Comportamentele părinților, imitate de copii. Psiholog: „Copiii învață din ce văd în familie, nu din predicile părinților”

Copiii sunt precum bureții: absorb comportamente și atitudini de la cei din jurul lor. Cel mai mult copiii învață din ceea ce văd zilnic în familia lor. Din ceea ce fac mama și tata, nu din ceea ce spun. „Familia este cel mai puternic factor de influență în creșterea și dezvoltarea noastră, în educația noastră și nu doar în primii „șapte ani de acasă”, cum zice românul, ci mult timp după această perioadă”, atrage atenția psihologul Mihai Copăceanu.

Copiii învață observându-i și imitându-i pe cei din jurul lor. Și asta încă de când sunt foarte mici. Imitația oferă copiilor oportunitatea de a practica și de a stăpâni noi aptitudini și servește ca bază pentru dezvoltarea empatiei, a capacității de a experimenta ce simte o altă persoană.

Și cel mai mult învață din familie. De la mama și de la tata. Sunt „oglinda” acțiunilor părinților lor.

„Din familie învățăm atitudini, principii, valori morale, deprindem comportamente, gesturi și strategii cognitive și emoționale. Toți psihologii vorbesc astăzi în mod exagerat despre atașamentul format în copilărie care influențează atașamentul din relațiile noastre la stadiul de adult și de frustrările, nemulțumirile, complexele din copilărie pe care tot exagerat și nedrept le numesc <<traume>>. Nu toate frustrările din copilărie sunt traume. Copiii învață cel mai mult ceea ce văd în familia lor zilnic și prea puțin din afirmațiile, cerințele sau predicile părinților”, subliniază psihologul psihoterapeut Mihai Copăceanu.

Părinții, primii profesori ai copilului

Cel mai banal exemplu de copiere comportamentală este cel care ține de alimentație. Este știut faptul că un copil își însușește comportamentul alimentar văzut în familie. Iar dacă părinții sunt grași, mănâncă necontrolat și nesănătos, sunt riscuri mari ca și copilul să fie la fel. Un studiu despre influența obiceiurilor alimentare ale părinților asupra copiilor arată că acestea se păstrează și la vârsta adultă.

La fel, copiii observă în ce fel părinții manageriază stresul. Iar dacă atitudinea lor este calmă și constructivă, există mari șanse ca și copilul să adopte aceeași atitudine.

Felul în care părinții comunică unul cu altul și cu copiii lor este un alt model de interacțiune cu ceilalți pe care cei mici îl vor imita. Copiii care cresc în familii în care se comunică și în care există respect au o mai mare probabilitate să dezvolte abilități puternice de comunicare în viața adultă.

De asemenea, atitudinea părinților față de muncă și asumarea responsabilităților lasă o puternică impresie asupra dezvoltării psihice a copilului. Copiii înmagazinează în minte atât exemplele pozitive, cât și pe cele negative. 

Studiul „Parenting Matters: Supporting Parents of Children Ages 0-8” publicat pe site-ul National Library of Medicine (Biblioteca Națională de Medicină prezidată de Centrul Național de Biotehnologie Informatică al Statelor Unite ale Americii) conchide că primii profesori ai copilului sunt părinții. Aceștia joacă un rol important în dezvoltarea cognitivă a celor mici, inclusiv în dobândirea de competențe precum limbajul, alfabetizarea și abilitățile numerice, matematice care sunt legate de succesul viitor în școală și în societate, în general.

„Recomand părinților să-și analizeze comportamentul zilnic”

„Deseori părinții îmi spun că au comunicat despre principiile morale și i-au instruit pe copii cum să se comporte în viață și în situații specifice. Însă, de cele mai multe ori, e vorba de o instruire eminamente verbală și de scurtă durată, mai ales în situații problematice. Copiii fiind expuși zilnic la interacțiunea dintre părinți, deprind atitudini și comportamente, în mod automat și inconștient pe care le repetă în situații similare de viață.
De aceea, le recomand părinților să-și analizeze comportamentele zilnic, să facă o autoanaliză sinceră și, ulterior, în funcție de concluzii, să decidă cum să se comporte cu copiii lor”, mai spune Mihai Copăceanu.

Mai ales că, adaugă acesta, vrând-nevrând imităm și noi, la rândul nostru ce am văzut la părinți: „Unii dintre adulții pe care îi întâlnesc, deși nu au conștientizat o influență considerabilă a părinților în conturarea comportamentului în perioada adolescenței, declarând contrariul <<eram un rebel, nu ascultam deloc de părinți>>, recunosc că acum, la 35 sau 45 de ani, se comportă în familie, în cuplu, cât și în relațiile sociale așa cum se comportau părinții lor.”

Alte surse de inspirație pentru copii privind comportamentul sunt copiii din jurul lor – de la locul de joacă, din familia extinsă sau ai prietenilor de familie, mai ales la vârsta preșcolarității. Copiii mai mici privesc adesea către copiii mai mari și le copiază atitudinile. Adesea, părinții se plâng cât de repede prind cei mici atitudinile nu nepărat pozitive văzute la alții.

Ce pot face părinții

Fiecare interacțiune cu copilul implică și o oportunitate de a imita. Părinții care au bebeluși acasă știu că mișcările lente și repetate îi ajută pe bebeluși să accepte noi informații. De exemplu, dacă părintele va scoate sistematic limba la cel mic, cel mai probabil o va face și copilul. De asemenea, sunetele auzite din gura părintelui vor fi copiate de cel mic, la fel muzica, cântecele, bătutul din palme.

Iar dacă bebelușii învață copiind gesturile și sunetele din jur, copiii între un an și trei ani învață făcând, nu doar privind. Părinții pot folosi această perioadă pentru a-i arăta celui mic cum să îndeplinească sarcini simple precum îmbrăcatul, încălțatul sau folosirea unei linguri. Copilul trebuie lăsat să exerseze. Totodată, e bine ca el să fie implicat în realizarea sarcinilor casnice de zi cu zi, precum așezarea mesei, împachetarea rufelor spălate, adunarea jucăriilor. Copiii mici adoră să-i imite și să-i ajute pe părinți.

Cât privește părinții de copii preșcolari, aceștia trebuie să știe că acum este momentul pentru modelarea comportamentului și stabilirea așteptărilor. Experții în parenting spun că această modelare este foarte importantă pentru dezvoltarea unor abilități școlare sănătoase. Cei care-și doresc copii cărora le place să citească, ar fi bine să fie văzuți de copiii lor citind. Dacă vor ca preșcolarul să prețuiască învățarea, pune întrebări și învață noi abilități tu însuți.

Modelează în copilul tău comportamentul pe care tu îl dorești. Spune „te rog” și „mulțumesc”. Cel mic s-ar putea să nu învețe imediat formulele de politețe, dar, în timp, le va învăța cu siguranță. La fel, dacă vreți să se deprindă curat și ordonat, învățați-l prin puterea exemplului unde se pun rufele murdare, vasele folosite etc.

Sigur că un părinte nu este perfect tot timpul. Dacă s-a întâmplat ca micuțul să fie martorul unor lucruri pe care nu ar fi trebuit să le vadă sau să le audă, repară situația și explică-i copilului care sunt consecințele.

Totodată, explică-i de ce ceea ce funcționează într-o situație, nu funcționează în alta. De exemplu de ce strigătele puternice sunt admise în parc, dar nu și acasă sau la bibliotecă. Explică-i de ce.