Am întrebat 11 personalități de ce s-a apucat PSD să taie cuvinte din „constituția partidului” 

Anunţul preşedintelui interimar al PSD Sorin Grindeanu că partidul va elimina din statut termenul „progresist” a deschis o dezbatere care trece dincolo de vocabular: ce anunță, de fapt, PSD despre valorile pe care le asumă și despre publicul căruia i se adresează? HotNews a întrebat mai mulți profesori universitari din zona științelor politice și analiști despre această mutare a social-democraților.

• „Prin această modificare, #PSD reafirmă că este un partid modern de centru-stânga, național și echilibrat. […] Noua formulare a Statutului reflectă, fără nici o urmă de ambiguitate, ceea ce PSD este și a fost întotdeauna: un partid al României, nu al experimentelor ideologice”, a scris Sorin Grindeanu, luni, pe Facebook.
• Potrivit statutului, PSD s-a autointitulat partid progresist în ultimii 20 de ani. Ce înseamnă această schimbare pentru cel mai mare partid din România din punct de vedere al numărului membrilor?

Cristian Pîrvulescu: „Fug de termen oportuniştii politic şi cei care acceptă extremismul”

„Termenul progresist a devenit indezirabil pentru că a fost prins în războiul cultural declanșat, în sens gramscian (referitor la filosofia lui Antonio Gramsci, potrivit căruia puterea se câştigă şi se menţine prin hegemonie culturală), de extrema dreaptă radicală, inspirată de fundamentalismul neoprotestant american. Aceasta a reușit să redefinească «progresismul» ca dușman al «valorilor tradiționale», asociindu-l cu feminismul, drepturile omului și pluralismul – adică exact cu ceea ce respinge”, spune Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.

„Într-un climat tot mai iliberal, anti-feminist, anti-drepturile omului și, pe alocuri, de-a dreptul fascist, fug de termen nu doar oportuniștii politici, ci și cei care acceptă, prin tăcere, normalizarea extremismului. Ceea ce se pierde astfel nu e un cuvânt, ci însăși promisiunea modernității democratice”, spune el.

Valeriu Turcan: „Acest gest politic al PSD ar putea fi un semnal de salut către AUR”

„Pentru socialiştii europeni, progresul social este o temă foarte importantă pentru că ea înseamnă mai multă echitate şi mai multe oportunităţi pentru cei mulţi. Dar noi ştiam deja că PSD-ul este foarte diferit de stânga europeană. Cei de la PSD puteau pur şi simplu să ignore termenul, oricum nu-l foloseau prea mult, însă faptul că au ţinut să comunice public echivalează cu o declaraţie de intenţii”, Valeriu Turcan, analist politic, profesor la Facultatea de Jurnalism, Universitatea din Bucureşti

„Dacă stăm să ne uităm în spectrul politic, singurii care se poziţionează constant împotriva aşa-numitului progresism sunt cei de la AUR. În mod real, nu mi-e clar nici care sunt progresiştii din România, par foarte puţini şi oricum răsfiraţi prin ONG-uri, site-uri online şi partide foarte mici”.

„Acest gest politic al PSD ar putea fi de fapt un semnal de salut către AUR, un indicator că sunt unele lucuri care îi apropie – ura faţă de USR. Şi unii, şi alţii, chiar dacă nu consideră USR un adversar real, îl văd ca o ţintă uşoară, dacă îl identifică cu progresismul”.

„Indiferent ce ar însemna termenul, cert e că toată propaganda rusă atacă de vreo 10 ani progresismul imaginar, Bruxelles-ul ca fiind capitala ideilor progresiste şi Ursula von der Leyen – vinovata de serviciu pentru tot felul de lucruri. Personal, nu cred că gestul politic reprezintă vreo mare lovitură în materie de comunicare politică, nu era o preocupare pentru nimeni în societate, poate doar pentru unii radicalizaţi de propaganda rusă”.

„Există la PSD o aşteptare nerealistă legată de ce impact ar avea scoaterea din documentele partidului a termenului. Altele sunt problemele PSD-ului. Dacă Ponta şi alţi 5-7 oameni cunoscuţi din PSD formează un partid adevărat de stânga, să nu surprindă pe nimeni dacă PSD coboară sub 15%”.

Radu Carp: Momentul în care progresismul a ajuns în România

„Termenul «progresist» apare prima dată în Franţa, după 1871; era vorba de susţinători ai reformelor din partea republicanilor, pe baza clivajului republicani vs. monarhişti. În România, ajunge tot în aceeaşi perioadă, în sensul de promovare a occidentalizării. Partidele politice nu se revendicau a fi «progresiste»”, spune Radu Carp, profesor la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.

