economic?

Ca principala esenta sisemul economic, intelegand prin asta schimbarea opticii despre proprietate. Nu numai a opticii, ci schimbarea sistemului de proprietate. Inainte vorbeam de proprietatea obsteasca asupra mijloacelor de productie, acum vorbim despre proprietatea privata asupra mijloacelor de productie.

Ce pasi s-au facut in directia asta?

S-au facut pasi mari, pentru a invata oamenii ce inseamna proprietatea privata si efectele ei.

Inainte de Revolutie, cum era activitatea dv. zilnica? Ce faceati?

Era activitatea profesionala, si intima si culturala. Era frumos.

Bine, era frumos pentru unii, insa ce faceati?

Ceea ce face omul si astazi. Se trezeste dimineata, se barbiereste, isi pupa nevasta, copiii daca-i are, face sex cu nevasta sau cu iubita si se duce la serviciu. Isi indeplineste datoriile pe care le are…si nu-mi pare rau.

La ce unitate militara ati fost?

Nu se poate spune la ce unitate. La o institutie militara.

Am inteles ca, in cadrul armatei, va ocupati cu administratia.

Cu gestionarea resurselor umane si materiale.

Ce inseamna asta?

Asta inseamna ca, potrivit unor scopuri si obiective, trebuie sa gasesti modalitatile cele mai potrivite situatiei, sa folosesti resursele materiale si umane potrivit cerintelor momentului.

Haideti sa lasam limbajul de lemn.

Putem sa spunem ca-i limbaj de lemn, de fier sau de beton. Lumea nu se va schimba si va ramane aceeasi, pentru ca asta a ramas valabil de cand e lumea.

Eu sunt insa alta generatie, ascult ce spuneti si nu inteleg nimic.

Daca nu intelegeti nimic, invatati sa intelegeti.

N-am codul. Explicati-mi in cuvinte mai simple, ce se intampla?

Pe vremea Egiptului nu se gestionau resurse umane si materiale?

Ce insemna asta?

Folosirea oamenilor si folosirea resurselor care nu sunt umane, lemn, fier, petrol, nisip, ghips.

Ce faceati cu aceste resurse?

Ce fac cu omul, ce fac cu betonul? Cu omul comunic, traiesc, duc viata mai departe. Cu resursele materiale fac o casa, fac un drum.

Bine, asta e la modul general. Hai sa vorbim concret: in cadrul armatei, a unitatii pe care ati comandat-o, ce insemna aceasta gestionare?

In orice spatiu geografic exista o organizare sociala: de natura politica, etnica, geografica, care isi are niste legi ale ei, scrise de guvernanti, de natura, sau de elemente relative, cum era familia. Eu aveam control asupra resurselor materiale si umane. Detineam permanent control asupra situatiilor si schimbarilor care aveau loc in resurse. Aceasta era datoria mea si o faceam cu un scop: ca atunci cand este nevoie sa fie folosite aceste resurse, ele sa fie folosite cat mai eficient.

Cum tineati gestiunea?

Pe toate suporturile existente si la ora actuala: pe suport magnetic, si pe suport de hartie.

Era o activitate secretizata?

Si secretizata. In orice domeniu exista elemente care fac obiectul largii circulatii a informatiei, o informatie care nu aduce nici un prejudiciu si o stie toata lumea si alt gen de informatii, care fac obiectul doar unor anumite decizii.

Dv. ati iesit la pensie. Sunt informatii pe care le aveti si care ar fi de interes public, fara a va implica int-o deconspirare. Ce ne puteti spune in sensul acesta, pentru tineretul care nu stie ce s-a intamplat inainte de 90?

Daca ar implica deconspirarea, nu s-ar produce deconspirarea. E normal sa fie asa, pentru ca nu poti sa dai mediului totul. Activitatile ca atare, umane, au niste canale, au niste segmente care se bazeaza pe o informatie strict folosita intr-un anumit domeniu.

E vorba de activitatile umane sau de activitatile Dv. din cadrul armatei?

Toate activitatile sunt umane, inclusiv cele din armata.

Insa armata isi are regulile ei proprii de functionare.

E o poveste pe care fiecare o intelege cum vrea. Armata a creat societatea, sau societatea a creat armata? Va spun eu. Societatea a creat armata.

Cum vedeti dv. politica militara a lui Bush? Care a fost castigul, care au fos pagubele?

Bush mai are cateva zile. Politica are intotdeauna la baza niste interese. Iar politica armatei se inscrie in politica societatii. Armata nu are o politica proprie, ci are doar sarcina sa se instruiasca pentru a face fata cerintelor si comenzilor sociale.

