„Până și animalele par confuze”. Un mare ghețar se retrage și lasă în loc o lume cu totul nouă

De pe versanții de deasupra Pahalgamului, ghețarul Kolahoi este vizibil ca o panglică subțire și șifonată de gheață care se întinde peste Himalaya de vest. Odată o vastă arteră albă care alimenta râuri, câmpuri și păduri, acum se retrage constant, lăsând în urmă stânci goale, gheață plină de crevase și noi pajiști alpine, scrie The Guardian.

Apa topită din ghețar a susținut timp de secole câmpurile de orez, livezile de meri, câmpurile de șofran și pășunile pentru animale.

Acum, pe măsură ce gheața se restrânge, întreaga rețea de viață pe care o susținea se schimbă.

Florile alpine apar mai devreme, derutând polenizatorii. Cerbul moscat și capra neagră își pierd pășunile, iar leoparzii de zăpadă sunt din ce în ce mai des văzuți în apropierea satelor, deoarece rămân fără ce să vâneze.

Pentru oamenii de știință, Kolahoi reprezintă una dintre cele mai dramatice schimbări ecologice din regiune. Păstorii raportează reducerea pășunilor și schimbarea cursurilor de apă, ceea ce afectează animalele.

„Chiar și animalele par confuze de peisajul în schimbare”, a spus Mohammad Siraj Khan, un păstor în vârstă de 55 de ani.

Înregistrările istorice arată că Kolahoi se micșorează de la mijlocul secolului al XIX-lea. O evaluare prin satelit din 2020 a constatat că acesta a pierdut aproape un sfert din suprafața sa în aproape șase decenii, în timp ce poalele sale s-au retras cu aproximativ 900 de metri din 1978.

Între 1980 și 2018, terenurile agricole din bazinul hidrografic Lidder al ghețarului au scăzut cu aproape 40%, reflectând legătura directă între retragerea ghețarului și disponibilitatea apei.

„Acest ghețar este sursa de viață a râurilor Lidder și Sind”, spune cercetătorul Labeeb Gulzar. „Pierderea lui ar putea remodela viitorul apei, agriculturii și ecosistemelor din Kashmir.”

Pentru fermierii locali, schimbările sunt tangibile. „Canalul s-a uscat la sfârșitul lunii iunie, mult mai devreme decât de obicei”, a spus Abdul Gani Dar, din Pulwama.

„Nu am putut iriga nici măcar jumătate din recoltă. Acest lucru nu s-a întâmplat nici măcar în cei mai grei ani ai anilor 1990. Acum zăpada a dispărut, iar pâraiele se evaporă înainte de începerea verii”, s-a plâns el.