„Ulterior, şi în SUA apare după 1890 «Progressive Movement» (Mişcarea progresistă, n.r.), mişcare bipartizană care urmărea adoptarea unor reforme. Termenul a dispărut din uz şi a revenit în contextul «culture wars» (războaie culturale, n.r.) din SUA, după anii 2000. «Progresiştii» sunt aripa de extrema stânga a Partidului Democrat. Europa a importat din SUA «culture war», deşi problemele sunt diferite. Astfel, au fost preluate eronat etichete precum «progresist” sau «conservator”. România nu face excepţie, iar alte ţări europene au procedat la fel, importând în mod eronat o distincţie care face parte din «culture wars” în SUA”, declară profesorul.

„La întrebarea «PSD se poate considera partid progresist?», răspunsul nu este simplu. Forma precede fondul sau fondul precede forma? Sunt argumente pro şi contra, Eugen Lovinescu le-a sintetizat acum 100 de ani şi de atunci nu s-au schimbat prea multe.

„Dacă PSD a considerat că forma precede fondul, iar acum, dimpotrivă, că fondul trebuie să preceadă neapărat forma, este dreptul lor. Dar eu cred că trebuia să existe în peralabil o discuţie foarte serioasă în interior”.

Barbu Mateescu: „De ce nu e modificarea statutului PSD o schimbare dramatică”

„În contextul victoriei lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA, curentele ideologice care îi displac acestuia nu trebuie afișate, nici măcar la nivel verbal, de către forțele politice care îi doresc susținerea sau simpatia (oriunde s-ar afla ele pe glob)”, spune Barbu Mateescu, sociolog.

„În cazul specific al politicii românești, cuvântul „progresist” a fost folosit intens și într-un context peiorativ de către forțe naționalist-tradiționaliste care au căpătat avânt electoral în ultimul an. Imensa majoritate a politicienilor PSD sunt mai apropiați ca valori de aceste forțe decât de mișcările progresiste de pe glob. Modificarea statutului, în context, nu este deci o schimbare dramatică”.

Vladimir Ionaş: „O luptă care va bloca progresul societăţii”

„La nivelul societății noastre termenul „progresist” este opusul „suveranistului”. Pentru o mare parte a societății, progresismul este echivalentul extremei stânga, a corectitudinii politice. Progresul ar trebui să fie obiectivul întregii societăți, indiferent de ideologie sau opțiuni politice, dar lupta politică între „progresiști” și „naționaliști” a creat o situație extrem de tensionată care va bloca, din principiu, progresul în multe domenii pentru o perioadă importantă de timp”, declară Vladimir Ionaş, sociolog şi comentator politic,

Radu Magdin: „PSD vede o ameninţare existenţială în claritatea AUR”

„Plătim în «România Politică» prețul eșecului „României Educate». S-a văzut și în alegerile din 2024, turul 1 prezidențial, se vede și acum. Partidele joacă cu informații simple și fără nuanțe, or termenul progresist a fost demonizat. Ca termeni, sex appeal au acum patriotismul, naționalismul, conservatorismul. Din această perspectivă PSD vede o amenințare existențială în claritatea AUR și a hotărât să își ia „conservatorii» înapoi, cu riscul de a antagoniza progresiștii care eventual ar vota un PSD «cort mare», spune Radu Magdin, analist şi consultant politic.

Radu Delicote: „Mişcarea PSD este o consecinţă a acestor piloni”

„Comunicarea emoţională funcţionează pe 3 piloni: raportare, ştampilare şi repetiţie. Mai precis, ca să poţi să ai succes, să fii relevant, trebuie să te joci cu aceste trei elemente.

Raportarea – inventezi un termen căruia îi dai o conotaţie negativă sau care, prin raportare, te face pe tine să pari superior, bun, calitativ. În alte şcoli de marketing se numeşte tactica invenţiei unui duşman.

Ştampilarea – pui acest atribut, acest cuvânt sau această ştampilă pe orice concurent, contracandidat (funcționează în egală măsură și în mediul politic și în cel comercial).

Repetiția – repeți încontinuu ca să se întipărească în mintea publicurilor tale țintă dihotomia dintre tine și celălalt.

