Sari direct la conținut

INTERVIU „Muzica unui violoncel, în sala de clasă, ar putea să-i inspire foarte mult pe copii”. Mesajul uneia dintre cele mai apreciate dirijoare din tânăra generație către profesori și părinți

HotNews.ro
INTERVIU „Muzica unui violoncel, în sala de clasă, ar putea să-i inspire foarte mult pe copii”. Mesajul uneia dintre cele mai apreciate dirijoare din tânăra generație către profesori și părinți
Ustina Dubitsky. FOTO: Holger Talinski

„Uneori uităm cât de puternice sunt vibrațiile instrumentelor noastre, doar fizic, și cât de impresionant este impactul acelor vibrații asupra corpurilor noastre”, spune Ustina Dubitsky, una dintre cele mai promițătoare dirijoare ale noii generații europene, într-un interviu pentru publicul HotNews. Artista spune că una dintre cele mai interesante experiențe ale sale este atunci când interacționează cu elevii. Ustina Dubitsky se află la București, unde participă la Festivalul Internațional George Enescu 2025.

Ustina Dubitsky nu este doar una dintre cele mai interesante figuri ale noii generații de dirijoare europene, este și un exemplu de cum talentul autentic, susținut de disciplină și curiozitate artistică, poate construi o carieră solidă într-un domeniu adesea dominat de tradiție. A început muzica de mică, și în paralel cu studiul vioarei, a făcut parte din corul de copii al Operei de Stat Bavareze din München. A studiat dirijatul la Weimar și la Conservatorul din Zürich, și s-a perfecționat cu unii dintre cei mai respectați mentori din Europa — Johannes Schlaefli, Peter Eötvös, David Zinman, Paavo Järvi. 

În martie 2022, a câștigat premiul Orchestrei și i s-a acordat o bursă de doi ani la Academia La Maestra. Creat în 2019 de Paris Mozart Orchestra și Philharmonie de Paris, Concursul Internațional și Academia La Maestra pentru dirijoare are ca scop să pună în valoare și să ofere oportunități profesionale femeilor dirijor din întreaga lume, fără limită de vârstă. 

Tot în 2022, artista a colaborat cu François-Xavier Roth la noua producție „Lohengrin” a Operei de Stat Bavareze, precum și la spectacolul „Flautul fermecat” de la Thèâtre des Champs-Élysées, alături de Les Siècles, o orchestră unică, alcătuită din muzicieni ai noii generații, care abordează fiecare repertoriu pe instrumente istorice corespunzătoare, oferind o perspectivă proaspătă și surprinzătoare asupra a câtorva secole de creație muzicală.

În prezent, Dubitsky este dirijor asistent la Gürzenich Orchester Köln. Ea a acumulat o experiență profesională la fel de variată ca repertoriile pe care le abordează și a bifat deja prezențe în marile centre culturale europene, de la Paris și Geneva, la Porto și Zürich. 

A dirijat o varietate de orchestre, printre care Gürzenich Orchester Köln, Philharmonie Luxembourg, Orquestra Sinfónica do Porto Casa da Música, Orchestra din Paris, Ensemble Modern, Deutsche Kammerakademie Neuss, Orchestra Națională a Provinciei Avignon, Orchestra Națională de la Cannes, Paris Mozart Orchestra sau Orchestra Filarmonică din Dresda, iar de curând a finalizat un turneu internațional remarcabil, derulat la Paris, Geneva, Berna și Zürich, în cadrul căruia a colaborat cu violonceliștii Sol Gabetta și Xavier Phillips și Les Siècles, într-un program cu muzică franceză.

Ce o face cu adevărat remarcabilă este modul în care îmbină seriozitatea repertoriului clasic cu o energie contemporană, lipsită de rigiditate, dar extrem de bine ancorată în structură. „Îmi doresc doar să ofer publicului (și muzicienilor cu care lucrez) un concert plin de emoții și inspirație prin muzica pe care o interpretăm”, spune Ustina Dubitsky într-un interviu pentru publicul HotNews.

