„SRI sa meargă cu taxi-ul”

Un importat critic literar își împărtașește într-un articol experiența prin care a aflat ca votanții anti-sistem sunt extrem de mulți și au argumente puternice.

Într-un articol publicat recent în Contributors, doctorul în filologie și criticul literar Liviu Papadima, povestește mai multe episoade din taxi. Unul dintre șoferii întâlniți de critic este un fost militar care a adus mai multe argumente anti-sistem.

„Sunt cu soția, vrem să mergem acasă. Comandăm un Uber. Ne preia o Skoda Octavia neagră, cu un interior elegant, fin odorizat. La postul de radio știri. Putin refuză condițiile de pace propuse de americani. Nu îmi pot abține un comentariu către Dana, despre amuzamentul cu care Putin îl joacă pe degete pe Trump.

Intervine șoferul: «Foarte bine îi face!» În câteva secunde aflu că șoferul nostru ar lucra în armată și că supărarea lui e că el știe foarte bine că nici americanii nici UE nu vor mișca un deget pentru noi dacă vom fi atacați. Încerc să argumentez că, până una-alta, UE și americanii sunt aliații noștri și e mai firesc să ai încredere în niște aliați decât în niște inamici declarați, pentru care ar fi mult mai bine dacă am deveni un satelit al Rusiei, precum odinioară pentru URSS. El, ca militar, nu a participat niciodată la exercițiile desfășurate împreună cu aliații chiar pe teritoriul României? N-a auzit măcar despre ele? Ba da, zice el. Numai că ei sunt totdeauna cei care comandă iar eu ar trebui să știu că, dacă UE sau SUA îi ordonă să mă împuște pe mine, va trebui să o facă. Asta a semnat România”, scrie Papadima.

Criticul povestește că se aventura în discuțiile cu taximetriștii despre politică încă de pe vremurile în care se scanda pe la mitingurile bucureștene ”Iliescu-apare, soarele răsare!”.

„Nu mai e ca atunci când un taximetrist ne explica volubil că ar vota cu Funar – un «suveranist» antimaghiar dacopat al anilor ’90 –, bărbat fain, cu idei excelente. Nu poate însă să voteze un… ungur!”, scrie Papadima.

„Acum ai de-a face cu șoferi cu un job stabil, care fac ride sharing în afara orelor de program, uneori chiar pe o Tesla, pe un Audi sau BMW nu tocmai de lepădat. Agresivitatea lor resentimentară nu s-a diminuat, însă. Și nu doar că s-a intensificat, ci s-a și articulat doctrinar mult mai ferm. Candoarea unui taximetrist de odinioară care lua numele unui personaj politic ca reper pentru deconspirarea identității lui etnice e, acum, aproape înduioșătoare”.

„Problema cea mare pentru mine”, spune Papadima, „e că simțim tot mai apăsat că trăim într-o lume pe a cărei ”realitate” nu o mai putem nicicum înțelege. Nici măcar cu ajutorul taximetriștilor”, iar explicațiile cu care ne obișnuiserăm – sărăcia, resentimentul, incultura, informarea deficitară – „par să nu mai funcționeze”.

„Suntem, de luni bune încoace, sub bombardament informațional”, scrie Papadima care vorbește și despre „tonele de comentarii care pun pe tapet opoziția dintre ”a fi european” și ”a fi trumpist”.

„Avem un stoc tot mai aglomerat de întrebări și tot mai sărace candidaturi pentru răspunsuri cât de cât plauzibile. Incertitudinea asta pare a acționa coroziv, iritant, chiar și în țesutul întrebărilor ”istorice” rămase sub pecetea tainei, ca niște răni lăsate să se cicatrizeze în timp dar care, din nefericire, par a fi colectat rezerve toxice de puroi”.

Potrivit lui Papadima, „pe teren autohton, întrebarea relevantă nu e «Cum a ajuns Cătălin Georgescu favoritul turului unu în alegerile prezidențiale?» ci «Cum a ajuns electoratul român să fie fascinat de prestația unui personaj precum Călin Georgescu?», iar „la scară globală, întrebarea nu e «Cum a ajuns Trump să câștige al doilea mandat?» ci «Cum a ajuns electoratul american să opteze majoritar și să susțină în continuare un personaj care nu are nimic de a face cu leadership-ul american, republican și democrat deopotrivă?»”.

„Pentru a găsi răspuns la asemenea întrebări, politologii nu ne sunt de mare ajutor. Poate sociologii și, mai ales, antropologii să aibă oarecare șanse de reușită”, completează el.

Criticul spune că recomandă „specialiștilor, nu în ultimul rând celor din organele abilitate pentru colectarea de informații, să se deplaseze și cu taxiul, nu doar cu mașina de serviciu, măcar să încerce și ei să clarifice, și să ne lămurească apoi și pe noi, ce e în mintea oamenilor care produc această «realitate» atât de tulbure și de îngrijorătoare”.