Sari direct la conținut

Badantele

Contributors.ro
Dan Ungureanu (foto Zorislav Stoianovici), Foto: Arhiva personala
Dan Ungureanu (foto Zorislav Stoianovici), Foto: Arhiva personala

Munca de îngrijire și migrația femeilor românce și moldovence în Italia

Dan Ungureanu (foto Zorislav Stoianovici)Foto: Arhiva personala

de Dinu Guțu și Sebastian Țoc

Studiul are 33 de pagini, dar extrem de dense. A apărut în iunie 2021. Subiectul e important : după 2007, ridicarea vizelor și zborurile low cost au exportat șomajul României. 3,4 milioane de persoane plecate înseamnă că România are un șomaj latent de 4 milioane de persoane (3,4 milioane plecați, 400 mii șomeri, 200 de mii sau mai mulți care lucrează ”pe lângă casă” și fac o agricultură de subzistență.

La 8,5 milioane de persoane ocupate, 3,4 milioane de persoane plecate înseamnă un șomaj latent de 27 %, cât aveau Statele Unite în timpul Marii Crize.

Nu știm (și va trebui să facem un sondaj) ce procent din cei plecați au plecat din mediul urban sau din cel rural.

Badantele

Între 1990-2020, în trei decenii, vârsta mediană a italienilor a urcat de la 37 ani la 47 ani. Natalitatea scade lent, dar inexorabil, din 1970 încoace. Bătrânii peste 85 de ani sunt mai numeroși decât copiii între 0-4 ani. Situația se datorează, desigur, emigrărilor masive din anii 1950-1970, care a dus la scăderea natalității. E ceea ce se va întâmpla și în România în curând. România a ajuns de la o vârstă mediană de 32 de ani în 1990 la 43 de ani în 2020. Populația e relativ mai tânără ca cea din Italia, dar imbătrânește la fel de repede.

Îmbătrânirea Italiei și absența serviciilor sociale a făcut necesară prezența îngrijitoarelor. O relativă – și recentă – prosperitate a făcut ca și în zonele altădată sărace ale Italiei să existe badante românce : nouă mii de badante în Sardinia, cinci mii în Basilicata. Italia de sud a fost săracă până în anii 1970. În anii 1950, era atât de săracă încât oamenii nu aveau nici măcar bani ca să meargă să caute lucru în orașele din nord. (E. Banfield, The Moral Basis of a Backward Society).

Badantele evoluează : la început lucrează fără contract, uneori fiindcă sunt începătoare și nu cunosc legile, sau fiindcă nu doresc să se lege pentru un termen fix, și vor să se reîntoarcă repede acasă.

În funcție de vârsta la care vin, badantele se instalează și locuiesc altfel : cele care vin între 20-30 de ani trec repede de la munca de badante la munci în curățenie, și se instalează în Italia. Cele care vin după 40 de ani revin în țară după câțiva ani de muncă sau, dacă au fost badante mai mulți ani, își aduc familiile și trec de la munca de badantă care locuiește cu persoana îngrijită la un regim de muncă de opt ore.

Există în Italia patru milioane de bătrâni peste 80 de ani și 600 mii femei din România, în bună parte badante. Badantele sunt angajate cel mai adesea pentru cazurile de demență senilă și de Alzheimer. La o incidență de 15 % a demenței Alzheimer la persoanele în vârstă de peste 80 de ani, un număr aproximativ de 600 mii cazuri de Alzheimer, înseamnă că badantele românce se ocupă mai ales de bătrâni cu demență.

Necunoașterea limbii, izolarea într-o casă străină 24/24, prezența unei persoane cu Alzheimer, toate acestea pot duce la depresii grave sau alte feluri de traume psihice.

Cu toate acestea, chiar și în localități mici și uitate de Dumnezeu, ca Ururi, în Molise, există cinzeci de români, dintre care 20 veniți din 2008. În orice localitate care are mai mult de 25 000 de locuitori există câte 500 de români, suficienți ca să alcătuiască o comunitate. Individualismul românilor, ideea multor badante că vin, lucrează, strâng bani și pleacă acasă, fără să prindă rădăcini, ideea că plecarea e un simplu expedient financiar provizoriu – toate acestea îngreunează crearea unor comunități românești, chiar acolo unde există masa critică. În provincia Milano, de exemplu, trăiesc 50 mii români, dintre care 14 mii în orașul Milano – 50 de mii, comparabil cu populația orașului Deva.

