Economisirea nu ține de venituri, ci de comportament. Și cei cu venituri mici pot apela la un plan de economisire, care le va aduce anual 1.400 de lei, precizează Adrian Căruceru, consultant finanțe personale. Potrivit lui, la un salariu de 1.000 de euro, pensia de stat o să fie doar 300-400 de euro. Diferența trebuie să o compensezi cu o pensie privată, ca investiție pe termen lung.

Irina Chițu, analist financiar, manager Finzoom.ro, Adrian Căruceru, consultant finanțe personale, în dialog cu Cătălin Bălan, moderator, reprezentant CSALB.

Cătălin Bălan: Vom vorbi astăzi despre finanțele personale și vom încerca să identificăm niște instrumente pe care le putem folosi în administrarea bugetului familiei. Invitații de astăzi sunt doi specialiști în planificare și educație financiară pe care îi voi întreba mai întâi cum să armonizăm cheltuielile cu veniturile noastre? În plus, anul viitor ne-am putea confrunta cu o creștere de taxe și impozite și, implicit, cu scumpiri și inflație. Cei care își construiesc un buget la ce trebuie să fie atenți?

Adrian Căruceru: Elementul central al finanțelor personale este bugetul de venituri și cheltuieri. Cheltuielile sunt multe pentru că nevoile pe care le avem sunt diverse. Pe de altă parte, există o confuzie între dorințe și nevoi. De aici începe un întreg proces, care poate deveni complicat la un moment dat pentru că poate duce la imposibilitatea corelării veniturilor cu nevoile sau cu cheltuielile. Bugetul personal ne ajută să conștientizăm aceste diferențe, vedem clar ce venituri obținem, pentru că am întâlnit oameni în sesiunile de training pe care le-am ținut, care nu știu ce venituri obțin, ei sau familia lor. Ori,dacă nu știi de unde pornești, este destul de complicat să știi unde vrei să ajungi. Am observat că oamenii sunt, într-un fel, deconectați de la propria situație financiară.

Oamenii își doresc să se descurce cu banii, dar au o reală dificultate în a înțelege utilitatea unui buget. De exemplu, unii oameni ajung să-și construiască un plan, dar descoperă în el lucruri care nu le plac și renunță după 1-2 luni. Asta este una dintre marile greșeli, pentru că un aspect important al gestionării finanțelor personale este să fii consecvent, să fac zilnic ceva în această direcție. Cu alte cuvinte, să-ți creezi un obicei și o disciplină.

Irina Chițu: Când administrezi bugetul familiei trebuie să jonglezicu veniturile, cheltuielile, economiile, investițiile și cu datoriile. Și trebuie să le ții pe toate în echilibru. Din păcate, la noi în țară 70%-80% dintre familii se bazează pe un singur venit. Dacă acela se înjumătățește sau dispare, ai mari probleme în familie. De aceea, în primul rând veniturile trebuie diversificate.

Apoi, trebuie să-ți cunoști cheltuielile. La asta te ajută foarte mult bugetul pentru că acolo vezi pe ce cheltuieli mărunte se duc banii în fiecare lună. Realizezi la final de lună că dacă vei înmulți acele cheltuieli cu 12 luni, într-un an se duc câteva salarii pe o singură subcategorie de cheltuieli. Să zicem că te duci în fiecare zi la fast-food, pentru că nu ai timp să-ți gătești. Dacă dai 20 de lei pe zi pentru mâncare, în loc să o gătești, înseamnă 600 de lei pe lună, adică 7200 de lei pe an. Dar dacă tu câștigi salariul minim pe economie, aceste cheltuieli înseamnă munca ta pe câteva luni.

Cătălin Bălan: Cu alte cuvinte, rețete universale nu există, fiecare om are nevoi diferite și de aceea aceste calcule se fac în mod individual. Dar cei care au venituri mici, salariul minim, să spunem, mai au ei această flexibilitate în a-și organiza bugetul?

