Dansul toxic al inflației și îndoielile Guvernatorului

Vă amintiți de cuplul legendar Elizabeth Taylor și Richard Burton, ale căror pasiuni și certuri publice au ținut prima pagină a ziarelor? Așa a arătat relația dintre Guvern și Banca Națională a României timp de ani buni de zile.  

Inflația implică nu doar banii, ci și credințele, convențiile sociale și încrederea.

În perioade de criză, cele două politici pot colabora strâns pentru a salva economia, așa cum Taylor și Burton au avut momente de pasiune și solidaritate. Dar, la fel ca în relația lor tumultuoasă, pot apărea și certuri: dacă una dintre politici devine prea expansivă sau restrictivă, poate submina eforturile celeilalte, generând instabilitate sau chiar „drame” economice.

„Inflația implică nu doar banii, ci și credințele, convențiile sociale și încrederea. Prea des, guvernele nu pot rezista tentației de a alege calea inflaționistă, chiar dacă aceasta s-ar putea termina în cele din urmă cu dezastru”, scrie Stephen D. King în cartea ”Trebuie să vorbim despre inflație”.

Inflația nu este doar un fenomen economic, ci este adânc înrădăcinată în deciziile politice și în compromisurile sociale. Ea lovește diferit asupra diverselor categorii sociale. De exemplu, cei cu venituri fixe sau economii în lei pierd putere de cumpărare, în timp ce debitorii pot beneficia de deprecierea reală a datoriilor.

De altfel, Statistica britanică publică ratele inflației separat pentru cei cu venituri mari și pentru cei cu venituri mici.

Neliniștile Guvernatorului. Și ale oamenilor lui

Majorarea TVA-ului la 21%, creșterea accizelor și eliminarea plafonărilor la energie și alimente au turnat benzină pe focul prețurilor. Guvernul, într-o mișcare destinată a anestezia agențiile de rating, a ales să-și acopere găurile bugetare mărind TVA.

Banca Națională a încercat să țină inflația în frâu cu dobânzi ridicate. Dar, așa cum spune și Stephen King în cartea lui, „când guvernul apasă pedala fiscală, frâna monetară nu mai funcționează”.

În Raportul asupra inflației publicat ieri de BNR, cei 9 corifei din boardul instituției au admis că au unele îndoieli, cărora le-au spus „invertitudini”. Ei au spus că adoptarea primului pachet de consolidare fiscală a contribuit la clarificarea direcției politicii fiscale pe termen scurt, însă perspectiva pe termen mediu rămâne marcată de incertitudini „semnificative”.

BNR: Nu pot fi excluse noi ajustări ale impozitelor indirecte

Nu pot fi excluse noi ajustări ale impozitelor indirecte, arată Raportul. Și mai adaugă că, în a doua parte a anului viitor, există riscul relaxării politicii de venituri, prin posibile majorări de pensii și salarii. Iar asta va contracara intensitatea dezinflației.

Evoluția inflației, arată documentul, va depinde esențial de claritatea mesajelor de politică economică,  de comportamentul populației în fața reducerii veniturilor reale și de capacitatea firmelor de a acomoda sau transfera în prețuri eventualele creșteri ale costurilor salariale.

În lipsa unor clarificări ferme din partea autorităților privind caracterul temporar sau permanent al unora dintre măsurile de ajustare fiscală, există riscul ca anticipațiile inflaționiste ale companiilor și consumatorilor să depășească ținta de inflație, spun oamenii Guvernatorului.

De ce 8% nu este o surpriză?

Lipsa de sincronizare între politicile fiscală și monetară, are un singur perdant major: omul obișnuit.  Populația vede cum puterea de cumpărare scade, economiile i se topesc, iar speranța într-o stabilizare reală devine tot mai firavă.

Dar cum se traduce acest 8% în viața unui om obișnuit? Să o luăm pe Maria Ionescu, învățătoare în Dâmbovița. Maria, o învățătoare dedicată, cu un salariu modest, își calculează cu atenție banii. Acum un an, coșul ei săptămânal de cumpărături – pâine, lapte, legume, carne – o costa în jur de 200 de lei. Cu o inflație de 8%, astăzi, pentru aceleași produse, Maria plătește 216 lei. O diferență de doar 16 lei, ar spune unii. Dar pentru Maria, acei 16 lei în plus, săptămână de săptămână, înseamnă aproape 64 de lei lunar, bani pe care nu îi mai poate aloca pentru medicamentele mamei sale, pentru o carte nouă sau pentru o ieșire la cafea cu o prietenă. Economiile ei, strânse cu greu pentru o vacanță modestă la mare, se topesc văzând cu ochii, devin tot mai puțin valoroase. Visul ei de a-și schimba frigiderul vechi, care consumă enorm, pare acum un lux inaccesibil.

Mediul de afaceri se confruntă și el cu incertitudine fiscală și volatilitate a prețurilor, făcând planificarea bugetelor aproape imposibilă. Iar statul, la rândul său, se împrumută tot mai scump, cu ratingul de țară sub o presiune constantă.

Lecția Taylor-Burton, adaptată economiei românești, este una crudă, dar necesară. Când fiscalul și monetarul mai întâi se iubesc după care încep să-și care palme, inflația explodează, iar oamenilor li se întinde nota de plată.