În stagiunile următoare, Ustina Dubitsky va debuta alături de Orchestra Filarmonică din Odense și Orchestra Konzerthaus din Berlin, și va relua colaborarea cu Porto Casa da Música, Ensemble Moderne, Ensemble Intercontemporain și Les Siècles.

Dirijoarea a venit în România, în cadrul Festivalului Internațional George Enescu, unde dirijează ansamblul Les Siècles, pe 3 septembrie, de la ora 17:00, la Ateneul Român. Repertoriul va cuprinde Concertul pentru vioară în re major op. 61 de Ludwig van Beethoven și Simfonia fantastică op. 14 de Hector Berlioz. Concertul de Beethoven se va cânta cu instrumente clasice, în timp ce simfonia lui Berlioz va fi interpretată cu instrumente franceze de la începutul secolului al XIX-lea.

  • Cea de-a XXVII-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu va avea loc în perioada 24 august – 21 septembrie, iar tema evenimentului de anul ăsta va fi „Aniversări / Celebrations” – un omagiu adus marilor muzicieni și momentelor de referință din istoria unor ansambluri de prestigiu.
  • Ediția marchează 70 de ani de la moartea lui George Enescu și evocă memoria altor creatori emblematici ai secolului XX: 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, 100 de ani de la cea a lui Pierre Boulez sau 50 de ani de la moartea lui Dmitri Șostakovici.
  • În București, timp de 29 de zile, vor fi prezenți peste 4000 de artiști din 28 de țări, în peste 95 de concerte găzduite de Sala Palatului, Ateneul Român, Sala Auditorium a MNAR, Sala Radio, Teatrul Odeon, MINA – Muzeul Artei Noi Imersive, precum și de Opera Națională București și Teatrul Național „I.L. Caragiale”.

„Este o viață solitară. Cel mai important lucru este să fim mereu blânzi cu noi înșine”

– Cum ați ajuns să urmați o carieră de dirijoare? A fost un moment definitoriu care v-a schimbat calea și v-a dus pe podium?
Ustina Dubitsky: Aș spune că a fost mai mult o combinație de decizii mici, începând cu decizia părinților mei de a-mi oferi lecții de vioară când eram copil, până la decizia mea de a studia dirijat. Dar nu am avut niciodată visul de a deveni dirijoare – dimpotrivă chiar. Mereu am crezut că nu voi reuși să o studiez pentru că nu sunt deloc o pianistă bună și, în majoritatea locurilor unde poți studia dirijat, trebuie să fii una grozavă.

– Lumea dirijatului rămâne, și astăzi, profund marcată de tradiții masculine. Cum ați reușit să vă construiți o voce distinctă și respectată într-un domeniu în care prezența femeilor pe podium este încă rară?
Ei bine, nu sunt sigură că pot da un răspuns la această întrebare. Cum aș putea să știu cu adevărat că am o voce distinctă și respectată și, mai important, că, dacă da, acest lucru are ceva de-a face cu faptul că sunt femeie? Nu există posibilități de măsurare pentru aceste lucruri, având în vedere că totul este foarte subiectiv, nu-i așa?

– Care credeți că sunt calitățile esențiale pe care un dirijor trebuie să le aibă pentru a avea succes la nivel internațional?
Când vorbim despre calitățile esențiale pentru a avea succes în carierele noastre, viața aceasta este foarte particulară, definită în mare parte de incertitudini, cel puțin așa o simt eu. Trebuie să fim foarte flexibili în toate – de la muzica pe care o învățăm, la modul în care trebuie să reacționăm la fiecare orchestră, sau la călătorii. De asemenea, trebuie să fim capabili să trăim destul de bine cu noi înșine, cred, pentru că este o viață foarte solitară – ceea ce poate părea surprinzător. Dar în afara repetițiilor sau concertelor, în momentul în care ieșim din clădire, suntem singuri, în orașe și țări străine, rar cu familiile noastre. Suntem singuri și cu experiențele noastre din repetiții sau concerte. Așa că, poate cel mai important lucru este să fim mereu blânzi cu noi înșine (poate cel mai important lucru pe care l-am învățat de la profesorul meu).

