Semnele comportamentale și fizice ale traumei la copii pe care orice părinte ar trebui să le știe

Indiferent de natura sa, trauma influențează felul în care un copil percepe lumea, felul în care își construiește relațiile și își dezvoltă reziliența emoțională. Netratată, trauma îl va afecta la adolescență și chiar la maturitate, asociind un risc crescut de depresie, autovatamare și comportamente riscante, afectând atât stima de sine, cât și sănătatea psihică generală.

Trauma copilăriei este un eveniment perturbator trăit de un copil, perceput ca amenințător de viață, violent și/sau periculos. „Orice fel de abuz – emoțional, fizic, sexual, atac din partea unui om sau animal, situațiile de boală, invaliditate, catastrofele naturale, pierderea unui părinte prin deces, abandon, dispariție sau încarcerare, neglijarea, abuzul fizic, sexual, emoțional, separarea pentru perioade mari de timp de părinți, violența domestică și chiar zgomotele puternice, dar și altele, sunt potențial traumatizante”,  a explicat psihoterapeutul de traumă Cătalina David.

Semne că un copil a suferit o traumă

Este important ca semnele de traumă la copii să fie recunoscute în săptămânile și lunile care urmează unui eveniment traumatic, astfel încât intervenția să fie timpurie și să poată ajuta la minimizarea sau prevenirea consecințelor pe termen lung. Iată care sunt semnele de traumă la copii, la care ar trebui să fie atenți părinții:

• Modificări bruște de comportament

Un copil care devine brusc introvertit, trist, sau, dimpotrivă, agresiv, poate semnala o traumă. De asemenea, se poate observa o toleranță scăzută la frustrare, faptul că plânge des și se sperie cu ușurință, este dominat de sentimentul de rușine sau vinovăție și adesea se simte deprimat sau singur.

Trauma emoțională afectează părți ale creierului, respectiv sistemul limbic, hipocampul și cortexul prefrontal, acesta din urmă fiind responsabil pentru reglarea emoțională, atenție, cogniție, funcția executivă și controlul impulsurilor.

• Dificultăți de somn și coșmaruri

Copiii traumatizați adesea se confruntă cu insomnie, treziri frecvente și vise tulburătoare.

• Anxietate și frici excesive

Frică intensă de separare, evitarea unor locuri sau situații și nevoia de siguranță constantă.

• Regresie

Pierderea unor achiziții anterioare, cum ar fi revenirea la suptul degetului sau enurezisul nocturn, poate fi un indiciu al stresului emoțional.

• Probleme școlare

Scăderea bruscă a performanței școlare, lipsa de concentrare și comportamentele perturbatoare în clasă sunt frecvent asociate cu suferința emoțională.

• Izolare socială

Copiii afectați de traume pot evita să interacționeze cu colegii sau chiar cu membrii familiei.

• Schimbarea obiceiurilor alimentare

Tulburările de alimentație care au ca și consecințe fie pierderea, fie câștigarea în greutate, pot fi semnele unei traume.

Semnele fizice ale traumei

Când un copil experimentează o traumă, poate fi afectat negativ modul în care îi funcționează sistemul imunitar, activându-se răspunsuri inflamatorii pentru o perioadă prelungită de timp. Acest lucru face copilul mai susceptibil la boli precum sindromul metabolic, astmul și infecțiile. O stimulare constantă a sistemului imunitar poate provoca un sindrom în care copilul este letargic, are dureri de cap și de stomac.

Tot o dereglare a organismului apărută ca urmare a experimentării traumei poate face ca acesta să aibă un răspuns exagerat sau, dimpotrivă, să nu răspundă la stimulii senzoriali. Astfel, copilul poate să fie hipersensibil la zgomot, atingere, lumină sau mirosuri ori să fie desensibilizat la senzațiile fizice și să se rănească fără să știe.

Ce pot face părinții pentru a sprijini copilul afectat de traumă

Părinții joacă un rol crucial în identificarea și gestionarea efectelor traumelor asupra copiilor. Pentru asta ar trebui să fie atenți la semne și să apeleze la ajutor specializat care să-i ajute să depășească evenimentele care l-au marcat.

Sprijinul parental constă în crearea unui spațiu sigur în care copilul să se simtă liber să exprime ceea ce simte, să stabilească o rutină pentru că aceasta oferă un sentiment de securitate și reduce anxietatea, și – nu în ultimul rând – să înțeleagă că un copil traumatizat are nevoie de timp pentru a se vindeca și să aibă răbdare cu el.

Sursa foto: Dreamstime.com