Adrian Căruceru: Flexibilitatea este limitată în privința cheltuielilor. Poți să le reduci, să le optimizezi, dar esteun prag de la care, în jos, nu mai poți să scazi. Este adevărat că prin eliminare, realizezi că nu aveai nevoie de aproximativ un sfert din cheltuielile făcute într-o lună. Mai mult, acest fapt nu-ți afectează nivelul de trai într-un mod nedorit. Asta înseamnă că, bugetul reprezintă un instrument de economisare, dincolo de caracterul puternic de planificare. În schimb, la venituri, poți obține câte vrei și cât te duce mintea și puterea de muncă. Și aceasta este partea pozitivă, plină de speranță. Am imaginat un plan de economisire care poate fi experimentat și de cei cu venituri mici. Se numește Provocarea celor 52 de săptămâni. Astfel, în fiecare săptămână a anului poți pune deoparte o sumă egală cu numprul săptămânii în care te afli. În săptămâna unu, economisești 1 un leu, în săptămâna doi, 2 lei, până în săptămâna 52 când pui deoparte 52 de lei. Sau invers: în prima săptămână pui 52 de lei și în ultima 1 leu. La finalul celor 52 de săptămâni vei economisi 1378 de lei, fără a lua în calcul dobânda.

Irina Chițu: Mulți spun: Nu mă ajung cu banii de la o zi la alta, cum să mai și economisesc? Și eu tot timpul am recomandat ca economiile să fie făcute la începutul lunii, ca și cum nu ar exista banii pe care îi pui deoparte. Planificarea financiară ține 80% de comportament, adică de obiceiul tău, iar 20% ține de folosirea unor instrumente care te ajută să înmulțești acei bani.

Și atunci când faci un credit ipotecar contează această obișnuință a economisirii, pentru că strângi bani pentru avans. Cu cât avansul este mai mare, cu atât rata este mai mică sau perioada de rambursare. Când vorbim de economisire, fondul de siguranță este vital. Trebuie să pui deoparte trei venituri lunare ca să nu fii nevoit să te împrumuți ca să mănânci, în caz că nu mai ai venituri, de exemplu. Dacă ai un credit, fondul de rezervă ar trebui să fie pentru 6 luni și să includă și ratele pentru această perioadă.

Cătălin Bălan: Creșterile salariale anul acesta au fost de aproximativ 15% în medie. Salariu mediu net este de 5.242 de lei, iar în depozitele bancare oamenii păstrează peste 72 de miliarde de euro. Ce fac românii cu banii câștigați și economisiți? Îi investesc? Îi țin la bancă și atât?

Adrian Căruceru: Depozitele bancare rămân cele mai folosite instrumente de economisire pentru că sunt ușor de accesat. Partea proastă e că unii își lasă banii în contul curent, unde nu primesc dobândă și există comisioane de administrare. Cei care vor să-și investească banii trebuie să știe că vorbim de un nivel superior al gestionării finanțelor personale. Presupune mai mult decât a lăsa banii într-un depozit. Acești consumatori trebuie să înțeleagă foarte bine riscurile și propria toleranță la risc, pentru că în investiție poți pierde toți banii. Apoi să se raporteze la un orizont de timp și să-și stabilească obiectivele.

Pensiile private, de exemplu, pot fi considerate investiții pe termen lung, cu atât mai mult cu cât rata de înlocuire a salariului cu pensia în următorii ani poate ajunge la 30%-40%. Adică, dacă ai un salariu de 1.000 de euro, la pensie o să primești doar 300-400 de euro, ceea ce reprezintă o scădere brutală pe care trebuie să o compensezi într-un fel.

