Adrian Năstase, prima reacție în scandalul de la Muzeul de Artă. El acuză „linșaj mediatic” și anunță o decizie luată „dintr-un sentiment de revoltă”

​Adrian Năstase reacționează și acuză „un linșaj mediatic” în scandalul izbucnit după ce doi istorici și critici de artă au acuzat că în expoziția „Victor Brauner. Între oniric și ocult” de la Muzeul Național de Artă al României (MNAR) ar fi fost incluse „falsuri la limita ridicolului” din colecția fostului premier. Năstase spune că a decis, ca „formă de protest” și dintr-un „sentiment de revoltă”, să retragă din expoziție toate lucrările care îi aparțin și acuză „o luptă subterană în MNAR, dar și în afara sa, pentru diverse curatorii”.

Scandalul de la Muzeul Naţional de Artă al României a izbucnit la începutul acestei săptămâni, după ce istoricii de artă Pavel Șușară și Adrian Buga au acuzat că în expoziția „Victor Brauner. Între oniric și ocult” – care cuprinde lucrări de artă, cărți, fotografii și filme din diferite muzee românești și din străinătate, cât și din colecții particulare – au fost incluse falsuri aparținându-i fostului premier Adrian Năstase. Adrian Buga a acuzat că „sunt cunoscute ca având mari probleme de autenticitate” lucrările care fac parte din colecțiile lui Adrian Năstase și ale fiilor acestuia, Andrei Năstase și Mihnea Năstase.

• „Victor Brauner nu a pictat niciodată unele dintre tablourile care sunt expuse acum la MNAR”. Cronica scandalului de la Muzeul Național de Artă

Fostul premier și lider al PSD a reacționat vineri, pe blogul său, acuzând că timp de patru zile ar fi fost supus unui „linșaj mediatic”, iar „în peisaj au apărut și progeniturile unor foști trădători, „experți” ai colecțiilor de artă regale dispărute din Romania sau au fost reactivate personaje din arhivele CNSAS”.

„Am crezut, cu naivitate, că mă bucur de un anumit respect în lumea artei”

El spune că a „crezut cu naivitate” că este respectat în lumea artei, având în vedere „contribuțiile ca premier” în acest domeniu și se declară „afectat” că oameni pe care i-ar fi prețuit ar fi încercat să îl „folosească drept “collateral damage” într-o bătălie de reglare de conturi”.

Fostul prim-ministru vorbește despre lucrările lui Brauner din colecția sa care au fost incluse în expoziția de la MNAR, încercând să aducă argumente că acestea ar fi autentice:

• „Mi se pare greu să contești o mențiune olografă a Lenei Constante, soția lui Harry Brauner, fratele lui Victor Brauner. Lucrarea respectivă, realizată la 15-16 ani, este interesantă din punct de vedere istoric. Lena Constante menționează și faptul că rama tabloului a fost pusă chiar de către pictor. Am schimbat-o pentru expoziție dar o păstrez ca martor.
• Există apoi o acuarelă pe care o am de la Mihai Oroveanu și pe care el o avea de la Gellu Naum. De altfel, mi-a dăruit, cu ocazia inaugurarii MNAC și un desen cu semnătura lui Brauner și cu mențiunea “fait le soir a 10 heures chez Gelu”. Tabloul cu cele trei nuduri pare cel mai atacat.
• În mod paradoxal, el are expertize și din România, și din Franța. Autorii sunt menționați în comunicatul MNAR: Amelia Pavel, Mircea Deac, Rodica Matei. Există însă și o mențiune olografă, în franceză a lui Saran Alexandrian, “ami et biographe de Brauner”, după cum spune el, și autor al mai multor lucrari despre Brauner.
• De altfel, în urmă cu 21 de ani, în 2003, Emil Nicolae, curatorul expoziției organizate la centenarul Brauner, relateaza în cartea sa “Patimile după Victor Brauner” că la momentul vernisajului expozitiei, in 14 iunie 2003, el l-a intrebat pe Alexandrian dacă exista falsuri în expozitie, iar răspunsul a fost negativ (pag. 217).
• E vorba deci de patru critici de artă cu zeci de lucrări publicate. Să spui despre ei ca au certificat falsuri reprezintă un vot de blam la adresa, in primul rand, a unui segment important al criticii de artă din România Și pune semne de întrebare pentru toate lucrările autentificate de-a lungul anilor de către aceștia. Mi se pare greu de acceptat și respingerea cu atâta violență a unei autentificări realizate de către un expert cunoscut din Franța.
• Înțeleg bătălia pentru păstrarea unui monopol Brauner în Occident. Aceasta abordare este inevitabilă și am întâlnit-o și în cazul altor pictori/artisti de origine română.
• În mod indirect, pentru mici interese, acceptăm acest monopol, distrugând încrederea în expertiza internă. Pentru că tot se desfășoară expoziția Brâncuși la Timișoara, reamintesc faptul ca singura lucrare de Brâncuși recuperată și adusă în România a fost “Capul de copil”, cumpărat de Guvernul pe care l-am condus si care se afla la MNAR”.

