Ducesa de Kent, cunoscută pentru un moment de reper din istoria sportului, a murit la vârsta de 92 de ani

Ea „a trecut la cele veșnice liniștit, aseară, la Palatul Kensington, înconjurată de familie”, se arată într-o declarație transmisă vineri, în timp ce steagul de la Palatul Buckingham a fost coborât în bernă, anunță BBC.

După moartea reginei Elisabeta a II-a în septembrie 2022, Ducesa Katharine rămăsese cel mai vârstnic membru al familiei regale. Ea este soția prințului Edward, Ducele de Kent, văr primar al regretatei regine.

Katharine a fost o prezență familiară la turneele de tenis de la Wimbledon, unde înmâna trofee – și îi consola pe cei învinși, inclusiv pe celebra Jana Novotná, care a izbucnit în lacrimi după înfrângerea sa în fața legendarei Steffi Graf în finala din 1993.

Tot ea a fost acolo cinci ani mai târziu pentru a-i înmâna trofeul jucătoarei cehe când și-a luat revanșa și a triumfat în fața jucătoarei franceze Nathalie Tauziat.

Ducesa și-a exprimat de asemenea profunda tristețe la decesul în 2017 a Novotnăi, răpusă de cancer la 49 de ani.

Ducesa a fost de asemenea o mare iubitoare de muzică, sprijinind organizații caritabile din domeniul muzical și predând muzică într-o școală primară din Hull, unde elevii nu știau nimic despre identitatea ei regală și unde era cunoscută drept „doamna Kent”.

Ducesa de Kent a intrat în familia regală britanică prin mariaj

Născută Katharine Worsley și provenind dintr-o familie aristocratică de latifundiari din Yorkshire, ducesa a devenit parte a familiei regale în 1961, când s-a căsătorit cu Ducele de Kent, nepot al regelui George al V-lea.

Printre domnișoarele de onoare de la nunta lor, oficiată la York Minster, s-a numărat prințesa Anne, iar în congregație au fost prezente regina Elisabeta a II-a și prințul Charles.

Ducesa și-a asumat un program constant de îndatoriri regale, dar de-a lungul vieții și-a croit și un drum personal.

În 1994 a trecut la catolicism, fiind primul membru al familiei regale care a făcut acest pas după mai bine de 300 de ani. Ea a descris convertirea ca fiind „o decizie personală chibzuită îndelung”.

Ducesa și Ducele de Kent au avut trei copii, dar un alt fiu s-a născut mort.

Acea pierdere, în 1977, a declanșat o perioadă de puternică tulburare emoțională. Ducesa a ieșit după o internare de șapte săptămâni din spital, pe care oficialii de la palat au pus-o atunci pe seama „epuizării nervoase”.

Era o epocă mult mai puțin deschisă în privința sănătății mintale și ea a dezvăluit ulterior cât de mult a suferit din cauza „unei depresii acute”.

Ea îi lasă în urmă pe soțul său, Ducele de Kent, în vârstă de 89 de ani, și pe cei doi fii și fiica lor.