EXCLUSIV Povestea profesoarei ucrainene deținută într-o pivniță de FSB pentru că urma programa ucraineană, nu cea rusească. „Am văzut cu ochii mei acele torturi”

Directoarea unui liceu din Novaia Kahovka, un oraș ucrainean din regiunea Herson capturat de Rusia în 2022, a povestit pentru HotNews cum s-a desfășurat rusificarea învățământului în teritoriile ocupate. Femeia spune că a fost ținută în captivitate, în subsolul unei clădiri, fără apă și mâncare, iar un colaborator FSB i-a spus că riscă 15 ani de închisoare pentru că urmează programa ucraineană, și nu pe cea rusească. 

• Profesoara Irina Dubas a reușit între timp să fugă din Novaia Kahovka la Kiev, iar în prezent administrează o școală online, în care învață aproape 700 elevi din toată Ucraina. 
• Femeia critică și unele măsuri luate anul acesta de autoritățile ucrainene din educație: „Suntem coordonați de oameni care nu sunt profesioniști”.

Orașul Novaia Kahovka a atras atenția lumii întregi anul trecut, după ce rușii au aruncat în aer barajul din localitate, de pe râul Nipru, ceea ce a produs una dintre cele mai mari catastrofe ecologice din ultimii ani din Europa.

Localitatea a intrat sub ocupația rusă în 2022, iar asta a însemnat și începerea procesului de rusificare a școlilor. Directoarea unui liceu din Novaia Kahovka, Irina Dubas, a povestit într-un interviu pentru HotNews, realizat prin Zoom, cum s-a desfășurat acesta.

Inițial, spune femeia, autoritățile de ocupație organizau întâlniri cu directorii de școli și de grădinițe în care li se explica faptul că nici profesorii, nici elevii nu ar trebui să sufere din cauza „unui conflict politic și militar”. 

Apoi însă, atât Irina Dubas, cât și alți directori au ajuns direct în pușcărie, pentru că nu au renunțat la programa de învățământ ucraineană. Din fericire, au fost eliberați pentru câteve zile și au reușit să fugă definitiv la Kiev. 

Promisiunile rușilor că „nici elevii, nici profesorii nu vor fi afectați de conflict” s-au transformat în pușcărie

– Înțelegem că ați fost nevoită să luptați pentru dreptul dumneavoastră de a preda în limba ucraineană, conform sistemului ucrainean. Ne puteți povesti cum au încercat să vă convingă să lucrați după programa rusească?
– Autoritățile rusești au folosit împotriva mea toate mijloacele posibile. La început, organizau discuții cu directorii de școli și grădinițe. Ne spuneau: „copiii trebuie doar să fie învățați, iar ceea ce se întâmplă este politică, un conflict militar, care nu ar trebui să vă afecteze”. 

Mai ziceau: „trebuie să fim înregistrați în Federația Rusă, pentru că Novaia Kahovka este deja parte a Rusiei”. 

„Încă o zi-două și Mykolaiv și Odesa, ca și toată Ucraina, vor fi parte a Rusiei”. 

„Acceptați să primiți două salarii: vă plătește Ucraina și vă va plăti și Rusia”. 

Noi am ascultat și fiecare a tras concluziile. Am încheiat anul școlar, iar în vară au început presiunile. Nu au fost asupra tuturor directorilor, ci doar asupra celor mai „progresiști”, am putea spune. 

Școala noastră a fost inclusă în top 100 de școli cu standarde noi de educație și timp de opt ani am implementat multe inovații. Metodele noastre erau adoptate ulterior în toată Ucraina. 

La un moment dat au început să vină la discuții doar însoțiți de militari înarmați. Dacă „un colaborator” din educație venea la școală avea cu el trei soldați cu mitraliere.

Apropo de acești „colaboratori” (n.r. – este vorba despre cei care colaborează cu administrația de ocupație rusă), poziția mea era fermă: adineauri cântau imnul Ucrainei, purtau „vâșivanka” (cămașă tradițională ucraineană – n.r.), iar acum promovează educația după sistemul Federației Ruse în Novaia Kahovka”. 

„Ne împărțeam lenjeria cu vecinele de celulă”

Ulterior, au decis să ne închidă în pușcărie. Am fost eu și o altă directoare de liceu. Au considerat că, dacă ne vor închide pe noi două în subsol, ceilalți directori vor fi de acord să treacă la sistemul rusesc. Mi s-a spus clar acest lucru. 

Am fost răpită, pur și simplu, iar rudelor mele li s-a interzis să iasă din casă.

 Nu mi-au adus niciun medic – colega mea îmi făcea injecții în subsol. Ne țineau fără toaletă, fără apă și mâncare. După trei zile, colegii ne-au trimis câte ceva. 