Serviciul la domiciliu, îngrijitoarea sau servitoarea apare numai în societăți cu grad de inegalitate foarte mare și unde munca necalificată este extrem de ieftină. Covid has exposed the great fiction of middle-class life in India, articol de Shrivatsa Nevatia, (The Economist, 31 mai 2021) Autorul vorbește de bătrâna Saraswati, angajată cu 42 de ani înainte ca baby-sitter, și bătrânul Nageshwar, angajat de mai bine de treizeci de ani. ”Păreau membri ai familiei, cu care se contopiseră” spune autorul, dar adaugă : dormeau pe podea, nu în pat, și mâncau ghemuiți pe podea, propria lor mâncare, un orez mai prost ca cel al familiei. Veneau din Bihar, stat indian cu venitul mediu de zece ori mai mic decât venitul mediu al celui mai bogat stat indian.

Deși numeroase – câteva sute de mii – badantele românce nu au o asociație proprie ori sindicat propriu, cercul încrederii, the circle of trust, cercul de cunoștințe nu depășește câteva persoane apropiate. Pe de altă parte, munca de badante nu e dependentă de ciclurile economice. Bărbații, care lucrează în construcții, au perioade de creștere și scădere, dependente de crizele economice, munca badantelor este, în schimb, complet independentă de mersul economiei în ansamblu.

O altă trăsătură a muncii de badante e că e o muncă necalificată, deși epuizantă. O fac îndeobște femei cu vârsta de 40-50 de ani, care au fost casnice, sau care au rămas fără serviciu în urma dezindustrializării.

Desigur, numeroase badante vin în Italia cu intenția de a sta puțin, a câștiga bani și a se reîntoarce în țară ; șederea în Italia e văzută ca episodică, provizorie ; dar uneori acest provizorat încremenește. Pe de altă parte, cele care locuiesc în Italia de mai mult timp au deja cunoștințe de dreptul muncii și soft skills, nu mai au nevoie de ajutor. Autorii constată că aceste sute de mii de badante nu alcătuiesc un grup, sau grupuri. E imperios necesar ca statul român să trimită inspectori de muncă în orașele mai mari ale Italiei, pentru a oferi consultanță juridică și sfaturi informale acestor persoane precare. Există asociații ad hoc, grupuri de discuții pe Facebook : Badante – să ne ajutăm gratis ; Badante din nord Italia ; Grupul badantelor din Cuneo ; Badante în Italia – Viață și muncă (20 mii membre) ; Badante Salento-Puglia ; Badante Italia -sud (1700 followers) Salariile oferite sunt 700-900 euro pe lună ; Badantele românce din Italia, cu 16 mii de membre ; Grupul badantelor în Italia ; Badantele din Italia ne ajutăm ! ; Badante femei bune la suflet ; grupul badantelor și colf români (sic) din Italia (10 mii membri) ; Infirmiere și badante ; Viața badantelor di (sic) nordul Italiei – care dă și o fișă de salariu – un salariu net de 930 de euro înseamnă o cheltuială brută pentru angajator de 1471 euro. Și mai e și Avocați români în Italia, 2,9 mii membri (Cazurile de abuz denunțate pe acest forum sunt sfâșietoare).

Din păcate, majoritatea mesajelor de pe aceste forumuri sunt oferte de manichiură/slăbit/transport persoane și pachete România/ghicitoare. Rar cereri de sfaturi și discuții concrete.

În 2018, Campania și Calabria aveau un PIB per capita de 18 mii, respectiv 17 mii de euro, Sicilia de 17 mii euro. E doar puțin mai mare decât PIB-ul per capita al României, de 10 mii euro. în PPS (echivalent putere de cumpărare) Calabria și Sicilia au un PIB de 17 mii de euro per capita, puțin sub media României (19 900). Munca în aceste zone italiene relativ sărace sugerează un stres economic regional foarte mare.

O badantă locuiește de obicei la persoana de care are grijă ; ceea ce economisește o chirie. Chiriile în localitățile italiene mai mici sunt modice, de 200-300 de euro, uneori revenind la 100 euro per cameră per persoană. Prețuri care însă sunt prea mari pentru badante.

Concluzii

Sunt 17 mii de românce numai la Verona, de exemplu, cât populația unui oraș ca Mizilul. La un asemenea număr, ar fi de așteptat să existe și asociații ale badantelor. Ele nu există. Le e specifică românilor sciziparitatea centrifugă, incapacitatea de asociere. Nu putem da vina la nesfârșit pe abuzurile comise de beneficiari : badantele sunt neputincioase în fața abuzurilor doar în măsura în care ele însele sunt incapabile de asociere. Nu există lessons learned colective, nu există o experiență colectivă a muncii care să fie transmisă de la badantele angajate între 2007-2015 către cele venite ulterior.Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro