Sari direct la conținut

Cronică de film: Clipește de două ori

contributors.ro
Cronică de film: Clipește de două ori

Odată cu ieșirea pe piață a filmului Blink Twice (Clipește de două ori), Zoë Kravitz marchează debutul ei în regia de lung metraj. Unde mai pui că totodată  își sărbătorește căsătoria  cu binecunoscutul actor Channing Tatum care nu doar că deține rolul principal masculin, ci e și unul dintre producători, și decontează o poveste ale cărei începuturi se găsesc undeva în copilăria artistei. Care, conform propriei mărturii, a frecventat încă de timpuriu ceea ce odinioară se chema lumea bună, sau, mă rog, high society, fiind inițial fascinată de toate riturile sociale aferente, de faptul că toți cei aflați într-un anume loc păreau a se cunoaște de când lumea, că  erau unul față de celălalt numai lapte și miere, că zâmbeau necontenit “precum stewardesele din anii ‘60” și că se asigurau reciproc și periodic că se simt împreună cum nu se poate mai amazing. Pentru ca, mai apoi, odată ajunsă la vârsta maturității,  să caute să descopere ce se află dincolo de inflația de lux și voluptate. Iar ceea ce a descoperit regizoarea și ne împărtășește cu ocazia filmului  și nouă e cum nu se poate mai îndepărtat de calmul din celebrul vers al lui Baudelaire.

Aparent, filmul, care se chema inițial Pussy Island, este doar un frivol amestec de comedie, de thriller și de horror, garnisit cu panseuri șubred filosofice despre timp, uitare și memorie. Numai că regizoarea ne provoacă să trecem dincolo de aparențe. Și ca să-i reușească asta Zoë Kravitz itz nu face deloc economie  de neașteptate răsturnări de situație, de inserturi horror, de crime, de sânge, de mult, foarte mult sânge, de violență și de iepurași roșii. Firește, semnificația simbolului reprezentat de urechiații cu pricina li se va dezvălui spectatorilor doar către finele proiecției. Când vom avea parte de revenirea decorului preponderent pe un orbitor, fals aseptic fond alb (Fátima Diaz Oliveira), de încă o senzațională răsturnare de situație și de un happy end asezonat cu foarte multă ironie.

Așadar. Două foarte tinere chelnerițe, Frida (Naomi Ackie) și Jess (Alia Shawkat), ajung să își realizeze visul. Acela de a servi la una dintre nenumăratele acțiuni de caritate girate de superbogatul (fost) magnat al tehnologiei Slater (Channing Tatum). Acum pretins retras din viața publică și declarat pașnic crescător de găini. Care înțelege  ca astfel, prin revenirea la simplitate, la natură și la frust să își ispășească greșelile trecute. Numai că la asemenea de acțiuni de caritate cu invitați de ordinul sutelor se întâmplă multe, printre care și un mic accident de muncă de pe urma căruia Frida și prietena ei ajung să ia parte ca invitate cu toate drepturile aferente la o a doua petrecere. Cea din insula în care își săvârșește mult trâmbițata penitență mai sus amintitul Slater. Băuturi care de care mai puternice, bizare amestecuri alcoolice, mâncăruri delicioase și exotice, deserturi după deserturi, cearșafuri de lux, cadouri puse în pungulițe roșii cu a căror administrare nu se prea descurcă Stacy (Geena Davis) abandonarea oricăror conveniențe sociale și faptul că toată lumea se comportă în așa fel încât lasă impresia că ar cunoaște pe toată lumea, nu o păcălesc însă pe Jess. Neașteptata dispariție a acesteia, provocată de o evident provocată mușcătură de iepure o va pune în fine pe gânduri pe Frida care, în asociere cu noua ei prietenă Sarah (Adria Arjona), va pătrunde într-un extrem de încâlcit ghem de mistere. Printre care și cel al deja amintitului iepure roșu. Când totul pare a se termina în cel mai prost chip cu putință, când Frida îl înștiințează pe Slater că i-a dibuit jocul și ticăloșiile, foaia se schimbă.  – Citește întregul articol și comentează pe Contributors.ro

INTERVIURILE HotNews.ro