Sacul cu bani al Bucureștiului. Ce bugete a avut orașul de-a lungul timpului și cum se colectau taxele. Banii erau strânși prin “cutia milelor”, a “cișmelelor” și a “podurilor”

Înainte să apară Regulamentul Organic (1831-1832), Bucureștiul n-a avut un buget general care să cuprindă atât salariile „mădularilor” (membrii Sfatului Orășenesc, n.n) cât și veniturile și cheltuielile orașului.

Astfel, nu exista o evidență a banilor și nici o repartizare a veniturilor pe categorii de cheltuieli. Cu toate acestea, existau unele instituții care aveau veniturile lor speciale strânse în „cutie” – cum erau „cutia cișmelelor”, „cutia podurilor”, „cutia milelor”, „cutia obștirilor”, etc.

În Regulamentul Organic (art 22 al capitolului referitor la „Sfaturile Orășenești”) se prevedea că „mădularile”, adică membrii Sfatului orășenesc întruniți în fiecare an la începutul lui octombrie alături de Mitropolit, „Prezidentul Înaltului Divan”, vornicul orașului și „deputatul județului Ilfov” să alcătuiască până la data de 20 ale lunii, „budgetul anului următor”, cuprinzând „toate veniturile și cheltuielile”. 

Mai apoi, „budgetul” era trimis să fie aprobat de către Marele Vornic (ministrul de interne), care-l restituia până la 1 noiembrie spre a fi „pus în lucrare”.

Citește, pe B365.ro, mai multe despre cum se adopta înainte „budgetul” Bucureștiului și informații despre Primăria care avea în anul 1931, 1899 de funcționari, de șapte ori mai mulți față de anul 1906.