„Am decis că nu este cazul ca membrii familiei mele să treacă printr-o perioadă de linșaj mediatic”

Fostul premier și președinte al PSD spune că a „reflectat” la ceea ce s-a întâmplat și că a decis „că nu este cazul” ca membrii familiei sale „să treacă printr-o perioadă de linșaj mediatic, așa cum s-a întâmplat cu 15-20 de ani în urmă, pornind de la tot felul de persoane care să-și dea cu părerea” despre lucrările pe care le-a dus în expoziție.

El mai spune că, în semn de protest, își va retrage lucrările din expoziția de la MNAR:

• „Am crezut că pot participa la un eveniment deosebit cu câteva lucrări de artă pe care le consider interesante. Lucrarea “Affront” este, în opinia mea, una dintre cele mai interesante lucrări ale lui Brauner. Și am crezut că este bine ca ea sa fie recuperată și expusă pentru vizitatorii din țară. Se pare că nu este bine așa.
• Rămâne să ne jucăm între noi, în continuare, cu picturile lui Petrașcu, ale lui Tonitza, etc., care, din păcate, nu au cote ridicate în străinătate. De aceea am decis, ca formă de protest, să retrag din expoziție toate lucrările, nu numai pe cele expuse anterior la Piatra Neamț. I-am comunicat aceasta decizie domnului director general Călin Stegerean (directorul MNAR – n.r.).
• Fac acest lucru dintr-un sentiment de revoltă, dar și pentru că nu vreau să creez probleme conducerii muzeului care a selectat lucrările pentru expoziție.
• Mi s-a sugerat, în calitate de colectionar, să arat spre conducerea muzeului care a girat alegerea lucrărilor. Nu este genul meu să acționez în acest fel. Știu ca se dă o lupta subterană în muzeu, dar și în afara sa, pentru diverse curatorii.
• Nu vreau sa creez probleme nici doamnei ministru Turcan, care a avut o poziție corectă în legătură cu isteria de acuzații”.

Adrian Năstase își încheie lungul mesaj în aceeași notă în care se victimizează, spunând că a „crezut că după 2004 sentimentele de ură se vor atenua, dar că s-a înșelat.

În ceea ce privește lucrările de artă pe care le deține, Năastase se declară „convins” că fiii săi „vor ști să le păstreze sau să le valorifice cândva, posibil în străinătate”.

Adrian Năstase, fost președinte al PSD, premier în perioada decembrie 2000 – decembrie 2004, dar și ministru de Externe și președinte la Camera Deputaților, are două condamnări – una în dosarul „Trofeul Calităţii” şi cealaltă în dosarul „Zambaccian”.

Prima condamnare, de doi ani de închisoare cu executare, a fost dispusă de instanţa supremă în iunie 2012, în dosarul în care Năstase a fost deferit justiţiei sub acuzaţia că a folosit pentru campania electorală din anul 2004 fonduri plătite de firme are s-au înscris la concursul „Trofeul Calităţii”, organizat de Inspectoratul de Stat în Construcţii.

A doua condamnare, de patru ani de închisoare, a fost pronunțată în ianuarie 2014, în dosarul „Zambaccian” în care fostul premier a fost găsit vinovat de luare de mită în formă continuată şi şantaj.

Adrian Năstase a fost condamnat la patru ani și șase luni de închisoare, dupa contopirea pedepselor din dosarele „Zambaccian” și „Trofeul calității”. Adrian Năstase a stat în închisoare din 26 iunie 2012 până în august 2014, când a fost eliberat condiţionat.

După ce a fost eliberat condiţionat, instanţele i-au impus lui Năstase o serie de interdicţii, printre care şi dreptul de a candida la o funcţie publică. În decembrie 2021, fostul premier PSD a fost reabilitat de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că a scăpat de interdicţii, între care dreptul de a alege și de a fi ales în funcții publice.