Analist politic, despre un „efect pervers” al unei prezențe foarte mari la vot la alegerile parlamentare / „Liderii politici români au pariat pe Trump, nu pe Harris”

Cristian Pîrvulescu afirmă că este foarte probabil ca prezenţa la vot la alegerile legislative din 1 decembrie să fie cea mai bună din 2008 încoace, datorită plasării scrutinului parlamentar între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale. El atenționează însă că aceasta ar putea avea un „efect pervers” şi va „premia” partidele ai căror lideri vor intra în turul al doilea la prezidențiale.

Primul tur al alegerilor prezidențiale va avea loc duminica viitoare, 24 noiembrie. Alegerile parlamentare se vor desfășura în 1 decembrie, iar cel de al doilea tur al prezidențialelor va fi în 8 decembrie.

Acest tip de calendar electoral este neobişnuit, iar alegerea sa nu pare deloc întâmplătoare, consideră Cristian Pîrvulescu.

„În primul rând datorită contagiunii şi amplificării intenţiei de vot pentru anumiţi candidaţi şi partide de la primul tur al alegerilor prezidenţiale către celelalte două tururi. Căci, de fapt, vom avea alegeri în trei tururi de scrutin. În orice caz, prezenţa la urne anul acesta, ca şi în 2019, a fost bună şi la alegerile locale, şi la europarlamentare. De data aceasta, alegerile parlamentare vor avea probabil o prezenţă mai bună decât în orice alte alegeri din 2008 încoace”, a argumentat Pîrvulescu pentru Agerpres.

În 2020, prezenţa la scrutinul parlamentar din decembrie, în condiţiile unui al treilea val de COVID-19, a fost de 32%, iar acum ar putea fi între 50% şi 60%, estimează el.

Analistul politic atrage însă atenţia că intercalarea alegerilor parlamentare între cele două tururi de prezidenţiale ar putea „premia” partidele ai căror lideri vor intra în turul al doilea.

„Se va resimți și un efect de contagiune populistă şi extremistă după alegerea lui Trump”

„Dar marea problemă este intercalarea alegerilor parlamentare între cele două tururi de prezidenţiale, care va induce un efect pervers şi va premia partidele ai căror lideri vor intra în turul al doilea. Iar după alegerea lui Donald Trump, un efect de contagiune populistă şi extremistă, foarte probabil luat şi el în calcul când s-a propus această formulă, se va resimţi, deşi e complicat să evaluăm amploarea fenomenului.

Oricum, toţi candidaţii importanţi la alegerile prezidenţiale din România şi toate partidele politice importante, fie cele sistem – PSD şi PNL -, fie cele anti-sistem – USR, AUR şi SOS – sunt compatibile în diferite grade cu trumpismul. Liderii politici români au pariat pe Trump, nu pe Harris”, mai spune analistul politic.

El a explicat că, de obicei, se prezintă cu prioritate la vot categoriile sociale şi de vârstă care sunt cele mai dependente de sistemul de recompense pus în practică de partidele sistem, dar cum, anul acesta, oferta electorală a candidaţilor este „cam săracă”, cauzele participării la urne ar trebui căutate pe reţele sociale, acolo unde teoriile conspiraţiei şi ştirile contrafăcute pot mobiliza sau demobiliza electoratul.

„În 2020, a fost un accident – PNL neputând să-şi mobilizeze electoratul, mult mai atent la restricţiile COVID-19 decât cel al PSD şi AUR. Acum, însă, alegerile prezidenţiale vor crea o oarecare emulaţie datorită contagiunii şi este foarte probabil ca prezenţa la vot să fie mai mare nu doar pentru pensionari şi populaţia din mediul rural şi oraşele mici şi mijlocii, ci şi pentru celelalte categorii sociale şi de vârstă.

