În România, pe lângă moarte și taxe, mai e și o a treia certitudine: că fiscalitatea se schimbă anual de câteva ori, spune un respectat consultant fiscal

România are una dintre cele mai instabile politici fiscale din Uniunea Europeană. Într-un singur an se pot face zeci de modificări la Codul Fiscal, fără o strategie clară, fără o evaluare de impact și, adesea, fără norme de aplicare coerente.

Aceasta este imaginea pe care o descrie tranșant Dan Bădin, partener Deloitte, unul dintre cei mai respectați consultanți fiscali din România, care a atras atenția marți la o conferință de specialitate organizată de cursdeguvernare.ro că „frecvența modificărilor fiscale nu înseamnă reformă”.

Schimbare fără direcție

România trăiește, spune Bădin, într-un permanent provizorat fiscal. În locul unei strategii pe termen lung, avem reacții de moment: taxe introduse și retrase, ordonanțe date peste noapte, norme nepublicate.

„Nu știm încotro vrem să mergem. Nu știm pe ce să punem accent și ce măsuri luăm azi ca să ne fie mai bine mâine.”

Această lipsă de viziune afectează direct mediul de afaceri: planurile investiționale devin riscante, costurile de conformare cresc, iar încrederea scade. De altfel, România are acum unul dintre cele mai ridicate niveluri de deficit bugetar din UE, iar presiunea fiscală este compensată prin taxe noi și raportări tot mai complexe.

„Cerințele de raportare și costurile contribuabililor pentru raportările fiscale au crescut dramatic. Costurile pentru implementarea de soluții tehnologice au costat foarte mult contribuabilii și costă în continuare ca să le mențină și să facă raportările. Vedem că există extrem de multe lucruri care sunt pe agenda oricărui plătitor de taxe din România.

Este evident că pe lângă faptul că avem multe schimbări, acestea nu sunt întotdeauna clare. Este nevoie de norme care nu se dau, cerem clarificări de la autorități și câteodată acestea nu vin sau dacă vin nu aduc nicio clarificare. Nu există o abordare unitară în interpretare”, spune Bădin.

Bădin a vorbit deschis și despre incoerența administrativă.

„ANAF spune un lucru, instanțele altul, iar consultanții fiscali au o a treia opinie”

Această lipsă de unitate în interpretarea legii creează nesiguranță și duce la abuzuri. Fiscul cere raportări suplimentare, dar nu oferă clarificări sau răspunsuri coerente, iar contribuabilii au adesea surprize abia la control.

Avem nevoie de claritate în modul în care se aplică legislația fiscală și aceasta, din păcate, nu există. Avem zona de „inovare fiscală”, cu impozite care au fost introduse în foarte puține țări din lume sau în niciuna, gen IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri). Acestea afectează apetitul investițional, vin cu costuri suplimentare și impozitează nu doar profiturile, ci pe alocuri chiar și pierderile. Și atunci de ce ar veni investitorii aici la noi, în România?”, se întreabă consultantul.

Colectarea e, în opinia lui, o altă mare problemă. „Plătitorii corecți de taxe se întreabă: dacă eu îmi plătesc corect taxele, de ce tot mie îmi crești impozitele în loc să te duci să colectezi din marea zonă de economie gri? Știe ANAF în ce zone se face evaziunea? Dacă da, de ce nu se luptă împotriva acelor zone?”, spune Bădin.

Mai mult, digitalizarea, care ar fi trebuit să simplifice, a devenit o povară suplimentară. Contribuabilii au investit milioane în sisteme IT, dar raportează mai mult și cu mai mare dificultate.

O reformă fiscală autentică ar însemna claritate și respect

Pentru mediul de afaceri, o adevărată reformă nu înseamnă doar taxe mai mari sau mai mici, ci claritate, predictibilitate și echitate.

„În alte țări, o modificare fiscală se discută 2–3 ani înainte și se aplică după un an de pregătire. La noi apare pe 31 decembrie și intră în vigoare pe 1 ianuarie.”

Contribuabilii nu cer privilegii, ci respect și tratament partenerial. Cât timp statul îi tratează ca pe niște suspecți de evaziune și nu ca pe parteneri economici, conformarea voluntară va continua să scadă.

„Din păcate, ce vedem în realitate este că toată această campanie pentru digitalizare care s-a făcut în ultimii ani a însemnat, de fapt, foarte multe investiții din partea contribuabilor, atât din perspectiva sistemelor informatice, din perspectiva muncii efective pentru a implementa acele sisteme și, din păcate, după aceste investiții nu vedem prea multe rezultate, nu vedem că raportăm mai puțin, dimpotrivă, raportăm mai mult, nu raportăm mai ușor. Deci, în loc să aducă niște benefici această digitalizare, pare că lucrurile au mers în direcție opusă. Avem mai multe raportări și avem mai multe lucruri și avem costuri de conformare mai mari”, spune partenerul Deloitte.

Bădin a mai spus marți că digitalizarea trebuie să simplifice, nu să complice lucrurile. „Reformele care s-au făcut până acum nu aduc prea multă încredere, pentru că pare a fi un efort unilateral. Efortul vine doar din partea contribuabilului care trebuie să plătească mai multe taxe. Nu vedem servicii publice mai bune. Pare că sistemul favorizează pe unii, pe alții, iar asta duce la scăderea conformării voluntare și a solidarității fiscale. Oamenii nu mai au dorința, interesul să-și plătească corect taxele”, explică el.

O reformă autentică ar însemna claritate, reguli simple, clare, cu o abordare unitară în aplicare, conchide consultantul fiscal.