Cele două ore pedeapsă pentru profesori

Orele care se vor adăuga normei didactice de predare vor fi considerate de către profesori ore-pedeapsă, introduse ca urmare a unei decizii aleatorii, fără niciun fel de analiză de impact și cu consecințe pe măsură, scrie, într-un text de opinie publicat în HotNews, Andrei Avram, profesor de Istorie la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București.

Profesorii se vor considera, pe bună dreptate, nedreptățiți, pedepsiți. Iar aceasta se va reverbera în calitatea actului educațional.

Timp-cantitate, în dauna timpului-calitate

Obligația completării normei de predare cu ore în alte unități de învățământ, crearea de rivalități în interiorul catedrelor, timpul parcurs de cadrele didactice pentru a ajunge dintr-o școală în altă școală, reticența cu care vor fi primite în noile colective, posibila renunțare la orele de dirigenție, toate acestea vor face ca atmosfera din școlile românești să fie departe de aceea proprice desfășurării unui proces educațional de calitate. Nici înainte nu excelam în această privință, însă cei care până în acest moment au sesizat punctele slabe ale sistemului educațional își vor putea întregi lista cu o nouă tară: timp-cantitate, în dauna timpului-calitate.

Pe lângă consecințele generale ale acestei măsuri, putem discuta și despre cele particulare, influențate de specificul fiecărei discipline școlare.

În cazul Istoriei, un profesor ar putea fi nevoit să își completeze norma cu o oră de Istoria evreilor. Holocaustul și cu o oră de Istoria comunismului din România. Materii noi, care presupun metode noi de predare, abordări diferențiate, actualizare a lecturilor. Vor fi îndeplinite obiectivele generale și specifice fiecăreia dintre aceste materii? Vor fi create competențele necesare, atunci când profesorii vor echivala predarea acestor materii cu o încărcare ilegimită a programului lor? Toate acestea, pe fondul reticenței existente în rândul elevilor referitoare la includerea unor noi discipline în trunchiul comun.

Scenariu

Pentru a facilita posibile răspunsuri la dilemele enunțate, ne putem imagina următorul scenariu: studierea Istoriei evreilor. Holocaustul sau a Istoriei comunismului din Româniaîn ultima oră din programul de studiu al elevilor și predarea acestora de către un profesor care le va considera ore-pedeapsă.

În aceste condiții, am putea discuta despre raportarea la cele două ore ca la un timp-corvoadă, aflat în totală contradicție cu obiectivele și importanța studierii celor două discipline școlare. (…)

O analiză a numărului orelor de Istorie „scoase la concurs” ar putea demonstra reticența profesorilor titulari de a preda disciplinele școlare amintite. Ipoteza este aceea că profesorii de Istorie titulari au preferat ca în încadrările lor să se regăsească orele de Istorie, nu acelea de Istoria evreilor. Holocaustul sau Istoria comunismului din România. Astfel, posibilitatea ca scenariul pe care îl propun să se regăsească în multe licee este foarte ridicată. Cred că verificarea ipotezei lansate și analiza resorturilor care au stat la baza acestor opțiuni ar oferi noi piste de cercetare referitoare la predarea Istoriei în școlile din România.

Și acest scenariu pornește de la o realitate întâlnită în sistemul educațional. Pentru a se respecta „curba de efort” a elevilor, nu de puține ori, materiile considerate „mai puțin importante” sunt plasate în orarul elevilor la finalul programului de studiu.

Inițial, acest articol de opinie a fost publicat în Contributors.ro.