INTERVIU. Ce pot să ne învețe despre prezent anul 1946, când comuniștii au câștigat alegerile prin fraudă, dar și revoluția televizată din 1989

Înainte de a da vina pe români, că nu știu să se informeze, ar trebui ca statul să pună la dispoziție resursele necesare, spune Ana Mocanu, manager de proiect la organizația Funky Citizens, insistând pe necesitatea educației media în școli. HotNews a vorbit despre dezinformare și pericolul pentru societate al fake-news-ului cu reprezentanta Funky Citizens, în contextul în care această organizație lansează astăzi prima din cele trei expoziții din țară, din cadrul proiectului „Pe urmele minciunilor”. 

• Între 3 și 9 martie, expoziția va fi deschisă la Târgu Jiu, între 17 și 23 martie, la Focșani, iar între 24 și 30 martie la Iași.  
• Proiectul „Pe urmele minciunilor” face trimitere la momente din comunism, când dezinformarea a jucat un rol decisiv, dar și la Revoluția televizată din 1989.   

– HotNews: Cui se adresează proiectul „Pe urmele minciunilor”? Care este publicul țintă?
– Ana Mocanu: Având în vedere că ne apropiem ușor de perioada alegerilor, aș zice că se adresează tuturor cetățenilor care simt nevoia să găsească instrumentele necesare să navigheze prin peisajul politic și informațional din momentul acesta. Clar că, având în vedere perspectiva istorică și toată partea asta interactivă, ne orientăm și spre tineri. Mai degrabă spre primii votanți, cei care au împlinit 18 ani anul acesta, să-i sprijinim să voteze cât mai informat.

– Ce sperați să obțineți?
– Vedem și noi în momentul ăsta, fie că ne uităm pe social media, fie că ne uităm la declarațiile candidaților, că suntem bombardați de informație din toate părțile. 

Când este vorba de un tânăr, care se află prima oară în poziția de a vota, lucrurile devin foarte dificile. Ce ne propunem noi nu este să insuflăm cum ar trebui să voteze, ci să se informeze legat de alegerile lor. Accentul este pus pe oferirea unui spațiu unde gândirea critică poate să fie dezvoltată, tocmai de aceea expoziția se bazează pe partea asta informațională, prezentăm modul în care funcționează dezinformarea.

De obicei ne confruntăm cu situații în care primim explicații despre dezinformare prin articole științifice destul de complicate, care nu sunt atât de prietenoase și accesibile pentru publicul larg. Încercăm să scăpăm de această paradigmă și să ajutăm fiecare cetățean să înțeleagă exact care sunt procesele dezinformării și cum ajunge în viața noastră de zi cu zi să fim dezinformați. 

Noi venim cu informațiile, venim cu contextele în care cetățenii se pot gândi mai atent și mai pe larg la modul în care sunt influențați ei, iar la final concluziile le aparțin. 

„Există un procent mare din populație care se îndreaptă spre zona de glorificare a trecutului”

– Care sunt temele expoziției? Am remarcat că o temă pe care vă concentrați este cea a perioadei comuniste. 
– Ultima perioadă ne-a arătat faptul că există multe declarații ce țin de trecutul nostru. Vedem și în statistici faptul că există un procent mare din populație care se îndreaptă spre zona de glorificare a trecutului și mi se pare relevant în momentul ăsta să vedem ce s-a întâmplat acolo dintr-o perspectivă a dezinformării. 

Cumva, în tot ce facem noi încercăm să oferim și perspectiva asta istorică, dar mai ales când vine vorba de dezinformare, e un prilej foarte bun să ne îndreptăm puțin ochii spre trecut. Să vedem ce lecții putem învăța din istoria noastră recentă și să vedem dacă găsim similarități cu ce se întâmplă astăzi în contextul nostru politic. 

Da, e un accent destul de mare pe zona asta de comunism, ne îndreptăm spre câteva studii de caz destul de precise, anume momentul alegerilor din 1946, și vorbim de zona asta de fraudarea alegerilor. 

Încercăm să conectăm prin toate materialele noastre trecutul cu prezentul, spre exemplu de ce ar zice un actor politic că alegerile au fost fraudate, de ce este folosită narațiunea asta chiar și în prezent. Pe lângă momentul 1946, ne uităm și la Revoluția din 1989, având în vedere că în România, cazul a fost unic, pentru că am avut revoluția televizată. 

