Între vin și vină: „Beau un pahar de alcool în fiecare seară și copilul mă vede. Contează?”

Să fim sinceri! Pentru mulți părinți ziua e un maraton emoțional: cu mic-dejun transformat în spectacol de circ, cu ședințe online pe fundal sonor de Lego zornăind pe podea (dacă muncim de acasă), negocieri intense pentru încă un episod de desene animate sau pentru ora de culcare. Iar după cină, când – în sfârșit! – întreaga casă pare să se liniștească, ne spunem cu voce stinsă: am supraviețuit! Pentru unii, relaxarea după o zi infernală înseamnă o baie fierbinte sau un „mini-binge” (cât ne mai țin bateriile) din serialul preferat. Pentru alții, „salvarea” vine odată cu paharul de vin de la finalul zilei, pe care îl savurăm încet, ca pe un mic trofeu. În timp ce sorbim prima înghițitură, liniștea se instalează. Dar undeva, între gustul sec al licorii și momentul dulce al relaxării, se strecoară (aproape inevitabil) întrebarea: e „doar un vin” sau și un strop de vină?

În Statele Unite, subiectul mult-așteptatului pahar de vin pe care părinții îl beau la finalul zilei a fost transformat în fenomen cultural. Articole precum cele din Parents.com avertizează că, deși „unul sau două pahare nu sunt o problemă, copiii observă și sunt influențați de obiceiurile de consum ale părinților”. Cultura europeană (și cea balcanică, desigur) admite cu mai multă ușurință consumul de alcool în prezența copiilor. În Franța vinul e parte din gastronomie. În Italia, copiii știu de mici că vinul e pentru adulți, dar nu e demonizat. În România, nu ne temem să bem în fața copiilor un pahar-două la masă ori când avem musafiri. În niciun caz nu ne îndemnăm copiii să bea alcool, și ridică nimeni din sprâncene dacă spui că bei un pahar de vin în fiecare seară. Dar nici ne punem prea multe întrebări legate de acest subiect. Cu toate acestea, consumul de alcool în rândul adolescenților din România se află la cote destul de ridicate. O fi și vina noastră?

Citește continuarea articolului AICI.