„Pentru mine, sunt doar eu, cu muzica mea în mine, dar fără să analizez „stilul” meu sau „scopul” meu”

– Vă simțiți susținută de alte femei din domeniu? Există forme de solidaritate sau mentorat între dirijoarele femei?
Da, există unele programe care susțin femeile. Am participat la competiția La Maestra de la Paris, care a fost creată de dirijoarea Claire Gibault acum câțiva ani. Este o competiție pentru dirijoare, dar în același timp oferă fiecărei semifinaliste o bursă de doi ani după competiție, cu masterclass-uri, concerte și alte lucruri interesante. Pe lângă asta, există și dirijoarea Marin Alsop care face multe pentru alte dirijoare. De asemenea, la nivel personal, există desigur un schimb între colegele mele, dar, în principal, pentru că suntem prietene și nu femei care dirijează!

– Cum vă definiți locul în peisajul muzicii clasice de astăzi? În ce moduri simțiți că puteți contribui la reînnoirea repertoriului și evoluția limbajului contemporan de interpretare?
Nu sunt sigură dacă voi ști vreodată răspunsul la aceste întrebări. Aceste lucruri sunt adesea mai ușor de înțeles din exterior. Pentru mine, sunt doar eu, cu muzica mea în mine, dar fără să analizez „stilul” meu sau „scopul” meu pentru peisajul muzicii clasice. Îmi doresc doar să ofer publicului (și muzicienilor cu care lucrez) un concert plin de emoții și inspirație prin muzica pe care o interpretăm. În ceea ce privește repertoriul, este un subiect diferit pentru mine. Mă interesează să creez o linie între piesele din program, care să fie potrivite nu doar din punct de vedere muzical, dar și poate tematic, astfel încât să existe un motiv pentru a interpreta acele lucrări, o anumită dramaturgie a serii. Prin urmare, programarea este un proces lung, la care mă gândesc mult. Și deja m-a dus la descoperiri personale.

„Muzica îmi permite întotdeauna să fiu foarte conectată cu orchestra”

– Ce simțiți atunci când urcați pe scenă și începeți să dirijezi? Cum vă influențează muzica aleasă starea interioară?
De obicei, mă simt entuziasmată. Muzica are o influență imensă asupra mea. Cu cât știu mai multe despre lucrările respective (istoricul, programul interior, situația de viață a compozitorului etc.), cu atât mă simt mai conectată la ele, cu atât simt mai clar viziunea mea asupra muzicii. Uneori este foarte ușor să las muzica să curgă prin corpul meu, uneori este mai greu. Dar cred că muzica îmi permite întotdeauna să fiu foarte conectată cu orchestra.

– Ce mesaj ați avea pentru o tânăra care visează să devină dirijoare?
Fă-o, dar alege-ți profesorii cu grijă.

– Ce pregătiți pentru Festivalul George Enescu 2025?
Vom interpreta Concertul pentru vioară de Beethoven cu Isabelle Faust și Simfonia fantastică de Berlioz, iar totul va fi interpretat pe instrumente de epocă!

– În lumea rapidă și fragmentată de astăzi, ce rol mai joacă muzica clasică în societate? Cum credeți că poate rămâne relevantă și vie pentru noile generații?
În experiența mea cu concertele pentru copiii de la școală, ei au fost mereu inspirați de ce am cântat pentru ei. Este în mare parte o chestiune de cum vorbim despre muzică, despre temele din muzică, dar este de asemenea important să simți instrumentele aproape, cum ar fi în sala de sport a școlilor, de exemplu. Uneori uităm cât de puternice sunt vibrațiile instrumentelor noastre, doar fizic, și cât de impresionant este impactul acelor vibrații asupra corpurilor noastre. Așa că, dacă copiii au șansa de a auzi, de exemplu, un violoncel în sala lor de clasă, fără distanță, poate să-i inspire deja foarte mult. Și apoi lasă-i să fie curioși, lasă-i să pună orice întrebare, fără tabuuri despre ce facem noi. Este cu adevărat interesant să asculți ce au de spus în acele momente. Și pentru mine, acest schimb este cheia pentru a face muzica relevantă pentru toți, nu doar pentru noile generații.

INTERVIURILE HotNews.ro