Încercăm să oferim perspectiva asta de dezinformare și să ne folosim de modul în care narațiunile din acea vreme au fost cumva primite de români prin apel la emoție. Ne întoarcem puțin în zona asta și arătăm oamenilor că dezinformarea nu vine doar prin știri false sau informații neverificate, ci și prin manipulare, emoțională în primul rând, de cele mai multe ori subtilă. 

Studiul de caz din 1989 ne oferă cumva contextul perfect prin a reflecta la modul în care funcționează emoțiile noastre la dezinformare. Pe lângă zona asta de perspectivă istorică, mergem puțin și în zona digitală.

Avem un Chatbot creat de noi, care în acest moment se află în faza de testare, prin care participanții pot interacționa cu un model AI care verifică informația, de fapt care trimite informația spre jurnaliștii și fact-checkerii noștri, și pot testa anumite mesaje pe care le găsesc pe social media și să vadă dacă sunt într-adevăr reale sau la ce ar trebui să fie cât mai atenți. 

– Ce spun studiile referitoare la impactul dezinformării?
– La Funky Citizens, în colaborare cu INSCOP, am lansat un sondaj de opinie pe tema asta, a orientării României spre Vest sau Est, ca să aflăm exact din ce punct pornim. 

Vedem că este o marjă destul de mare, de 75,9%, care consideră că românii au fost influențați asupra opțiunilor de vot. În general, pentru toate proiectele pe care le planificăm, la bază avem studii, avem focus grupuri, ca să aflăm care sunt nevoile oamenilor, să mergem cât mai țintit spre asta. 

„Ne trebuie cursuri serioase și pregătirea profesorilor domeniul educației media”

– De ce credeți că mulți oameni din România cad victimă dezinformării. Este ceva ce ne lipsește nouă, ca societate?
– De multe ori vedem în spațiul public că ar trebui ca cetățenii, consumatorii de media, de informație, să fie responsabilizați, și că stă în puterea fiecăruia dintre noi să fim cât mai responsabili în legătură cu locurile din care ne luăm informațiile. 

Consider că în continuare este valabilă zona asta, dar nu cred că aș pune accentul pe faptul că românii nu știu să se informeze și că este vina noastră, a tuturor, că eșuăm ca societate în fața dezinformării. Până ajungem la zona de responsabilitate, este vorba și de accesibilitate la resurse. 

Noi ne gândim că educația le rezolvă pe toate, dar în cazul educației media și alfabetizării digitale, nu avem în cadrul instituțiilor de învățământ o curriculă clară. Avem multe inițiative venite din zona civică, care încearcă să abordeze subiectul educației media, dar accesul nostru, ca societate civilă, este destul de limitat.

Suntem câțiva oameni care încearcă să rezolve o problemă cu care 75,9% din populație se confruntă. Primul pas ar fi să deschidem discuțiile, de aceea noi mergem în zonele locale, și nu ne mai concentrăm pe zonele urbane, mergem mai degrabă spre urban mijlociu, mic și rural, pentru că trebuie să ajungă și acolo resursele de acest tip.

– Autoritățile ce ar trebui să facă în acest caz?
– În primul rând, ne uităm spre zona de sistem educațional, milităm pentru includerea educației media în cadrul educației civice, dacă nu vorbim despre o materie separată.  

Ar trebui cursuri serioase și pregătirea profesorilor în domeniul educației media. În mod evident, și dacă nu ne uităm în zona asta de sistem educațional, clar ne uităm și la comunicarea statului în general. În mod evident că ajungem prada teoriilor conspirației dacă nu avem o comunicare oficială bună și serioasă. 

Vedem chiar în zilele astea ce se întâmplă cu comunicarea statului și ajungem în situația în care ne informăm de cazuri destul de serioase, cum este anularea alegerilor, de la presă. Cred că și din punctul ăsta de vedere, chiar dacă nu este legat neapărat direct de educația media, e o lacună foarte mare pe care o simte majoritatea societății în momentul ăsta. 

De aici vine informarea de pe grupuri de Facebook, de pe TikTok și așa mai departe. E un gol care nu e umplut. 

– Ce s-a întâmplat cu expoziția „Pe urmele minciunilor” de anul trecut? A avut succes la public? 

– Expoziția a fost în pregătirea alegerilor locale din 2024 și a ajuns la un număr de aproape 30.000 de vizitatori, deci din punct de vedere al vizibilității și al interacțiunii cu publicul am avut niște numere care ne confirmă faptul că e nevoie de genul ăsta de abordare. Legat de impact și dacă expoziția a avut un succes, clar ține foarte mult de niște măsurători care nu pot fi făcute de noi în punctul ăsta, dar echipa noastră a fost prezentă în toate zilele de expoziție. 