Deja campaniile negative, care au afectat cota candidaţilor şi partidelor în această perioadă, se succed una după alta, iar atacurile la persoană sunt devastatoare, ceea ce implică o creştere a emotivităţii electorale. Or, aceasta este un factor determinant în decizia de a participa sau nu la vot. „Votul de protest” a fost de la început, din mai 1990, un factor important de participare electorală. Şi aşa va fi şi anul acesta. Dar motivaţia participării la vot diferă în funcţie de variabile, precum nivelul de educaţie, venitul, mediul de locuire sau gen. Şi cum oferta electorală a candidaţilor este cam săracă, cauzele participării electorale trebuie căutate în altă parte. De exemplu, pe reţele sociale, acolo unde teoriile conspiraţiei şi ştirile contrafăcute pot mobiliza sau demobiliza electoratul”, a subliniat Cristian Pîrvulescu.

„Votul de protest şi de opinie”

Pîrvulescu este de părere că prezenţa mai mare la vot va favoriza, ca de fiecare dată, „votul de protest şi de opinie” care scapă controlului partidelor-sistem.

„După modificarea constituţională din 2003, partidele-sistem din România au mizat pe o prezenţă mai mică la vot, care le permitea să-şi mobilizeze electoratul captiv şi neutraliza electoratul de opinie şi votul de protest. Şi în aceste alegeri prezenţa mai mare la vot va favoriza, aşa s-a întâmplat de fiecare dată, votul de protest şi de opinie care scapă controlului partidelor politice sistem.

Prezenţa candidaţilor şi a partidelor de extremă dreaptă modifică însă în mod categoric comportamentul electoral. Aşa că prezenţa mai mare la urne nu va fi un impediment pentru unele dintre partidele care participă la guvernare. Şi asta din cauza calendarului electoral şi a plasării alegerilor parlamentare între cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale”, a mai spus Pîrvulescu.

Întrebat despre motivul scăderii drastice în ultimii ani a interesului alegătorilor pentru scrutinul parlamentar, reflectat în prezenţă, Cristian Pîrvulescu a explicat că, de fapt, este vorba despre dublul efect al modificărilor constituţionale din 2003 şi al migraţiei românilor spre occident, fenomene care s-au desfăşurat în paralel.

Pentru românii din diaspora prezenţa la vot este mult mai dificilă şi mai costisitoare decât pentru cei din ţară, iar mobilizarea acestora apare în special la alegerile prezidenţiale, consideră analistul.

„Modificarea Constituţiei privind durata mandatului prezidenţial şi creşterea exponenţială a diasporei au făcut ca din 2008 până în 2024 alegerile prezidenţiale să fie decalate de cele parlamentare. Iar, pe de altă parte, după 2000 (65,31% prezenţă la primul tur de scrutin prezidenţial şi 57,50% la cel de-al doilea tur), când am avut ultima prezenţă importantă la vot, şi 2004, ultimele alegeri prezidenţiale şi parlamentare simultane (58,5% în turul I şi 55,2% în turul al II-lea), curba prezenţei la vot la parlamentare se prăbuşeşte: 2008 – 39,20%, 2012 – 41,76%, 2016 – 39,79% şi 2020 – 31,95%. În schimb, la prezidenţiale prezenţa la scrutin a fost mult mai mare: în 2009, 54,37% la primul tur şi 58,02% la al doilea, în 2014, 53,17% la primul tur şi 64,11% la al doilea, iar în 2019, 51,19% la primul tur şi 54,86% la al doilea”, a argumentat el.

Cristian Pîrvulescu a admis că „este posibil, dar nu absolut sigur” ca la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale prezenţa să fie ceva mai mică decât la celelalte două tururi anterioare. Prezenţa scăzută la vot favorizează, potrivit pacestuia, „partidele-sistem” care dispun de infrastructură locală puternică formată, dar efectul de contagiune al alegerilor prezidenţiale asupra alegerilor parlamentare ar putea fi un factor care să stimuleze grupările şi discursul antisistem, aşa cum s-a întâmplat la alegerile din 2000 sau 2004.