Gata cu orice alegere: napoi la FSN! (opinie)

Prima oară am votat la scurt timp după ce marcasem majoratul. Tăind cu X pe toți de pe listele comuniste. Dup-aia, preț de 3 pătrare n-am mai aflat/auzit absolut nimic (nicio șansă să mă fi interesat) despre vreo votare sau alegere populară. După ‘89, vreme de 2 decenii mi-am făcut „datoria”. Doar după respectivul sârg patriotic convingându-mă că tot timpul am avut de-a face numai și numai cu vânare de vânt, că PeSeDeu-i etern (cum etern crezusem cândva că va fi fost și comunismul), așa că iar am lăsat-o baltă. Până de curând, când mi-am asumat luxul de-a re-mprumuta o așchie de speranță, înafara independentului primar general metropolitan votând alianța USeReului pe toate liniile. Reacționând lumea cu-atâta mâhnire, rușine și-njurătură la adresa bicefalei rotații de prim-ministrii și guvernăminte dominant pesediste, gândeam că poate vor fi decis mai mulți să-ntoarcă foaia. Când colo: aș, de unde: fâs, pleosc, prostii!

Clar ca bunăziua, neața-bună, seară faină și noapte de pârț (scuzați măgăria, dar Bucureștiul adună și reține noapte de noapte atâta toxicitate sulfurică și cenușă caustică de parcă doar la asta-i bună noaptea locală, singura-i poetică mai constând în grotescul că o convențională urare de „noapte bună” sau „frumoasă” rimează cu moarte-n casă sau cu coasă)… Așadar clar ca orice vreți este că România românului majoritar ori cel puțin votant decisiv se numește PeSeDe, și nu pricep deloc, dar deloc nu pricep de ce nu s-ar (re)denumi, mult mai cinstit și evident, FeSeNe.

Să se numească, domle, cum s-a numit pe sine partidul-camarilă cu talente și expertize de huntă în 22 Decembrie 1989. Sens în care să se-adune toți acești pesediști structurali de prin toate partidele în care s-au împrăștiat strategic, de formă zicându-și în fel și chip, ca să nu ne mai ia de fraieri pretinzând c-ar putea purta altă mască ori mir și hram. E vremea să admitem resemnați că, placutu-v-au au ba securiștii, milițienii și peceriștii, cu respectivii am fost constant deasupra, dedesupt, de-a stânga/dreapta, oblic, marș înainte și când pas pe loc când la stânga-mprejur. Așa că redefinească-se Monstruoasa Coaliție din 1990 până azi partid nu negreșit unic, ci fix cel suprem: FSN. Sau în cel mai rău caz FAN, adică Frontul Apărării Naționale, că tot ne pregătim de zor de orice război, iar simpla fonetică (aducând a anglofon amuzant) ne-ar aranja ludic și sentimental. Io mai-mai c-aș zice că inclusiv țara ar fi meritat să fie rebotezată motamo cu-aceleași inițiale ori acronim de sfântă și sobornicească treime, în felul ăsta chiar dovedind istoriei și umanității întregi că ne-am schimbat radical, în sens transparent și onest, că am propășit pe scări de abstracțiune, veritate și intimism mult mai (ori cel puțin net) simbolice, exemplare, invidiabile, glorificabile.

Acest FSN suprem, original și bocnă de ofițerime superioară (totuși cu fățucă omenește umană), să facă bine să concesioneze țara pe altă halcă de minim 50 de ani, desigur cu posibilitate de prelungire (egal tacită și liber consimțită), că asta e! Iar dacă din această constantă cauză încă n-am murit mulți, precis nici pe mai departe nu mulți vor expia. Egoistă și materialist-nondialectică, fiecare nouă generație va beneficia din plinul bine filtrat și cernut ca și pân-acum. Boșorogi/boșoroage vor mai cârti un picuț (la fel de nebăgați/nebăgate în seamă comtujur), fiecare ciclu electoral mai rotind câteva persoane din 4-5-20-30 de ani, fără să mai conteze că absolut toți sunt (să nu se mai prefacă că nu-s!) butași, ramuri, muguri, boboci și eflorescențe ale aceluiași trandafir (unic și trinitar) numit FeSeNe.

Iară noi nu să zicem cu inutilă maliție sau ranchiună cum că țara asta a fost „confiscată” ori că-i „sub talpă” de cripto-/neo-comunism, c-asta-i doar o bârfă veche și caricaturală. Ori dincontră, să zicem dacă asta ne face plăcere ori ne alină vreo emoție derivativă, divagantă, diversionistă. Însă să recunoaștem fără fasoane, pasmanterii, brizbrizuri și balete cum că ăștia suntem: niște pui feseniști mai toți, adică majoritatea aceea dovedită prin vot. Urmând să bifăm firesc și tot într-o veselie acest hibrid partinic care, atotbiruitor, forțos și peren fiind, ne ilustrează propriile gânduri și sentimente, aspirații și cadre mentale cu bătaie medie, lungă și avansată, trecută, prezentă și futuristă.

C-am fost și-om rămâne o țară de lidărșip fesenist e evident și vede oricine, mai interesant, precis ori poate important fiind c-am fost, suntem și tot rămânem (iată secretul!) sub kaghebiștii aleși și securiștii preferați încă din Mai 1990. Și chiar de i-oi fi tăiat eu în cabina votării din ‘77 pe toți bunicii și bunicile sau tații și mamele lor (aud c-alții fură și mai temerari, mâzgălind invectivale măscări peste liste sau nume), chiar de nu i-am votat niciodată după ‘89, așa o chestie are valoare zero, zero barat, zero cu minus sau la puterea enșpea. Deoarece, iată, n-o aparține țara FeSeNeului, dar ipochimenilor coalizați în chip fesenist, cam da!

Dat fiind că unora tot nu le pică fisa despre cum devine treaba acestei continuități, partenogeneze sau regenerări autogene, hai s-o mai zic o dată, pe-alt șleau. Legătura (doamne/domni ce vedeți cețos sau judecați egocentric și gata-gata sunteți să contraziceți orice preopinenți) constă în educația, școala, configurația conștiinței și mentalitatea pe care sistemul de subordonare ierarhică de tip milităros, cel tipic comuniștilor și securiștilor ceaușiști (mai solidari și solidarizați din ianuarie 1990 ca niciodată), nu se diferenția în esență de sistemul de subordonare ierarhică de tip milităros care se generalizează în tot ce-nseamnă lidărșip actual.

Insidioasa substituire a democrației cu ierarhia, gândirea prin delegare (reprezentanți avansați mecanicist), atârnarea încrederii (rezumate la surzire/orbire) în șefii terminați piramidal într-unul suprem (ori adjunct/supleant momenal afumat/sorcovit), simplismul subordonării față de ce vine de sus („de la stăpânire” se zicea inclusiv pe vremea ceaușeștilor), lipsa oricărei implicări sau responsabilități etice (determinând disponibilitatea sucirii și răsucirii acțiunilor în orice direcții și sensuri dacă decizia „se ia” și „pică” de la îndrituiții legitimați de grade și funcții), excluderea oricărui dialog real (și-a oricărei dezbateri, analize și propuneri alternative), reducerea consiliilor și-a consilierilor la guduriști (puși și plătiți doar să contrasemneze și să treacă instant la formularea legilor și propagandelor pentru impunerea deciziilor apriorice) – sunt doar câteva ondulări structurale.

Iată: la modă și tot mai la modă, azi, sunt studiile, diplomele și expertizele în apărare, protecție, prevenție, ripostă, ofensivă și bătaie (armată) în toată regula, studiile/diplomele în strategie și siguranță, ordine/disciplină (personală, instituțională, socială, politică și, desigur, cât se poate de militară), de securitate (individuală, partenerială, familială, vicinală, ambientală, instituțională, socială, națională, europeană, etceterală), studiile și-atestatele în pază, control, desuadare și persuadare în lupta contra dezinformării, feikniuzului și-a conspiraționismului, cele în informatică și informatizare ultraavansată în metodologiile și tehnicile suspectării, surprinderii, supravegherii, intimidării, prevenției, taxării și-arestării a tot ce mișcă în moduri ce nu convin unora și-altora din cercurile de putere sau de aspirații către puteri, studii/diplome/expertize în infrastructură tehnică și producție de-arme de război, de front ideologic, de aerospațialitate militară, de etc/etc. La anul de grație prezentă și evident sustenabilă iată că nu mai există universitate fără catedre, facultăți, centre de excelență și de cercetare, institute avansate și școli doctorale care să nu pregătească și să nu ofere sloturi de locuri pentru asemenea domenii, teme și subiecte militariste de viitor deplin încredințat că va fi prosper. Treaba-i atât de groasă încât am ajuns să cred personal că nicidecum cursuri de educație sexuală, de milă față de flora parazită și fauna necomestibilă, de religie sau arte plastice și cânt coral ar mai fi cazul să intre-n liceu, gimnaziu, școli primare. Ci tot numai și numai de informații, demonstrații și aplicații de genurile marciale numite mai sus, genuri cazone de certă plus-valoare pentru starea de spirit, pentru disciplina mentală și sănătatea mintală, pentru comportamentele, conștiința și cadrele de gândire, acțiune/reacțiune și atașament respectiv repulsie intimizate de tineretul lui azi-mâine-poimâine.