Aceasta este o rețetă simplă de comunicare emoțională cu efect. Iar progresismul, progresist, progresiști, progres (în general înteles conform celor de mai sus și, evident, cu tentă negativă în comparație cu alte atribute) a fost și este folosit ca tactică de stimulare emoțională pentru (în cazul nostru) un electorat nemulțumit, dezamăgit, frustrat poate. Ideea de progres, de progresism și-a pierdut din start orice relevanță în acest context în care zilnic se întâmplă cele de mai sus. Mișcarea PSD de ieri este doar o consecință a efectului celor 3 piloni”, spune Radu Delicote, consultant în comunicarea politică.

Adi Zăbavă: „Partidele sunt oglinda societății, iar a fi «progresist» astăzi nu-i deloc la modă”

„Politicienii români fug de termenul „progresist” pentru că se uită în sondajele de opinie și văd un electorat din ce în ce mai conservator, la pachet cu o ascensiune semnificativă a unui partid care a acaparat această poziționare. Se uită și în afara țării și văd cum vechea axă „dreapta – stânga”, care a dominat politica țărilor occidentale decenii de-a rândul, lasă loc unei alte împărțiri. Una care pune față în față tabere pentru care chestiunile culturale, dar și raportarea la trecut sau viitor sunt mult mai importante în definirea valorilor politice.

 A fi „progresist” în România a devenit indezirabil și pentru că termenul a fost instrumentalizat politic, o etichetă folosită în bătăliile propagandistice de zi cu zi. Și a ajuns să fie asociat în mentalul colectiv mai mult cu idei care contrazic valorile majorității (stat laic, drepturi mai multe pentru minorități, inclusiv cele sexuale etc.). Iar politicienii care pot fi definiți drept progresiști și vor să reprezinte un electorat mai progresist nu s-au luptat pentru definirea acestui termen, lăsându-i pe ceilalți să-l definească, ajungând într-un final să se ferească de el.

Repoziționarea actuală a PSD cred că spune multe despre transformările cel puțin a unei părți a României în ultimii 25 de ani. Dacă în 2000 PSD dorea a se prezenta mai progresist, mai apropiat de valorile vestului, mai european, reflectând dezideratele unei părți semnificative ale populației de atunci, astăzi partidul spune răspicat că e definit mai degrabă de valorile tradiționale, de cele religioase, de cele conservatoare până la urmă. Și partidele sunt oglinda societății, iar a fi „progresist” astăzi nu-i deloc la modă”, spune Adi Zăbavă, consultant în comunicarea politică.

Mihai S. Rusu: „Oportunismul de moment” şi caricatura progresismului

„Ideea de «progresism» este definitorie pentru orice ideologie care nu se revendică de la conservatorism (cultul tradiției, a națiunii și a familiei patriarhale). Acest lucru este cu atât mai valabil pentru social-democrație, înțeleasă ca o ideologie care militează pentru justețe economică, dreptate socială și incluziune socio-politică – toate acestea fiind valori progresiste.

În ultima perioadă, progresivismul a intrat în colimatorul discursiv al mișcărilor suveraniste, care i-au transformat semnificația într-o caricatură ideologică pe care o înfierează drept promotoare a valorilor «woke», culturii anulării (cancel culture) și corectitudinii politice. Asociată din ce în ce mai mult, prin succesul populist al discursului suveranist, de revendicările legate de egalitate de gen și drepturile comunității LGBTQIA+, «progresivismul» a ajuns să fie perceput deformat în spațiul public drept expresia extremismului de stânga.

Transformat într-o asemenea caricatură, într-o epocă marcată de dominația discursivă a populismului suveranist, oamenii politici care se dezic de progresism se despart totodată și de valorile progresiste pe care acesta le presupune. Oportunismul de moment, făcut ca o concesie tactică în fața presiunii unui discurs populist, este indisociabil de compromisul ideologic și, mai presus de orice, de compromiterea valorilor politice care stau la baza ideologiei politice”, declară Mihai S. Rusu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Socio-umane, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

George Jiglău: „Un răspuns la cererea care vine din societate”

„Termenul de «progresist» n-a fost niciodată dezirabil în politica românească. Cuvântul are o conotaţie capturată de conceptul «woke», cu toate asocierile, pornind de la SUA şi răspândite apoi în toate mediile occidentale. Exact aşa cum conservatorismul este capturat de perspectiva pe care o asociem cu extremismul, inclusiv în peisajul românesc, de un conservatorism tradiţionalist, care face apel excesiv la chestiuni din trecutul glorios al fiecărui popor. În toate ţările, nu doar în România.

În contextul românesc, cred că singurele urme reale de progresism au fost la poziţionarea USR-ului în contextul referendumului pentru familie din 2018, poziţionarea transformându-se într-o campanie de boicot. Ştim, cu pierderi importante la nivelul partidului, în frunte cu preşedintele de partid Nicuşor Dan. Aş spune că astăzi USR nu mai reflectă acelaşi nivel de progresism.

