Mai precari decât imigranții. Muncitorii sezonieri jetabili sau neo-iobăgia sparanghelului
La începutul lui iunie 2021, primăria din Maasgouw, provincia Limburg, Olanda, a transmis că a găsit cinzeci și opt de muncitori migranți într-o fermă din localitatea Linne, care trăiesc în condiții îngrozitoare și periculoase (erbarmelijke en gevaarlijke) spune ziarul Binnenland. Ei au fost găsiți într-o inspecție a poliției migranților, inspecției muncii (SZW, Sociale Zaken en Werkgelegenheid, Probleme sociale și de muncă) și a municipalității.
În fapt, inspecția a găsit doar cîțiva muncitori și semne că cinzeci și opt de paturi erau folosite.
Acum un an, Inspecția muncii a oprit munca la o fermă de sparanghel, unde 44 de angajați trebuiau să sădească sparanghel timp de opt pînă la 14 ore pe zi, timp de șase săptămîni, a adăugat ziarul Binnenland.
Conducătorul Aanjaagteam Bescherming Arbeidsmigranten, (Grupul de lucru pentru protecția muncitorilor migranți) Emile Roemer, a arătat deja în 2020 că muncitorii nu se plîng niciodată, de teama de a nu-și pierde locul de muncă ; odată cu pierderea locului de muncă ei își pierd și cazarea, și asigurarea de sănătate.
Unu la sută, spune Aanjaagteam, din ferme sînt verificate în Olanda, iar în Germania, cinci la sută. Dacă o agenție olandeză de muncă temporară încalcă legea, e foarte ușor ca patronul să o închidă și să deschidă alta. (Jeroen Doomernik, Wendelien Barkema and Vincenzo Gomes, studiu ADMIGov din decembrie 2020). Muncitorii temporari, care trebuiau în principiu să fie alocați doar în perioadele de activitate de vîrf și pentru înlocuirea angajaților permanenți bolnavi, au devenit modelul standard pentru munca necalificată.
Conform legii olandeze, dacă muncitorii sînt angajați de o agenție de muncă temporară, aceasta trebuie să le asigure cazarea. Legea olandeză le permite să rețină maximum 25 % din salariu pentru costurile de cazare.
Patronii fac un cîștig suplimentar înghesuind mai mulți muncitori într-un spațiu redus. Se închiriază apartamente la opt, zece persoane, care închiriază o saltea pentru 100 de euro pe săptămînă. (p. 17) Între 2006 și 2019, procentul de imigranți în totalul muncitorilor agricoli a crescut de la 13 % la 33 % (ibid. p. 20) Numărul de muncitori sezonieri migranți a crescut de la 22 de mii în 2006 la 100 mii în 2019.
În Germania, asociația cultivatorilor de sparanghel estimează că 80 % dintre sezonieri vin din România. Numărul total de sezonieri din Germania e de aproximativ 286 000 : 55 % bărbați și 44 % femei. Agențiile de recrutare din România cer între 200 și 1000 de euro pentru a oferi un contract de muncă. Un raport din 2019 al Bauen-Agra-Umwelt (sindicatul muncitorilor din agricultură și construcții) și PECO-Institut arată cum anume angajatorii cîștigă taxând masa și casa angajaților : ei facturează 12 euro/cazare persoană pe zi, pentru costuri de 4 euro, cu un profit pentru ei de 8 euro. Pentru 100 de angajați timp de un sezon (70 de zile) totalul câștigului pentru patron e de 68 000 euro doar din supra-facturările pe masă și casă. (p. 31)
https://nos.nl/artikel/2383259-betere-bescherming-arbeidsmigranten-kan-niet-wachten-op-nieuw-kabinet
Articolul din NOS, ”O protecție mai bună a muncitorilor migranți nu poate aștepta formarea unui nou cabinet ministerial”, arată că muncitorii se află la cheremul celor care îi cazează și a unor agenții de recrutare fără scrupule (”Dan zijn ze overgeleverd aan huisjesmelkers en foute uitzendbureaus”.)
”En dit is echt geen incident; dit is schering en inslag”= nu e vorba de un incident izolat, ci de o situație curentă, spune situl 1limburg.nl.
https://nos.nl/artikel/2383331-tekort-aan-huisvesting-arbeidsmigranten-in-toekomst-nog-groter
Lipsa de cazare pentru muncitori migranți e tot mai acută, arată alt articol din nos.nl. Între 2006-2019, numărul de muncitori migranți a crescut de patru ori, de la 22 la 100 de mii. Numărul de muncitori migranți în provincia Limburg a crescut cu aproape 50 % între 2010 și 2018, după agenția Decisio. În Limburg central, creșterea a fost de 111 %. 64 000 de migranți lucrează în provincia Limburg, în sectorul agricol, distribuție și industrie.
Municipalitățile din Olanda, spune articolul, din cauza fluidității mîinii de lucru, precum și a absenței cadrului legislativ, nu cunosc numărul de muncitori sezonieri, nici adresele la care locuiesc, nici condițiile în care locuiesc aceștia. Și chiar dacă le-ar cunoaște, din cauza numărului mare, nu ar avea posibilitatea să inspecteze toate locurile de cazare.
Migranten ‘met noorderzon vertrokken’ na vondst op Limburgse boerderij: ‘We weten niet waar ze zijn’ arată că, de fapt, inspectorii nu i-au descoperit pe angajați, din care o mare parte au fost exfiltrați de către angajator în alte locuri. În acte, clădirile în care locuiesc migranții sunt înregistrate ca vacante, goale și nelocuite. În caz de incendiu, nu e cunoscut numărul de persoane care locuiesc în clădire.
Condițiile de muncă neomenoase ale imigranților și ale muncitorilor necalificați și sezonieri au fost denunțate deja în Ganz unten, din 1985 a lui Günter Wallraff, și Nickel and Dimed (2001) de Barbara Ehrenreich.
Departe invizibili exploatați
Muncitorii sezonieri români din agricultura Germaniei și a Olandei vin și pleacă. Dacă sunt nedreptățiți, ei nu pot aștepta cu lunile la fața locului ca justiția olandeză sau germană să le facă dreptate. Dacă se plâng, riscă să fie dați afară din locuințele precare pe care le ocupă, și să rămână fără căpătâi, în stradă, și fără asigurare de sănătate.
Ei locuiesc în clădiri improprii, uneori la ferme, departe de orașe și totdeauna departe de foarte puținii inspectori de muncă. Proprietarii le asigură cazarea și mâncarea la prețul pe care proprietarii îl decid. Muncitorii sezonieri au o situație și mai precară decât imigranții : dacă imigranții au anumite drepturi, și există asociații pentru ajutorarea lor, nu există asociații pentru ajutorarea muncitorilor sezonieri. Care, oricum, se află într-un vid legislativ.
INTERVIURILE HotNews.ro