Coreea de Nord practică sclavia ca formă de muncă instituționalizată, acuză un nou raport al ONU

Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a denunţat marţi un sistem de muncă forţată profund instituţionalizat în Coreea de Nord, sistem care în unele cazuri seamănă cu sclavia, o crimă împotriva umanităţii, informează agenția AFP, citată de Agerpres.

Într-un raport copleşitor, Înaltul Comisariat al ONU pentru drepturile omului detaliază cum locuitorii acestei ţări izolate, aflate sub jugul unui regim dictatorial, sunt „controlaţi şi exploataţi de un vast sistem de muncă forţată pe mai multe niveluri”.

„Mărturiile incluse în acest raport oferă o perspectivă şocantă şi tulburătoare cu privire la suferinţele provocate de munca forţată, atât prin amploarea, cât şi prin nivelul de violenţă şi de tratament inuman”, a declarat Înaltul Comisar, Volker Türk, într-un comunicat.

„Aceste persoane sunt obligate să muncească în condiţii intolerabile, adesea în sectoare periculoase, fără salarii, fără să aibă de ales, fără posibilitatea de a pleca, fără protecţie, fără îngrijiri medicale, fără concedii, fără hrană şi fără adăpost”, a denunţat el.

Un mare număr dintre ele sunt bătute în mod regulat, iar femeile sunt „constant expuse la riscuri de violenţe sexuale”, a subliniat Volker Türk.

Coreea de Nord folosește 6 tipuri diferite de muncă forțată

Înaltul Comisariat pentru drepturile omului s-a bazat pe diverse surse pentru a elabora acest raport, în special pe 183 de interviuri avute între 2015 şi 2023 cu victime şi martori care au reuşit să fugă din Coreea de Nord şi care trăiesc în prezent în străinătate.

„Dacă nu respectăm cota zilnică, eram bătuţi şi raţia noastră de hrană era redusă”, povesteşte una dintre victime.

Aceste acuzaţii nu sunt noi. Un raport istoric publicat de o echipă de anchetatori ai ONU în urmă cu zece ani documentase deja munca forţată printre alte încălcări generalizate ale drepturilor în Coreea de Nord, printre care execuţii, violuri, tortură, înfometarea deliberată şi plasarea în detenţie a 120.000 de persoane într-o reţea de lagăre de prizonieri.

Raportul de marţi s-a concentrat pe un sistem instituţionalizat cu şase tipuri diferite de muncă forţată, inclusiv în detenţie şi în timpul recrutării militare minime de 10 ani.

Există de asemenea locuri de muncă obligatorii atribuite de stat şi recurgerea la „brigăzi de şoc” revoluţionare sau la grupuri de cetăţeni organizate de stat şi forţate să efectueze o muncă fizică grea, adesea în construcţii şi agricultură, raportează acest nou document.

ONU acuză regimul lui Kim Jong Un de „practici sclavagiste”

Există de asemenea alte forme de mobilizare forţată, precum trimiterea de muncitori în străinătate, o sursă de valută controlată de asemenea foarte strict.

Sistemul „acţionează ca un mijloc ce permite statului să controleze, să supravegheze şi îndoctrineze populaţia”, subliniază ONU. „În unele cazuri, nivelul de control, tipul de tratament şi nivelul de exploatare a persoanelor supuse la muncă forţată pot fi comparate cu ‘proprietatea’”, detaliază raportul, ceea ce ar putea „constitui o crimă împotriva umanităţii”.

Preocupările cele mai grave se referă la locurile de detenţie, unde victimele muncii forţate trebuie în mod sistematic să lucreze, sub ameninţarea unor violenţe fizice şi în condiţii inumane, subliniază ONU.

După ce şi-a încheiat studiile sau serviciul militar, fiecare nord-coreean este repartizat la un loc de muncă de către stat, care îi dictează locul în care trebuie să trăiască.

Un sistem ce reuneşte toate criteriile unei „munci forţate instituţionalizate în ţară”.

ONU îndeamnă Coreea de Nord „să pună capăt muncii forţate sub toate formele sale”, „să pună capăt sclaviei şi practicilor sclavagiste” şi „să abolească recurgerea la munca minorilor”.

Ea cere de asemenea comunităţii internaţionale „să garanteze o strictă diligenţă rezonabilă în orice angajament economic” cu Coreea de Nord şi să garanteze că orice muncă efectuată de nord-coreeni în străinătate este „de natură voluntară, remunerată de manieră adecvată pentru lucrători şi efectuată în condiţii de muncă decente”.

De asemenea, ea a îndemnat Consiliul de Securitate al ONU să sesizeze Curtea Penală Internaţională.