Am fost acolo să interacționăm cu oamenii în momentul în care finalizau expoziția. Feedback-ul a fost foarte bun. Pe de-o parte, din partea tinerilor, care ne-au spus că e un moment de răsuflare pentru ei să vadă într-o formă organizată modul în care funcționează dezinformarea pe ecranele telefoanelor. 

Feedback bun am avut și din partea sectorului de vârstă 40 plus, chiar până în 60, în momentul în care au interacționat cu zona de propagandă comunistă și dezinformare din cadrul Revoluției. 

Ca să vorbesc puțin și de structură, expoziția în sine este educațională. Scopul ei este de a promova educația media. În prima parte a expoziției, vizitatorul se poate obișnui cu termenii specifici din dezinformare. Poate vedea cum arată de fapt propagandă, cum se diferențiază propaganda de bias și de teoriile conspirației. După ce această bază de definiție este așezată în cadrul interacțiunii cu vizitatorul, acesta are oportunitatea de a interacțiunea printr-un quiz prin care își poate testa comportamentul pe care îl are pe internet. 

După aceea intrăm în zona istorică, unde avem sufrageria comunistă, care recreează cumva atmosfera anilor din 1989. Aici ne-am propus ca vizitatorii să retrăiască zilele complicate din decembrie 1989, și să se transpună cumva în locul cetățeanului care vizualiza lucrurile de pe ecranul televizorului. Aici vorbim mai mult de zvonurile care au apărut în acea perioadă, zvonul apei otrăvite, zvonul teroriștilor. 

Ulterior, trecem în zona de alegeri, analizăm ce s-a întâmplat în momentul din 1946, avem și o arhivă de ziare prin care vizitatorul poate răsfoi și să-și tragă singur concluziile și să vadă cum funcționa și presa în acea vreme. Vor vedea cum era promovată propaganda comunistă prin intermediul presei. 

Considerăm că aducem și stratul acesta al libertății presei în discuție. După ne ducem în zona digital, de Inteligența Artificială. Explicăm cum funcționează deepfake-urile, explicăm cum funcționează dezinformarea în era social media și îi punem pe oameni să testeze materialele cu care au interacționat pe social media. 

Vizitatorul poate interacționa cu propriile dezinformări și le poate testa la sfârșit, ajutat în mod evident de toate informațiile pe care le-a asimilat pe parcursul expoziției. 

Expoziția ar urma să se extindă și în școli și universități

– Aveți în plan să mutați expoziția și în școli?
– Am început discuțiile cu instituțiile educaționale, fie că e vorba de inspectorate, fie că e vorba de unități de învățământ. Vrem să chemăm școlile, să facem tururi ghidate, să facem ateliere de educație media în contextul expoziției. 

Următorul pas ar fi să avem o colaborare mai clară, mai degrabă decât să o privim ca o caravană ne gândim la expoziții permanente în anumite centre educaționale, fie că e vorba de universități, fie că e vorba de școli. 

După ce trec alegerile, vrem să vedem cum putem duce expoziția în zonele rurale într-o formă așezată, care poate rămâne permanent. Momentan, semnalul este destul de bun din zona de învățământ. 

– Cine finanțează expoziția?
– Expoziția este susținută și finanțată de Ambasada Marii Britanii din România. Au fost niște parteneri excelenți, care sunt incluși în activități. Oamenii din Târgu Jiu, Focșani și Iași vor putea să interacționeze cu aparatul diplomatic care va fi prezent la expoziție. 

– Ediția de anul acesta care va cuprinde expoziții la Târgu Jiu, Focșani și Iași, cu ce vine nou față de ediția de anul trecut?
– Există mai multă interacțiune, pe lângă vizitarea expoziției propriu-zisă. Am pregătit și o serie de evenimente pentru comunitate.

Este vorba de o serie de dezbateri pe tema dezinformării în perioada comunistă versus era social media. Oferim un spațiu unde putem vorbi deschis despre provocările pe care le resimt comunitățile locale legate de alegerile de anul ăsta. 

Pentru această expoziție o să avem o parte de cercetare antropologică, în colaborare cu „Muzeul Memoriei”, unde vom avea un telefon vechi, cu disc, unde vizitatorii pot asculta mărturiile oamenilor care au trăit în perioada comunismului și modul în care propaganda și dezinformarea i-au afectat.