De exemplu, am avut o periuță de dinți comună cu colega mea. Ne împărțeam lenjeria cu vecinele de celulă. Nu aveam altă soluție, pentru că ne-au luat așa cum eram în acel moment.

Când eram captive, un colaborator al FSB (n.r.- Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) ne-a spus că riscăm 15 ani de închisoare pentru că „organizăm procesul educațional pe teritoriul altui stat, al Federației Ruse, în Novaia Kahovka”. 

Acolo ne-au interogat, ne-au impus să scriem cereri de eliberare și să fim imediat eliberate. De Ziua Drapelului Ucrainei, pe 23 august 2022, ne-au eliberat și ne-au dat două zile pentru a scrie cererile. 

În aceste două zile, prietenii și cunoscuții ne-au ajutat pe mine și pe colega mea să fugim din oraș. Așa am ajuns la Kiev.

– Unde se afla acest subsol?
– Acolo unde se afla serviciul de eliberare a documentelor de identitate din Novaia Kahovka. Erau birouri de câte patru metri pătrați. Într-un astfel de birou eram patru persoane. Acolo erau și prizonieri, inclusiv militari, pe care îi schimbau ulterior. 

– Adică ați stat într-un subsol, alături de militari?
– Da, doar că bărbații erau într-o cameră, iar femeile într-o altă cameră. Își băteau joc de bărbați, iar ulterior vedeam urmele torturii, cum fuseseră electrocutați. Femeile care au rezistat mai mult de 20 de zile și nu cedau erau, de asemenea, torturate până la sânge. Femeile veneau pline de sânge. 

Este oribil, nu pot reda totul acum. Am văzut cu ochii mei acele torturi. Ei ne spuneau ca să ne sperie: „Dacă nu scrieți cererea, același lucru vi se va întâmpla și vouă”. 

Însă, ulterior, după ce au început să apară la televizor imagini cu directorii închiși fără mâncare și apă, supuși la abuzuri, ne-au dat voie să ieșim pentru două zile.

– Și ați reușit să fugiți…
– Da. Colaboratorii FSB întocmesc listele celor care nu pot părăsi localitatea, însă am avut norocul să plecăm în prima zi. Am reușit să ieșim fără probleme, pentru că nu au apucat să includă numele noastre pe acele liste. 

– Rudele dumneavoastră au mai rămas în Novaia Kahovka?
– Nu, toți au plecat, pentru că au înțeles că, ulterior, va fi imposibil.

– Au fost totuși profesori care au cedat și au fost de acord să rămână și să lucreze acolo, dintre cei din echipa dumneavoastră?
– Pentru mine este o mare bucurie că, în școala noastră, niciun profesor nu a cedat. Slavă Domnului, nimeni nu a fost închis în subsol. Aproape toți au plecat; doar trei profesori au rămas însă și-au dat demisia pentru a se deplasa în siguranță prin localitate.

10% din vecini și din părinții copiilor de la școală credeau că după ocupația rusă va fi mai bine

– În ceea ce privește localitatea Novaia Kahovka, cum a fost împărțită? Au existat persoane care au acceptat venirea administrației ruse doar pentru a scăpa de bombardamente, așa cum susține propaganda rusă, sau persoane care au așteptat și au acceptat ideea că „e mai bine să trăiești sub administrația rusă”?
– La începutul invaziei pe scară largă, am observat în rândul vecinilor mei și al părinților elevilor din școala mea, aproximativ 10% credeau că va fi „super”, „mai bine” etc. După invazie, au început să plătească pensii de 10 mii de ruble (aproximativ 102 euro – n.r.), indemnizații pentru copii și alte ajutoare. 

După un timp, toate acestea au dispărut. A început dezordinea, autoritatea practic nu mai există, nimeni nu vrea să lucreze pentru ei; poșta nu funcționează, serviciile sociale, pensiile, magazinele – nimic nu mai funcționează. 

Trebuia să stăm la coadă pentru a cumpăra carne de pui adusă din Crimeea și înghețată. 

Oamenii au înțeles acum situația. Din câte mi s-a spus, aproape toți din localitate așteaptă o schimbare, chiar și cei care au fost „colaboratori”.

– În opinia dumneavoastră cât de realist este că războiul se va termina în viitorul apropiat și ce părere aveți despre posibilitatea unor negocieri de pace cu Federația Rusă?
-Federația Rusă folosește multă forță fizică și nu își face griji pentru viețile militarilor săi. Sunt foarte mulți morți, îi vedem și în localitatea noastră, și nimeni nu îi ridică. Sunt îngropați în condiții neclare, fără ca cineva să se îngrijească de ei. 

Dacă partenerii noștri ne-ar fi oferit suficient armament, militarii noștri, care sunt suficient de inteligenți, ar fi folosit acest armament pentru a alunga acest rău de pe pământul nostru. Cu Rusia se poate acționa doar așa, cu forța. 