Ce s-ar intampla cu ea intr-o societate a pacii, intr-un context mondial de echilibru?

Daca am trai intr-o societate a pacii, ceea ce este o utopie si a fost o utopie intotdeauna, n-ar mai fi nevoie de armata.

Este tot timpul nevoie de armata?

Armata este un instrument al societatii de care tara si poporul respectiv se foloseste pentru ca, intr-o anumita situatie, sa isi apere interesele.

Exista interese economice ale armatei?

Segmentul e prea subtire, prea nesemnificativ, ca sa vorbim despre asta.

Exista insa proiecte de securizare a frontierelor, de dotari ale armatei, de achizitionari de avioane, de elicoptere, de armament. In Romania cum stau lucrurile in acest sens?

Toate aceste interese si chestiuni nu se pot pune in sarcina armatei sau a Ministerului Administratiei si Internelor, ci sunt o problema a statului respectiv.

Insa statul are un buget pentru armata.

Normal, daca cer ceva armatei, trebuie sa-i dau un buget: sa-i dau bani, sa-i pregatesc oameni, sa dau un instrument cu care sa indeplinesc sarcinile pe care mi le traseaza politicul.

Daca dv. gestionati resurse umane si materiale, incotro se indrepta bugetul primit, inspre ce achizitii?

Achizitiile le aproba societatea civila. Pentru ca ea avea nevoie de aceste achizitii. Armata avea nevoie de achizitii numai pentru ca sa poata sa-si indeplineasca misiunea.

In ce directie erau indreptate fondurile bugetare?

In directiile misiunilor pe care le primea armata.

Ce directii si orientari erau pe vremea lui Ceausescu?

Directiile si orientarile sunt schimbatoare. Nu se poate spune: pentru est, pentru vest, pentru nord sau pentru sud. Pentru tot ce apare.

Erau deci achizitii de rezerva.

Nu erau de rezerva, ci erau achizitii potrivite cu momentul respectiv, cu ceea ce se profila in Romania, in jurul Romaniei si in lume. Tara trebuia sa poata face unei solicitari, care nu stii nici odata care este, cand apare si de ce natura este. Mi-aduc aminte ca stiinta si tehnica au evoluat. Si mi-aduc aminte ca trebuia sa schimbam categoriile de armament si de tehnica, pentru ca sa facem fata provocarilor potentiale.

Depre ce an vorbim?

Nu exista un an anume. Asta se deruleaza permanent.

Deci Dv. ati fost permanent in alerta.

Nu numai eu. Toti suntem permanent in priza.

Acum mai sunteti in priza?

Si-acuma mai sunt in priza, ideatic.

Acum nu mai gestionati nimic, de ce sunteti in priza?

Nu mai am putere de decizie, asta-i altceva. Nu mai pot sa hotarasc, insa nu ma opreste nimeni sa gandesc.

In anii 80, tineri irakieni au fost adusi ca practicanti la fabricile de armament de la Cugir, langa Alba-Iulia. Ce ne puteti spune despre zona de resurse umane administrata de dv.?

Au fost oameni care s-au instruit sa foloseasca anumite categorii de armament, oameni care s-au instruit sa stie ce e aceea o institutie militara. Oamenii respectivi nu aveau inca suficienta experienta pentru ca sa gestioneze un fenomen de conflict. A fost un instructaj normal, un instructaj firesc, care se poate oferi oricui.

Au fost numai irakieni?

Nu pot sa spun ca au fost numai irakieni. Au fost cei cu care statul respectiv, la timpul respectiv a incheiat intelegerile respective. Si nu era problema mea, oricum. Fiecare, pe scara ierarhica, se ocupa de problemele lui. Eu nu ma ocupam de problemele astea. Eu aveam alte sarcini de indeplinit. Eu gestionam resursele umane ale Romaniei.

Soldati?

Nu soldati, oameni.

Era vorba si de civili?

Nu stiu ce-i ala civil. Pentru mine nu exista diferenta intre civil si militar. Toti suntem membrii aceleiasi societati. Ca militar, sunt membru al unei institutii. Tot asa e in sanatate sau invatamant. Nu vad nici o diferenta intre un militar si un civil.

Ba da, o diferenta exista. Un civil nu poate lua o arma in mana si sa execute un ordin.

Poate sa ia si el o arma in spate si sa execute un ordin, cand este cazul. Un civil poate sa ia o siringa in mana si sa faca o injectie, daca asta e sarcina lui. Sarcina mea e sa ma pregatesc ca sa fac fata unei solicitari, de genul meu.