Un alt semn de oarecare progresism a venit chiar din partea PSD-ului, prin aducerea în prim-planul partidului, în perioada Ciolacu, chiar şi perioada Dăncilă, a unor figuri precum Victoria Stociu, vicepreşedintă până în ziua de azi, Petre Florin Manole, care are o traiectorie ascendentă, Victor Negrescu, care a căpătat tot mai multă vizibilitate. Nu putem spune că PSD a devenit un partid progresist, dar fost un oarecare viraj pe care l-a făcut în aceste perioade. Făcut nu de Marcel Ciolacu, care spunea că va trebui să poarte fustă dacă va fi ales Nicuşor Dan preşedinte.

Acum pare că ce vedem de la vârful PSD este o revenire pe traiectoria din trecut, din perioada Dragnea, pe care o cataloghez ca fiind conservatoare. Doar că mai asumată. Şi asta e un lucru pozitiv, pentru că nu mai trebuie să intuim noi, în spatele etichetei de social-democrat, faptul că PSD este un partid conservator.

E clar însă că nu avem un partid progresist în România şi partidele tind să mearg fără ezitare în zona conservatoare pe axa valorilor sociale. Şi putem spune că rămâne în societatea românească o majoritate care asta cere, iar asta se vede prin poziţionarea AUR în sondajele de opinie şi în felul în care au arătat alegerile, din faptul că PNL, liberal, este un partid conservator. Să luăm lucrurile astea ca pe un răspuns al partidelor raportat şi la cererea care vine din societate, spune George Jiglău, lector universitar, cu un doctorat in Științe Politice obținut în 2013 la Universitatea Babeș-Bolyai.

Andrei Ţăranu: Cum au devenit progresiştii duşmanii invizibili ai politicienilor

„Termenul de progresism a devenit întâi indezirabil în Statele Unite prin radicalizarea unei părți a stângii americane pe probleme identitare și de corectitudine politică – și ele au intrat în coliziune cu temele extremei drepte religioase (pro-viaţă, antiavort, adică White Supremacist care se tem de spectrul înlocuirii rasiale a albilor cu populațiile de culoare și non-protestante sau non-creștine).

O parte din temele dreptei americane au ajuns și în Europa în special pe calea mișcărilor neo-protestante pro-viaţă și anti-migrațiune și au avut succes în special în Ungaria lui Viktor Orban, care a dezlănțuit o puternică reacție la corectitudinea politică și la mișcările migratorii reluând termenii americani – the big replacement. Mișcările progresiste din Europa (puține și cu nivel destul de mic de acceptabilitate socială) au preluat și ele câteva din temele americane – mai ales Cancel Culture – vezi statui demantelate etc. Ecologiștii au avut ceva mai mare succes prin European Green Deal, dar nu au fost foarte main-stream. Și ecologistii tot progresiști se autodefinesc.

În România, mișcările anti-progresiste au fost mimetice cu cele din Polonia și Ungaria, cu un puternic caracter religios (unirea dintre BOR și mișcările neoprotestante cu ocazia Referendumului pro-Familie din 2018).

În România mișcări progresiste per-se nu există, cu excepția, poate a Organizației Accept și Mozaiq. Nici mișcări ecologiste reale nu există, poate marginal prin orașele mari. Dar ele au avut succes de public prin demonstrațiile anti-Roșia Montană Gold Corporation. O parte din participanții la aceste demonstrații au devenit membrii sau simpatizanți USR care s-au opus referendumului pro-Familie, dar nu toți – chiar puțini, majoritatea precum Adrian Dohotariu, Goțiu etc., fiind alungați din USR, care a devenit și el conservator și anti-progresist.

Preluând teme MAGA, cu caracter conservator-religios și naționalist, mișcările de extremă dreaptă aveau însă nevoie de un dușman – și așa au apărut progresiștii, soroșiștii etc.

Majoritatea electoratului PSD este una rurală, din periferia orașelor cu un puternic caracter de conservatorism religios cărora preoții le-au fluturat imaginea fiarei progresiste – 80% dintre narațiuni sunt de proveniență americană și n-au legătură cu realitățile din România, celelalte 20% sunt fake-news direct cu caracter apocaliptic.

Și așa s-a făcut și se face, că printr-un uriaș malentendu, progresiștii care nu există au devenit marii dușmani. Iar politicienii au nevoie de inamici, mai ales dacă aceștia nu pot răspunde”, spune Andrei Ţăranu, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative.