Creștin-democrații și stânga din Olanda se bat în prezent pentru locul doi la alegerile legislative anticipate de miercuri, iar ambele grupări speră să construiască o coaliție de guvernare care va ocoli dreapta extremă, scriu Financial Times și Reuters.

Partidele de centru din Olanda speră să revină la guvernare în urma alegerilor de miercuri, după mai puțin de doi ani în care executivul a fost condus de partidul de extremă dreapta al veteranului Geert Wilders, un politician radical, eurosceptic, cu un discurs vehement împotriva migrației și a islamului în general.

Partidul Libertății (PVV) condus de Wilders, care a câștigat alegerile din 2023, are șanse mari să termine pe primul loc și de data aceasta.

Dar după ce coaliția condusă de PVV s-a destrămat în iunie, în urma retragerii lui Wilders, două partide tradiționale s-au angajat să împiedice participarea acestuia la orice viitor guvern.

Creștin-democrații conservatori (CDA) și alianța Verzilor și a Laburiștilor (GL-PvdA), care au ales să rămână în opoziție, sunt la egalitate pe locul al doilea în sondajele de opinie, fiecare sperând să revendice funcția de prim-ministru.

Lipsa locuințelor accesibile, costul asistenței medicale și gestionarea imigrației sunt, ca acum doi ani, principalele probleme ale olandezilor, un semn care sugerează că guvernul nu a reușit să facă mari progrese.

Un veteran și un personaj proaspăt pe scena politică

Deznodământul este încă greu de anticipat, ținând cont de nemulțumirea olandezilor și de fragmentarea tot mai accentuată a clasei politice.

„Este prea greu de prevăzut”, a declarat pentru Financial Times Sarah de Lange, profesoară de științe politice la Universitatea din Amsterdam. „Dar alegătorii caută o oarecare stabilitate după haosul din ultima perioadă”, a spus ea.

Dincolo de Wilders, alegătorii se află acum în fața unei alegeri între două figuri convenționale.

Una dintre ele este Frans Timmermans, în vârstă de 64 de ani, fost comisar european și ministru de externe al Olandei, al cărui Partid Laburist a fuzionat cu Partidul Verde pentru a-și consolida șansele electorale.

Celălalt personaj important este Henri Bontenbal, o figură netestată încă pe scena politică.

Creștin-democratul în vârstă de 42 de ani a intrat în politică abia acum patru ani, iar sondajele sugerează că ar fi unul dintre cei preferați de alegători pentru funcția de prim-ministru. Bontenbal „este considerat o persoană de încredere, decentă, care va conduce o coaliție stabilă, ce va dura mai mult de câțiva ani”, a spus De Lange.

O diversitate de partide

PVV, gruparea lui Wilders, se situează în prezent la aproximativ 20% din intențiile de vot, fiind urmat de CDA și de GL-PvdA cu 15%, potrivit unui sondaj realizat de Tom Louwerse de la Universitatea din Leiden.

Formarea unei coaliții stabile va fi dificilă. Camera inferioară a parlamentului olandez are 150 de locuri, iar 15 partide ating în mod obișnuit pragul de 0,67% necesar pentru accederea în legislativ.

Există o diversitate spectaculoasă de orientări, de la partidul pro-imigranți Denk la Forumul pentru Democrație, o grupare de extremă dreapta și rusofilă.

Printre partidele care luptă în alegeri se numără un partid care militează pentru drepturile persoanelor de peste 50 de ani și unul pentru drepturile animalelor, care s-a divizat recent pe tema cheltuielilor europene pentru apărare – cei care s-au opus creșterii cheltuielilor au format un nou partid, numit Pace pentru Animale.

De ce a căzut guvernul

Noile partide au adesea rezultate bune.

În 2023, partidul de centru-dreapta Noul Contract Social (NSC) – o ramură a CDA – a ocupat locul patru, cu 19 mandate. Partidul Fermierilor a câștigat și el opt mandate, iar ambele au intrat în guvern împreună cu PVV și un al patrulea partener, partidul liberal de dreapta VVD.

Partenerii nu au fost de acord ca Wilders să ocupe funcția de prim-ministru, dar l-au susținut în acest post pe candidatul său, Dick Schoof, un fost șef al serviciilor secrete și un personaj fără experiență politică.

Schoof a reușit cu greu să medieze compromisuri între membrii coaliției, care erau constant în dezacord. Până când nu a mai putut face acest lucru.

În iunie, Wilders și-a retras partidul din coaliție după ce partenerii i-au respins planul în 10 puncte privind migrația, care prevedea mobilizarea armatei pentru patrularea frontierelor, închiderea centrelor de refugiați și repatrierea multor refugiați sirieni.

Au fost convocate alegeri și, la scurt timp, NSC s-a retras și el din cauza diferențelor politice. Acu, este foarte posibil ca NSC să nu câștige vreun loc. Partidul Fermierilor ar putea aduna doar trei mandate.

Un rezultat bun are însă șanse să obțină D66, un partid liberal progresist condus de fostul ministru al climei Rob Jetten, care ar putea aduna între 14 și 19 mandate, potrivit sondajelor.

VVD, al cărui fost lider Mark Rutte a condus țara între 2010 și 2023 înainte de a deveni secretar general al NATO, este în scădere și ar putea obține între 12 și 16 mandate.

Principalele probleme ale olandezilor

Creștin-democrații au speranțe mari de la scrutinul de miercuri.

După doi ani de politici haotice și dispute cu UE, nu este de mirare că alegătorii vor o pauză, a declarat Tom Berendsen, liderul CDA în Parlamentul European.

El a atribuit renașterea partidului său anilor petrecuți în opoziție și revenirii la rădăcinile sale, după ce a suferit o înfrângere istorică în alegerile din 2023.

„Avem probleme pe care guvernul nu le-a rezolvat în ultimii doi ani, deoarece membrii săi se luptau între ei”, a spus Berendsen. „În Bontenbal, oamenii caută stabilitate, un stil politic decent, dezbateri respectuoase”, a adăugat el.

Cu toate acestea, aproximativ 50% dintre alegători spun că sunt indeciși.

Analiștii cred că două coaliții sunt posibile. Una este o grupare în mare parte centristă formată din Verzi-Laburisti, CDA, D66 și, potențial, VVD.

Cealaltă este o alianță de dreapta între creștin-democrați, VVD, D66, partidul fermierilor și JA21, un partid populist nou-înființat care se preconizează că va obține aproximativ 12 locuri.

Oricum ar fi, negocierile ar putea dura multe luni.

Cele trei mari provocări – lipsa locuințelor accesibile, costul asistenței medicale și gestionarea imigrației – sunt toate atribuite solicitanților de azil de către mulți alegători. Prin urmare, chiar și Timmermans, liderul stângii, dorește să limiteze numărul sosirilor, iar mai multe partide susțin deportarea tot mai strictă a migranților.