Nu puteti spune totusi, ca un civil trebuie sa se supuna unor ordine militare.

Daca tara respectiva a declarat stare de necesitate, si civilii se supun unei decizii luate de politic.

Cum puteati evalua, pe vremea cand erati activ, ce marja de societate civila, la o adica, vi se supune unor ordine?

Segmentul de societate civila care se supune unor ordine, in afara institutiilor respective in care lucreaza, nu hotaraste armata, ci hotaraste Parlamentul. Vorbim de cazul actual. Inainte, hotara Marea Adunare Nationala.

Iar daca Marea Adunare Nationala spunea: Ia-l pe cutarica de pe strada si spune-i sa execute un ordin militar, asta se intampla?

Daca Marea Adunare Nationala spunea: luam 20% din populatie si o pregatim ca sa faca fata unor solicitari de alt gen decat cele in care lucreaza, asa s-ar fi intamplat.

Pe ce criterii erau selectionati cei 20%?

Pe criterii care functioneaza si azi. Tara este pusa intr-o situatie delicata, dificila, si ca sa faca fata acestei situatii e nevoie si de contributia intregii populatii civile. Eu nu inteleg niciodata care e diferenta intre civil si militar.

Acei 20% ai societatii civile erau oameni cooptati de Securitate?

Nooo. Nici vorba. Acestea sunt conotatii, sunt prostii in mintea unor oameni. Securitatea are un rol aparte, are sarcinile ei, este constituita tot din civili. Pentru ca, n-are importanta: armata, Securitate, sanatate, invatamant, toate sunt constituite din civili. Pentru ca toti au fost prunci, toti au crescut si mai tarziu si-au indeplinit o anumita profesie. Toti suntem aceeasi societate. Deci eu nu vad de ce unii ar incerca sa faca separatii, sa zica: Armata nu face parte din lumea asta. Dar din ce lume face parte?

Totusi, armata este o structura profesionala.

In Romania, ea nu este constituita din mercenari. Este o structura profesionala la cerinta statului, care executa acum comenzile date de Parlament, mai demult, de cine era atuncea.

In cazul unei situatii de criza, nu excludeti faptul ca o parte a societatii ar putea reactiona negativ la comanda militara, ar putea sa opteze pentru pacifism?

Totdeauna va exista o parte a societatii care va fi, sau nu, de acord cu decizia statului respectiv. Asa a fost, este si va fi totdeauna. Unii vor impartasi decizia, altii nu. Nimeni nu-si doreste un conflict, nimeni nu-si doreste o situatie de criza sau un razboi, pentru ca acolo mor oameni, se consuma energii care ar putea fi folosite in alta parte, insa asta este situatia.

La Bucuresti, timp de 24 de ani, in ce structura ati functionat?

Am functionat inclusiv in structura Ministerului. M-am ocupat tot de gestionarea resurselor umane. Ma ocupam de pregatirea personalului care era, pe segmentul meu, inrolat in armata, ca sa putem face fata unor situatii in care cineva ne agreseaza.

Era functie 100% de aparare?

Numai de aparare. In cei 38 de ani n-am avut sarcini sau misiuni de pregatire pentru expansiune sau cucerire.

Cum vi s-a parut politica comunista in directia asta? Era o politica corecta?

Este greu de dat un verdict, cum mi s-a parut politica comunista. Politica comunista sau politica capitalista, astea sunt niste notiuni si concepte care nu cred ca au o mare importanta, cand e vorba de apararea statului respectiv. Indiferent ca esti intr-o societate comunista sau intr-una capitalista, ca structura sociala si element al proprietatii, trebuie sa iti aperi neamul si tara.

Dar acum, cum iti aperi neamul si tara, cand Romania este inclusa in structurile NATO si acolo nu se mai iau decizii la nivel national?

In lume nu poti sa traiesti izolat. In lume tot timpul trebuie sa fii parte a unui sistem mai mare.

Inainte era sistemul Tratatului de la Varsovia, acum e sistemul NATO.

Cum vi se pare politica NATO de acum, mai buna decat cea a Pactului de la Varsovia?

E greu sa faci diferenta intre un sistem sau altul, atunci cand nu gestionezi elementul strategic.

Politicile au avut intotdeauna rolul si specificul lor, in raport de timpul in care traiau oamenii. Ar fi aiurea sa spunem ca a fost mai buna sau a fost mai rea. A fost dupa interesele structurilor politice ale momentului respectiv.