Destinul amar al fabricii de ciocolată Zamfirescu, dulcele Bucureștiului interbelic. La naționalizare, proprietarul s-a sinucis. Prin demolare, a devenit miză imobiliară

Istoria “Fabricii de Ciocolată Zamfirescu” este una dintre poveștile remarcabile ale Bucureștiului interbelic.

Începe în 1891, când industriașul francez F. Bresson înființează prima fabrică de ciocolată din România.

Nu mulți ani mai târziu, frații Zamfirescu, care i-au fost calfe lui Bresson, au reușit să o cumpere. La început, cei doi frați mergeau cu bicicleta să livreze comenzile făcute uneori chiar în afara Bucureștiului.

Rapid, “Zamfirescu” devine cea mai mare și mai modernă fabrică de dulciuri din sud-estul Europei și furnizoare a Casei Regale, iar cofetăriile Zamfirescu erau răspândite în toate orașele mari ale țării. 

Dar au venit comuniștii la putere, a venit și ordinul de naționalizare, iar într-o zi de la mijlocul lunii martie 1948, înainte de punerea în aplicare a legii, Constantin Zamfirescu își punea capăt zilelor, aruncându-se pe geam din locuința sa aflată în incinta întreprinderii.

“Nu a putut să vadă cum munca lui de-o viață se năruie într-o clipă”, povestește azi Codin Zamfirescu, unul dintre urmașii familiei, medic stabilit în Germania.

Nici după 1989 nu s-a făcut dreptate pentru familia Zamfirescu, moștenitorii nereușind să câștige numeroasele și infinitele procese de retrocedare. 

Citește, pe B365.ro, drumul de la una dintre cele mai de succes afaceri din vechiul București la prezentul cu miză imobiliară.