Macron a propus extinderea umbrelei nucleare franceze în Europa. Dar cât de eficientă va fi împotriva Rusiei? / Perspectiva bombardierelor franceze în estul UE a înfuriat deja Moscova 

Cel puțin deocamdată, Franța nu poate suplini capacitatea de descurajare nucleară oferită SUA, spun analizele publicate de platforma The Conversation și think-tank-ul Center for Strategic and International Studies. Cert este însă că propunerea Parisului, care vine pe fondul incertitudinii relației transatlantice, a provocat nemulțumire la Moscova. 

Într-un discurs dramatic ținut miercuri seară, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că va discuta cu aliații europeni posibilitatea de a folosi capacitatea de descurajare nucleară a Franței pentru a proteja continentul de amenințările rusești, pe fondul îngrijorărilor legate de o potențială retragere a Statelor Unite din alianță.

Macron a descris Rusia drept o „amenințare la adresa Franței și a Europei” și a declarat că a decis „să deschidă dezbaterea strategică privind protecția aliaților noștri de pe continentul european prin descurajarea noastră (nucleară)”.

Demersul lui Macron a venit după un mesaj trimis de câștigătorul alegerilor germane și probabilul viitor cancelar Friedrich Merz, care a solicitat recent o discuție privind „partajarea nucleară” cu Franța.

Rusia a răspuns deja nervos propunerii Parisului, care nu este neapărat nouă, și a semnalat că se simte amenințată de o eventuală extindere a umbrelei nucleare franceze. 

Critici au venit și din interiorul Franței, în special din partea partidelor de extremă dreapta sau stânga.

Dincolo de asta, lucrurile nu sunt deloc simple, au avertizat experții, care cred că în acest moment, Franța nu poate suplini capacitatea de descurajare nucleară oferită SUA. 

Iar mișcarea, menită să ofere liniște aliaților europeni, ar putea genera și riscuri. 

Franța și Marea Britanie, singurele țări europene cu arme nucleare. Diferența dintre ele

Franța și-a dezvoltat inițial arsenalul nuclear ca răspuns la amenințarea invaziei sovietice și pentru a evita orice dependență de SUA, scrie într-o analiză pentru platforma The Conversation Benoît Grémare, cercetător asociat la Institutul pentru Studii de Strategie și Apărare, Universitatea Jean Moulin Lyon 3. 

Conform unei doctrine pe care liderii politici au reafirmat-o în mod regulat, statul francez poate utiliza arsenalul său strategic în cazul unui atac împotriva intereselor sale vitale.

Franța și Marea Britanie sunt singurele două țări de pe continentul european care dispun de arme nucleare. În prezent, Franța dispune de aproape 300 de focoase nucleare, care pot fi lansate din avioane sau din submarine.

Marea Britanie are aproximativ 250. Marea diferență este că arsenalul francez este suveran – adică dezvoltat în întregime de Franța – în timp ce Marea Britanie se bazează pe contribuția tehnică a SUA.

Acest lucru oferă Parisului o mare libertate de acțiune în definirea doctrinei sale. De asemenea, Franța poate vorbi în numele Uniunii Europene, din care face parte încă de la crearea sa.

„Credibilitatea descurajării nucleare a SUA nu mai este ceea ce a fost”

Extinderea umbrelei nucleare nu înseamnă că alte țări vor avea o putere de decizie în acest sens. 

Potrivit ministrului Apărării, Sébastien Lecornu, disuasiunea nucleară „este franceză și va rămâne franceză – de la concepția sa, la producția sa și la funcționarea sa, în temeiul unei decizii a președintelui”.

Într-un fel nu este nimic nou în faptul că Macron sugerează o dimensiune europeană a descurajării Franței.

Ceea ce este nou, potrivit analiștilor din domeniul apărării, este că pentru prima dată și alte țări europene solicită acest lucru.

„În trecut, când Franța a făcut propuneri (privind extinderea protecției nucleare), alte țări au fost reticente în a răspunde”, a declarat pentru BBC Pierre Haroche de la Universitatea Catolică din Lille.

„Nu au vrut să trimită semnalul că nu au încredere deplină în SUA și NATO”, a adăugat el.

„Dar Trump a clarificat dezbaterea”, a spus Haroche. 

„Nu este vorba că americanii vorbesc despre eliminarea descurajării lor nucleare – să fim clari, acest lucru nu pare să fie pe masă în acest moment. „Dar credibilitatea descurajării nucleare a SUA nu mai este ceea ce a fost”, a observat el.

Cum ar funcționa extinderea umbrelei nucleare franceze?

Modul în care ar putea funcționa o forță de descurajare nucleară europeană franceză sau franco-britanică este încă neclar.

Potrivit lui Haroche, o opțiune ar putea fi poziționarea avioanelor franceze cu arme nucleare în alte țări, precum Germania sau Polonia. 

Decizia de a apăsa pe buton ar aparține în întregime președintelui francez, dar prezența lor ar trimite un semnal puternic.

Alternativ, bombardierele franceze ar putea patrula frontierele europene, în același mod în care o fac în prezent în mod regulat la frontierele franceze. 

Raportul de forțe, favorabil Rusiei în mod evident

Fără sprijinul SUA, spune Benoît Grémare în analiza sa pentru The Conversation, raportul de forțe pare în mare măsură nefavorabil Franței, care dispune în total de 290 de focoase nucleare, față de cel puțin 1.600 de focoase desfășurate și aproape 2.800 de focoase stocate ale Rusiei.

Puterea explozivă a focoaselor termonucleare, combinată cu raza de acțiune a rachetei balistice strategice franceze M51 ar face posibilă distrugerea principalelor orașe rusești, inclusiv Moscova, scrie Grémare.

Cu toate acestea, rușii nu ar avea nevoie decât de „200 de secunde pentru a atomiza Parisul”, conform unei estimări făcute la televiziunea rusă cu privire la rachetele termonucleare „Satan II”.

Nici cu ajutorul arsenalului britanic, lucrurile nu ar sta simțitor mai bine, scrie într-o altă analiză Astrid Chevreuil, visiting fellow în cadrul Programului Europa, Rusia și Eurasia al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington.

Înlocuirea descurajării extinse a SUA în forma sa actuală ar necesita eforturi susținute

În situația actuală, spune Chevreuil, forțele nucleare franceze și britanice doar completează descurajarea extinsă a SUA, dar nu ar constitui o soluție viabilă în cazul unei retrageri bruște a forțelor nucleare americane.

În primul rând, dimensiunea arsenalelor franceze și britanice este strict adaptată pentru a răspunde la un atac bazat pe interesele lor vitale, spune experta. 

În al doilea rând, adaugă ea, armele nucleare stocate în prezent de Statele Unite în Europa sunt capacități aeropurtate, spre deosebire de sistemele maritime sau terestre. 

Dintre cele două puteri nucleare europene, doar Franța deține o componentă nucleară aeropurtată. Înlocuirea descurajării extinse a SUA în forma sa actuală ar necesita eforturi susținute din partea aliaților europeni, concluzionează Chevreuil.

În plus, cele două puteri nucleare europene nu au doctrine nucleare compatibile cu ideea de a-și extinde descurajarea nucleară prin staționarea armelor lor în alte țări. 

Unii spun că nu este nevoie, deoarece neclaritatea strategică care există deja în formularea doctrinei franceze face parte din descurajarea propriu-zisă.

Dar Haroche spune pentru BBC că există o dimensiune politică în a spune mai clar că Franța își va folosi arsenalul pentru a apăra alte țări europene.

Eforturi necesare pentru o umbrelă nucleară franceză în Europa de Est

Utilizarea armelor nucleare pentru a proteja Europa necesită o discuție strategică pentru a defini puterea care urmează să fie dobândită, interesele care urmează să fie apărate și metoda de comandă a focului nuclear, spune și Grémare.

Evoluția către o europenizare a forței nucleare înseamnă creșterea capacităților de descurajare și, prin urmare, extinderea arsenalului francez astfel încât acesta să poată răspunde amenințărilor care afectează toate cele 27 de state membre ale UE.

Acest lucru ar necesita crearea de stocuri suplimentare de material fisionabil și reactivarea uzinelor de producție de la Pierrelatte și Marcoule, care au fost dezafectate la sfârșitul anilor 1990.

Dogma cu privire la ceea ce constituie un arsenal suficient trebuie, de asemenea, să fie pusă sub semnul întrebării, spune expertul. 

Dacă 290 de focoase nucleare reprezintă valoarea pe care Franța o acordă apărării existenței sale, acest preț pare să neglijeze dimensiunea continentului european, iar logica o confirmă: puteri nucleare de talie continentală precum SUA și Rusia – și, în curând, China – dispun de un arsenal de aproximativ 1.000 de focoase termonucleare, spune el.

Timp și bani

Sporirea puterii ar lua timp și ar necesita un efort bugetar pentru creșterea numărului de rachete și de avioane capabile să poarte armele nucleare. 

Pe lângă construirea de noi infrastructuri în țările europene partenere, costul ar putea depăși 10 miliarde de euro pe an, fără a include costurile indirecte legate de întreținere și logistică, estimează Grémare. 

Este mult de luat în considerare, mai ales că oferta politică și strategică de protecție nucleară extinsă evoluează în funcție de circumstanțe, spune el.

Până acum, Germania a preferat ca Franța să își asume un rol pur și simplu complementar descurajării extinse a SUA, însă amenințarea cu abandonarea Ucrainei de către Washington sporește amenințarea rusă. 

După cum a indicat Macron, Franța ar putea răspunde prin propunerea de prepoziționare a forțelor sale nucleare în țările din Europa de Est, în ideea de a înlocui în cele din urmă SUA.

Prezența vizibilă a acestor avioane în Europa de Est ar putea împiedica Rusia să atace țările din regiune cu mijloace convenționale, deoarece un astfel de atac ar putea provoca un răspuns nuclear francez în numele Europei, spune expertul.

Posibile efecte în lanț

În analiza sa, Chevreuil avertizează și asupra riscurilor extinderii umbrelei nucleare franceze – deși impactul ar putea să depindă și de felul în care această descurajare ar fi extinsă.

În contextul în care Rusia sfidează în mod deschis dreptul internațional, iar China critică disuasiunea nucleară extinsă a SUA în Indo-Pacific, orice modificare a poziției nucleare a Europei ar putea spori riscurile strategice într-un mediu geopolitic deja tensionat, spune ea.

O astfel de mișcare ar putea declanșa efecte în lanț suplimentare. Alte puteri regionale ar putea vedea în aceasta o justificare pentru consolidarea propriilor acorduri de descurajare extinsă – sau chiar pentru urmărirea unor arsenale nucleare independente, spune Chevreuil.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a sugerat deja în mod deschis că Ucraina ar putea căuta arme nucleare dacă aderarea la NATO rămâne inaccesibilă. 

Oficiali din Arabia Saudită, Coreea de Sud și Japonia au făcut declarații condiționate similare cu privire la potențiala proliferare nucleară, observă Chevreuil, care amintește că împiedicarea aliaților de a obține arme nucleare a fost mult timp un obiectiv al politicii SUA de descurajare extinsă.