„Un lucru terifiant: Putin face ceva ce aproape nimeni nu observă”. Avertismentul unei cunoscute jurnaliste de investigații fugite din Rusia

Într-un text de opinie publicat de New York Times, jurnalista publicației independente rusești Meduza, Lilia Iapparova, exilată la Riga, avertizează că disidenții ruși sunt urmăriți de Moscova în întreaga lume și că represiunea lor are loc în tăcere – departe de lumina reflectoarelor și adesea cu consimțământul tacit, sau cu o prevenire inadecvată, din partea țărilor în care au fugit.

„În noiembrie 2022, editorii mei mi-au cerut să fiu atentă la ce mănânc și să nu mai comand mâncare. Inițial, nu m-am gândit prea mult la asta. Dar mi-am dat seama curând de importanța sfatului lor când, doar o lună mai târziu, colega mea Elena Kostiucenko a descoperit că a fost otrăvită în Germania, într-o probabilă tentativă de asasinat a statului rus”, scrie Lilia Iapparova, jurnalista publicației independente Meduza, în New York Times.

Astfel de povești au devenit o rutină, spune Iapparova. Anul trecut, o jurnalistă de investigație, Alesia Marokhovskaia, a fost hărțuită în Republica Cehă. În februarie, corpul ciuruit de gloanțe al unui dezertor rus, Maxim Kuzminov, a fost găsit în Spania. În ambele cazuri, s-a considerat că statul rus este implicat.

Dar nu doar ei sunt în pericol, spune jurnalista. Există, de asemenea, sute de mii de ruși care au plecat de acasă pentru că nu au vrut să aibă de-a face cu războiul lui Vladimir Putin.

Acești disidenți puțin cunoscuți sunt și ei supuși supravegherii și răpirilor. Cu toate acestea, represiunea lor are loc în tăcere – departe de lumina reflectoarelor și adesea cu consimțământul tacit, sau cu o prevenire inadecvată, din partea țărilor în care au fugit, observă Iapparova.

Este un lucru terifiant: Kremlinul vânează oameni obișnuiți din întreaga lume și nimănui nu pare să îi pese, continuă ea.

Disidenți puțin cunoscuți, urmăriți de Rusia în întreaga lume

Jurnalista spune că, de la începutul războiului din Ucraina, a adunat mai multe informații despre rușii care au fugit din țară și care sunt acum căutați de Moscova.

Printre aceștia, spune ea, se află o activistă anti-război arestată în Kazahstan la cererea Moscovei, care suferă de probleme mintale într-o închisoare locală, o femeie reținută în Muntenegru la ordinul Rusiei, executat de Interpol, o profesoară reținută de polițiștii de frontieră armeni după ce le-a vorbit elevilor săi despre crimele Rusiei la Bucea, un proprietar de magazin de jucării, un alpinist industrial, un rocker.

Operațiunea Kremlinului este una globală. În Marea Britanie, exilații sunt urmăriți, iar evenimentele opoziției de la Londra sunt pline de agenți „care ies în evidență”, a spus Ksenia Maximova, o activistă anti-Kremlin de acolo.

Ofițeri de informații ruși au fost de asemenea trimiși să monitorizeze diaspora din Germania, Polonia și Lituania, potrivit lui Evgheni Smirnov, un avocat specializat în cazuri de trădare și spionaj. Alți emigranți au fost urmăriți și amenințați în Roma, Paris, Praga și Istanbul.

Țările gazdă sunt adesea complice, scrie Iapparova. În unele locuri, polițiștii locali efectuează chiar activități de supraveghere în numele colegilor lor ruși.

În Kazahstan, serviciile speciale locale ajută Rusia să-i prindă pe cei care nu s-au prezentat la recrutare. În Kirghizstan, poliția folosește tehnologia de recunoaștere facială pentru a-i găsi pe cei căutați de Kremlin, forțându-i pe oameni să părăsească orașele pentru se adăposti.

„Argumente monstruoase”

Atunci când nu sprijină activ supravegherea rusă, autoritățile locale sunt uneori lente în a o opri, scrie Iapparova.

Mulți ruși din străinătate sunt vulnerabili și lipsiți de protecție, spune ea. În vara anului 2023, organizațiile civile au solicitat Parlamentului European să ajute la legalizarea situației persoanelor care au refuzat să lupte în armata lui Putin. Dar nu a existat niciun răspuns semnificativ, spune ea.

Azilul politic este refuzat în mod obișnuit nu numai celor care se feresc de recrutare, ci și activiștilor – uneori „cu argumente monstruoase conform cărora «situația din Rusia este normală și puteți conta pe un proces echitabil»”, a exlicat Margarita Kuchusheva, o avocată specializată în imigrație în Cipru.

Exilații anti-război sunt sprijiniți de o mână de organizații pentru drepturile omului, mereu pe punctul de a se închide din cauza lipsei de fonduri.

Rusia, în schimb, alocă o mulțime de resurse exilaților – în timp ce îi acuză de trădare și terorism și, condusă de paranoia, îi urmărește peste tot în lume, mai scrie Iapparova în New York Times.