„Vrei să fim împreună sau nu?” a fost prima întrebare despre mine la care chiar știam răspunsul

Eram în drum spre casă și mă pregăteam mental să mă las purtată de haosul familiei, căci într-o casă în care locuiesc 4 femei va fi haos negreșit. Aveam umerii apăsați de nimicuri: discuții de la facultate, liste cu lucruri de făcut, dilemele vreunei prietene care trăia o dramă în relația ei (prea veche sau prea nouă, niciodată potrivită) și-ncerca să mă transforme într-un soi de terapeut pro bono. Știam să ascult și vorbeam prea rar despre mine, un combo perfect. 

Ajunsesem la colțul străzii, lângă cel mai trist loc de joacă, plasat între blocuri și claxoane; două leagăne și un căluț pe arcuri care se bălăngănea cu o lehamite pe care i-o puteai citi chiar și în ochii de plastic. Și, în timp ce mă pierdeam în acest schimb de priviri lipsit de orice noimă, mi-a sunat telefonul. 

Îl cunoșteam pe Vlad de câteva săptămâni. Fuseserăm împreună în Vamă – el, Alexandra, prietena mea cea mai bună de atunci, și o grămadă de alți oameni pe care îi știam doar din vedere. Cu Vlad vorbisem de câteva ori, avusesem un date și ne mai văzuserăm la un eveniment la care eu făceam voluntariat, iar el participa cu speranța că o să mă vadă acolo. 

Mi s-a părut ciudat să mă sune așa de nicăieri, dar era o scuză bună să amân un pic momentul întoarcerii acasă. Așa că i-am răspuns: 

— Da?

— Hai să asculți cu mine!

Era gălăgie și mi-am amintit că plecase la un festival unde urma să cânte Beth Hart, despre care aflaserăm în treacăt că ne place amândurora. 

— M-am gândit că putem să ascultăm măcar o melodie împreună, chiar dacă tu nu ai reușit să ajungi. 

Ascultând sunetele care traversau câteva sute de kilometri până la mine, m-am așezat într-unul dintre cele două leagăne. Dacă mi-aș fi dat timp să procesez ce mi se întâmpla, aș fi știut că mă îndrăgosteam. Exact atunci. Exact în acel moment. 

Aveam lacrimi în ochi și simțeam o fericire pe care nu o cunoscusem până atunci. Ascultam muzica, controlând balansul leagănului, astfel încât scârțâitul cadrului să nu perturbe melodia din telefon. Am stat așa cel puțin 4-5 minute până când s-a terminat piesa și țipetele oamenilor din jur se auzeau prea tare ca să mai pot suporta. Îi invidiam; ei erau acolo, lângă Vlad, lângă Beth, exact unde-mi doream și eu să fiu.

Apoi discuția s-a terminat destul de rapid, căci el avea un concert de văzut, iar eu aveam o familie la care trebuia să mă întorc. I-am mulțumit și m-am întors pe pământ din raiul în care evadeasem câteva minute.

*

Eram în mașină în drum spre munte cu prietena mea Alexandra când am primit mesajul lui: 

“Hei, mă gândeam că mi-ar plăcea să ne cunoaștem. Vrei să ieșim la o cafea?” 

Avea numărul meu pentru că făceam voluntariat la câteva evenimente coordonate de el. Am râs cu neîncredere în timp ce i-am citit mesajul Alexandrei și, implicit, celorlalți pasageri: iubitul ei nou apărut în peisaj și amicul lui. 

— Ce ai de gând să-i răspunzi? m-a întrebat prietena mea.

— Nici nu știu dacă să-i răspund. Hai să ne vedem de ale noastre. 

Eram surprinsă, dar mi-era și teamă să nu fie o farsă. De ce i-ar fi plăcut de mine?

În seara aceea, după ce am ajuns la cazare, mi-am dat seama că luasem deja o decizie. Pentru că, în timp ce toți cei trei pasageri ai mașinii încercau, ba pe ocolite, ba grotesc de direct, să mă combine cu amicul iubitului Alexandrei, eu nu mă puteam gândi decât la mesajul lui Vlad.

A doua zi i-am scris: Sunt plecată, dar putem vorbi când mă întorc. 

*

— Hotărăște-te: vrei să fim împreună sau nu?

Eram la o cafea pe lângă Centrul Vechi. Trecuseră deja trei luni de la prima întâlnire, trei luni de când, în teorie, eu și Vlad eram împreună. Dar mie încă mi-era frică să recunosc asta față de mine. 

Citește continuarea pe platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES.

Acest text face parte din proiectul UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă editorială ce publică povești reale despre iubire în sens larg. În fiecare duminică dimineață, vei putea citi pe Hotnews.ro și pe unfinishedlove.ro o nouă poveste ce dă iubirii o nouă valență. Dacă ai și tu o întâmplare adevărată, unică și imperfectă, care explorează universul relațiilor contemporane, trimite-o către echipa editorială.

Articol scris de Paula Artin

Parteneriat media