Irina Chițu: Oricâți bani ai avea, 1.000 sau 10.000 de lei pentru investiții, important este să diversifici investițiile în mai multe instrumente. Depozite bancare, titluri de stat care nici nu se impozitează și au dobânzi mai mari decât depozitele. Apoi sunt fondurile de investiții unde pun banii la comun mai mulți investitori și îi investesc profesionist. Acolo, cu cât randamentul este mai ridicat, cu atât instrumentul este mai riscant, și invers. În investiții mai contează și lichiditatea. Adică cât de repede poți să beneficiezi de banii investiți și de câștiguri. De exemplu, sistemul de pensii private este cel mai puțin lichid, pentru că primești ce ai investit doar după 60 de ani. În imobiliare nu poți să vinzi acel apartament peste noapte sau nu se știe dacă poți să-l vinzi.

Cătălin Bălan: Am vorbit despre venituri și cheltuieli, care reprezintă primii pași în planificarea financiară. Apoi am trasat câteva direcții pentru cei care vor să investească o parte din banii pe care îi economisesc. Ce loc ocupă în planificarea financiară creditele sau împrumuturile pe care le contractăm?

Irina Chițu: Creditarea poate fi văzută ca o formă de investiție, cum vorbeam anterior. Le recomand celor care vor să contracteze un împrumut să se gândească dacă acei bani luați de la bancă îi ajută sau nu să își crească veniturile sau să-și reducă cheltuielile pe termen mediu sau lung! De exemplu, una este să își cumperi un telefon de ultimă generație pentru că acesta te ajută în jobul tău să câștigi mai bine și alta este să îl cumperi doar pentru că este la modă. Sau, poate cu o parte din banii împrumutați plătești niște cursuri și certificări. Care, la fel, te ajută în carieră. Deci, investești în tine. Pe de altă parte, creditul poate fi util să-ți reduci cheltuielile. De exemplu, cu creditul îți cumperi panouri solare cu care înlocuiești factura la curent. În concluzie, creditul este bun atunci când te ajută să te dezvolți, nu când te duci cu el în vacanță si plătești încă doi ani după ce vacanța s-a terminat.

Noi ne dorim de la un credit să avem costuri cât mai mici. Asta putem obține la începutul creditului, prin compararea întregii oferte de pe piață. Apoi, prin refinanțare. Refinanțarea merită să o faci atâta timp cât ai ceva de câștigat. Poți apela și la rambursarea anticipată prin care îți reduci rata sau perioada. Tot pentru credite în această perioadă cele mai bune sunt dobânzile fixe. Acum băncile au venit cu dobândi fixe pentru 3-5 ani, de la 4,9% până la 6%. Sunt poate jumătate dintre băncile din țară care oferă credite cu dobândă fixă. Oamenii știu cât au de plătit și își pot programa mai bine viața în următorii ani.

Adrian Căruceru: Mă îngrijorează că majoritatea celor care se împrumută nu cunosc detalii din propriul contract de credit. Mai ales că unii consumatori au luat credite de la mai mulțe instituții financiare. Cred că este necesar să bifăm 6 criterii pentru cei care vor să știe mai bine cum să-și gestioneze rata lunară. Rata este în unele cazuri o parte consistentă a cheltuielilor unei familii: în primul rând trebuie să cunoaștem cine este creditorul și dacă avem un canal de comunicare cu el. Apoi, cât am împrumutat și ce bani trebuie să returnez. Dacă am dat o parte înapoi, trebuie să cunosc soldul, adică câți bani mai am de returnat. Urmează apoi dobânda sau costul creditului. Mai departe este scadența, adică termenul până la care am obligația să rambursez banii. Nu în ultimul rând este importantă valuta în care ne-am împrumutat și dacă am un împrumut pe termen scurt, de nevoi personale, să zicem, sau un credit ipotecar pe termen lung.

Planificarea financiară sau bugetul personal implică lucruri de bun simț, până la urmă, care nu țin nici de războaiele de lângă noi și nici de recesiune sau crize financiare. Țin de propria noastră conduită, de a merge într-un fel în viață. De aceea, cred că problemele pot fi ținute sub control și într-o manieră pozitivă, care să ne dezvolte și să ne bucure.

Articol susținut de CSALB