Eu nu cred deloc în negocieri. Pledez doar pentru furnizarea de armament, pentru a-i alunga și pentru crearea unei zone gri pe teritoriul Federației Ruse. Toate celelalte state, unde există conflicte înghețate sau teritorii ocupate, trebuie eliberate și lucrurile trebuie puse la punct. Negocierile cu ei nu sunt posibile.

Despre sistemul actual de învățământ din Ucraina: „Suntem coordonați de oameni care nu au lucrat în învățământ”

– Cum a început acest an școlar în Ucraina, pe 6 septembrie, și care sunt diferențele față de 2023 și 2022?
– În această vară, Ministerul Educației ne-a pus nervii la încercare din cauza decretului nr. 850, prin care intenționa să organizeze în așa fel încât elevii din teritoriile temporar ocupate să învețe doar „sub patronaj pedagogic”, adică individual, cu un program de 5 până la 14 ore de lecții pe săptămână (5 ore pentru clasele primare și 14 ore pentru clasele mai mari).

Planul inițial a fost că cei din clasele primare au 22 de ore, iar cei din clasele mari au 33 de ore. 

Prin acest decret, autoritățile au vrut ca acești copii (din teritoriile temporar ocupate) să frecventeze școlile din localitățile unde părinții lor sunt înregistrați, în teritoriile controlate de Ucraina.

Însă, potrivit legii, părinții au întotdeauna dreptul să-și aleagă școala și metoda de instruire pentru copilul lor. De asemenea, autoritățile au dorit ca elevii aflați în străinătate să învețe doar disciplinele obligatorii în limba ucraineană, adică doar 8 ore pe săptămână din totalul de 32 de ore actuale. 

Din acest motiv, directorii și profesorii au fost într-o situație extrem de tensionată în această vară, pentru că riscam nu doar să ne pierdem locurile de muncă, ci și să destrămăm comunitățile școlare. 

Profesorii au strâns peste 25 de mii de semnături împotriva acestui decret, în doar jumătate de zi, solicitând anularea lui. 

În prezent, la școala mea sunt 687 de copii. Numărul a crescut cu peste 100 de elevi față de anul trecut. Copiii se întorc din străinătate, iar alții vin din teritoriile temporar ocupate.

De asemenea, în multe localități din Ucraina nu s-au deschis clasele pentru învățământ la distanță, însă noi le avem și primim acești copii, indiferent unde se află în Ucraina. 

– De ce a fost nevoie de acest decret, care nu ajută deloc copiii să învețe în limba ucraineană și, în același timp, complică situația pentru profesori?
– În primul rând, este vorba despre bani, despre economii la costuri. Da, ar fi putut exista economii, însă comunitățile ar fi dispărut. În al doilea rând, suntem coordonați de persoane care nu sunt profesioniste, adică oameni care, din păcate, nu au lucrat anterior în școli. Cu toate acestea, am susținut ferm punctul nostru de vedere, iar acest decret nu a fost aprobat.

„În Novaia Kahovka nu a fost deschisă nicio școală, singura în funcțiune este una rusească”

– Înțelegem că la școala dumneavoastră învață copii din diferite localități din Ucraina și chiar din străinătate. Ne puteți spune, vă rog, dacă elevii din Novaia Kahovka, care au rămas acolo, au posibilitatea să învețe online la școala dumneavoastră și ce riscuri există pentru părinții lor?
– Părinții copiilor care au rămas în Novaia Kahovka își asumă riscuri mari dacă aceștia învață în școlile ucrainene. Totuși, în Novaia Kahovka nu a fost deschisă nicio școală, adică singura școală în funcțiune este una rusească, care activează în regim online, școala nr. 10.

Anul trecut, părinții erau ademeniți cu promisiunea unui ajutor financiar lunar de 2000 de ruble (aproximativ 20 de euro – n.r.) pentru fiecare copil înscris la această școală, precum și cu pachete cu produse alimentare. Evident, părinții au prezentat documentele, fără să aducă efectiv copiii. I-au înregistrat și la revedere! Acei copii au învățat la noi un an întreg și ne-au povestit aceste lucruri, la fel și părinții lor.

– În ce măsură structurile de forță se implică în acest proces pentru a „convinge” părinții să-și lase copiii să învețe în aceste școli?
– Acestea se implică doar înainte de noul an școlar, pentru a colecta datele despre numărul copiilor pentru acea singură școală în regim online. Aduc banii în saci, îi plătesc, fac liste scrise de mână.

Cu toții înțelegem că fac asta doar pentru a obține „subvenționarea rusească”, atât. Însă câți copii sunt acolo și ce fac mai departe nu îi interesează. Acolo nu este posibil să se învețe într-o școală, deoarece zona este bombardată constant, iar cei care lucrează sunt de-ai noștri.