Deja, iată, discipolii și absolvenții de școli, faculte și academii militare, sereiste, de vigilență și protecție, de control și supracontrol, de siguranțe, securități, echipamente militare și înarmări până-n gingii și-n alveole știrbe, se multiplică exponențial. Și e cel puțin îngrijorător dacă nu de speriat să vezi/citești/auzi cum tot mai mult tineret profesează bicefal, la vedere lucrând de formă, superficial, mimetic și plastograf, pe la spatele culisării-n culise exercitând doctrine conspirative, clandestine, netransparente, suspectând/spionând și manipulând socioprofesional, cernând inclusiv poezia și comedia de subtext subversiv și mesaj negativ. Interesant rămânând și faptul că acestor absolvenți superiori (zâni cu epici ochi albaștri) + demoazele absolvente (fie cu tatuaje policolor și herstail pankist, fie sobre ca niște secretare și consiliere cinstite), plini/pline de îndreptățit aer de superioară demnitate, iute-iute li se asigură sau „dă liber la” câte-un masterat și-un doctorat semnat de universitățile și academiile cele mai civile și prestigioase din țară. Asta ca să poată nota-n siviuri că atari școli de bonton și de liberalism lipsit de-orice usturoi în halenă au frecventat și absolvit, nicidecum academii cu peltițe pe sub altițe și cu diagonală țintată pe sub chimirul brodat folclorist. (Aitem patrimonial scoțând oricând la iveală piculina-caval, cardul, custura, cheile, iconița ecvestrului Sf. Gheorghe sau a altor sfînți militari înzăuați.) Vorbim așadar de această tot mai extinsă și diversificată elită socioprofesională când cu vedere din dronă, când din satelit și oricum de ambiguă perspectivă, care deja se înființează și se agață pe posturi de cai mari în mai toate instituțiile încă zise civice și pretins neutre sau civile.

Cele mai populare astăzi nu-s (cum zice-se statistic) medicina, aitiul, actoria, psihoterapia, asistența socială, gastronomia, horecăcitul. Ci tocmai aceste stilate, avansate și tehnicizate studii de ascultă comanda la mine!, să trăiți!, ain, zvai, drai: suntem polițai!, la stânga-mprejur!, marș/culcat/salt înainte!, drepți și pe loc repaus. De la care se-ajunge firesc și-n timp record la studiile secrete de tehnică militară secretă, de securitate informatică, telepatică și intergalactică tot secretă (drept substitut creativ și imaginativ putând lăsa loc pentru fantasme psihosociale, politice și ideologice cu oarece grad paranoic, gata s-o ia razna, fiindcă sunt parțial controlabile și integral bazate pe antagonism, certitudine mercenară, disponibilitate tranzacțională, loialitate negociabilă). Totodată reducând lucrurile la ceva ce pe timp de pace spun sincer toți maneliștii cu manelele și trapanelele lor, și-anume că oamenii-s ori răi ori buni, ori amici ori dușmani, ori din gașcă ori suspecți. În variante literare sau doar pline de vocabular angajant declamând că este timpul, stimați concetățeni, să dați dracului artele frumoase, cultura, filozofia, cartea! Cu instinctul dumnezeiescului arheocortex sau creier reptilian să mărșăluiți domniile voastre tot înainte, ca să protejăm turul politicienilor, oligarhilor, noii burjoazii. Și pentru ca omenirea fie să continue, fie s-o ia dacapo, după chipul și asemănarea preindustriosului neolitic, cel mult, deși nici paleoliticul n-ar fi de lepădat, deoarece avem suficiente dovezi că și-n atare condiții artă era (deci va mai fi), religie (după cum își culcau morții chirciți fetal +/– străchini cu corn/lapte/măr) deasemenea (este/era), bașca meserii, diviziunea muncii, organizațiune socială (pam-pam)! – Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro