Apelul unui psihiatru, expert în adicții: „Opriți excluderea medicilor și specialiștilor din sănătate din procesul de creare a politicilor anti-drog!”

De mai bine de douăzeci de ani, de la înființarea Agenției Naționale Antidrog (ANA) sub umbrela Ministerului Afacerilor Interne, în România a prins rădăcini ideea că domeniul drogurilor trebuie gestionat de instituțiile de forță ale țării – Poliția, procuratura și altele asemenea. Astăzi, ne găsim în situația în care Ministerul Sănătății nu are nici măcar un singur specialist desemnat să se ocupe de domeniul dependențelor nu doar de droguri, dar nici de alcool, tutun sau jocuri de noroc.

Tot astăzi vedem rezultatele acestor 20 de ani de coordonare polițienească a domeniul drogurilor: scăderea vertiginoasă a vârstei de debut a consumului, drogurile au devenit mai accesibile, mai ieftine și mai periculoase, zone care în trecut nu aveau de a face cu fenomenul consumului de droguri precum zonele din rural sau urbanul mic au devenit noul epicentru al acestei crize care se adâncește pe zi ce trece.

Sub oblădurea ANA și a Ministerului de Interne, cu complicitatea politicienilor care creează legi după rating-ul de la televizor, România a devenit singura țară din Europa unde cel mai consumat drog sunt etnobotanicele, substanțe de sinteză extrem de periculoase, cu efecte catastrofale asupra sănătății.

„O strategie dovedită ca ineficientă de experiența tuturor statelor care au încercat-o înaintea noastră”

În ciuda acestor rezultate dezastruoase ale coordonării domeniului realizată de Ministerul de Interne prin agențiile și structurile sale, România nu doar că nu a abandonat această strategie, strategie dovedită ca ineficientă de experiența tuturor statelor care au încercat-o înaintea noastră, dar a investit și mai multe resurse în aceeași direcție – a crescut și mai mult accentul pus pe Poliție și pe măsurile punitive, cu ignorarea cvasi-totală a măsurilor de prevenire și tratament care sunt și ele, în mare parte, implementate tot de structuri ale Poliției.

Principiul după care par să se ghideze factorii de decizie de la nivel central, cel puțin când vine vorba de domeniul consumului de droguri în populație, este “Dacă zidul nu cade după ce dai cu capul în el, atunci trebuie să lovești mai tare!”

Recent au apărut modificări ale legislației privind condusul autovehiculelor sub influența substanțelor psiho-active, modificări pe care societatea civilă le-a considerat ca fiind de natură să creeze abuzuri împotriva cetățenilor acestei țări. Practic, Poliția, fără a se consulta cu vreo autoritate din domeniul medical, a achiziționat teste anti-drog pe care le-a calibrat fără nicio competență medicală și a început să le aplice pe drumurile publice cu ajutorul agenților de poliție neinstruiți.

Mai mult, prin aceste modificări recente se dorește ca testele de confirmare să poată fi făcute și în laboratoarele Poliției, nu doar ale Institutului de medicină legală (IML)[vezi aici]!

„S-a ajuns la situația în care Ministerul de Interne informează populația cu privire la substanțele medicamentoase”

România trebuie să știe că în niciun moment specialiștii din sănătate în domeniul drogurilor nu au fost consultați cu privire la achiziționarea acestor teste, utilizarea acestor teste sau formularea consecințelor legale care ar trebuie să decurgă după un rezultat pozitiv.

Ca urmare, s-au creat situații absurde precum cele în care oameni nevinovați au fost testați fals-pozitiv și și-au pierdut dreptul de a conduce până la obținerea confirmării de la IML (proces care poate dura până la 1 an de zile!), situații periculoase pentru sănătate în care unii oameni au trebuit, pentru a-și păstra permisul, să renunțe la un tratament care peste noapte a fost considerat, fără nicio consultare cu corpusul psihiatric, „drog” de către Poliție și DIICOT sau situații tragice în care oameni care au consumat cannabis cu multe zile în urmă au fost testați pozitiv și au dosare penale (recomandarea în Canada, unde cannabisul este substanță legală este de a conduce după minim 6 ore de la consum!).

S-a ajuns la situația halucinantă pentru orice țară normală în care Ministerul de Interne și nu Ministerul Sănătății informează populația cu privire la substanțele medicamentoase care pot pozitiva testele și face recomandări cu privire la ce medicamente pot sau nu pot fi luate de pacienți!

Dar nimic nu a arătat mai clar excluderea profesioniștilor și specialiștilor din sănătate din construirea politicilor antidrog ale acestei țări decât recentul eveniment organizat de Antena 3 și Agenția Națională Antidrog, unde au participat primul ministru, alți 4 miniștri și peste 20 de angajați ai Ministrului de Interne și de Justiție! Nici măcar 1 din cei peste 30 de autori ai recent publicatului manual românesc de tratament al dependențelor de substanțe nu a fost invitat să vorbească!

„Când vine vorba de droguri, România are mai multă încredere în Poliție decât în medici și psihologi”

Când vine vorba de droguri, România are mai multă încredere în Poliție decât în medici și psihologi. România trimite polițiști în școli, să le pună copiilor pe față ochelari care îi fac să se simtă ca și cum ar fi drogați, deși toate studiile și recomandările internaționale afirmă că o astfel de intervenție nu e doar ineficientă, dar poate crea efectul contrar!

Chiar și proiectul de lege recent votat în Parlament privind înființarea a 8 centre regionale pentru tratarea dependențelor de droguri nu a fost realizat cu consultarea specialiștilor în domeniul sănătății! Este o măsură trecută pentru a da bine în campania electorală.

Un specialist medic în domeniul drogurilor ar fi știut că tratamentul dependenței de droguri necesită un lanț terapeutic care să abordeze persoana dependentă la mai multe niveluri și în special în mediul de reședință, nu doar opt centre izolate.

Astfel, întrebarea pe care mulți părinți o pun la externarea copilului lor dintr-un astfel de centru „Și el unde va face tratament după ce ajunge acasă?” rămâne în continuare fără răspuns. Și dacă cineva îmi spune “Bine că se fac și alea”, o să-i răspund că în absența tratamentului continuat după externare, ratele de recădere în dependențe sunt de peste 90%, astfel că în van sunt eforturile pacienților, ale familiilor lor, ale medicilor și ale bugetului național.

„Noi, medicii României, suntem pregătiți să ajutăm această țară să rezolve sau măcar să diminueze povara creată de problema drogurilor”

Fără niciun răspuns au rămas adresele Asociației Române de Psihiatrie și Psihoterapie, principalul for al psihiatrilor din România unde se argumenta trecerea domeniului prevenirii și tratamentului dependențelor de droguri de la Poliție către profesia medicală precum și alte măsuri urgente care ar fi putut diminua gravitatea problemelor legate de droguri în România! Fără răspuns a rămas adresa Colegiului Medicilor din România unde se argumenta în favoarea opririi tăvălugului de creșteri nediferențiatre ale pedepselor cu închisoarea și orientarea spre un model bazat pe principiile sănătății publice!

Românii trebuie să știe că singurele categorii profesionale implicate în acest moment și de 20 de ani în procesul decizional cu privire la fenomenul drogurilor în România sunt politicienii, polițiștii și procurorii. Acestora și nu medicilor le revine întreaga responsabilitate pentru rezultatele politicilor pe care le implementează!

De asemenea, românii trebuie să știe că, în tăcere și cu puține resurse, corpul medical și al celorlalte profesii din domeniul sănătății (psihologi, asistenți medicali și sociali, infirmieri, voluntari din alte categorii profesionale) se pregătesc în continuare, fac formări, se specializează și chiar dezvoltă mici programe de prevenire pentru copii precum și intervenții terapeutice pentru pacienții dependenți.

Noi, medicii României, suntem pregătiți să ajutăm această țară să rezolve sau măcar să diminueze povara creată de problema drogurilor atunci când vom fi lăsați de cei care acum decid în acest domeniu! – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro

Eugen Hriscu este psihiatru si psihoterapeut cu o experienta de douazeci de ani in domeniul sanatatii mintale. A lucrat in spitale de psihiatrie, clinici ambulatorii de stat si private si a dezvoltat proiecte in mediul nonguvernamental. Ca expert in domeniul consumului de alcool și droguri si al dependentelor in general a contribuit din pozitia de director medical la deschiderea a doua centre de Stat pentru tratamentul dependentei de heroina si a doua centre non-profit pentru dependenta de alcool, a elaborat manuale in domeniu si a tinut cursuri de formare pentru profesionistii in sanatate, fiind trainer acreditat de Ministerul Sanatatii in domeniul dependentelor de substante.