„Dacă n-ai relații, n-ai nicio certitudine că al tău copil ajunge să fie educat cu un minim de decență”

„Pe vremea noastră scriam la teme până ne amorțea mâna. Ce mai fac copiii ăștia azi?! Băiatul ăsta n-are niciodată nicio temă”, îmi zice amărâtă doamna Maria, 70+, care ne face curat în bloc. E supărată că nepotul ei de gimnaziu, care frecventează o școală din cartier, are deja vacanță de săptămâna trecută. Că doamna dirigintă avea treabă.

Cunosc părinți care au copii la școli de stat unde se dau teme ce nu pot fi terminate nici în 4 ore pe zi, în condițiile în care ministrul David spune că temele ar trebui să le ia copiilor maximum 2 ore. Mult nu înseamnă neaparat și bun. Sau care luni întregi nu au avut profesor de matematică. Părinți care au copiii la licee de top unde se intră cu 9,99, după ani întregi de pregătire, iar odată ajunși acolo, realizează că de fapt nu se face nimic. Că profesorii stau pe social media, iar golurile trebuie umplute tot cu meditații de mii de lei lunar de copil. Cunosc părinți care și-au mutat copiii de la o școală privată la una de stat fiindcă nivelul era foarte scăzut și plăteai mai mult (re)numele. Eu sunt un părinte cu 2 copii la o școală privată pentru care efectiv nu mai știu de unde să sap bani.

Omul sfințește locul

Pe de altă parte, cunosc părinți foarte mulțumiți de școli de stat, care au dat peste învățătoare extrem de dedicate. Până la urmă, omul sfințește locul. Asta e și experiența noastră cu grădinița Iuliei. Cea de stat, de care aparținem și unde o ducem pe jos sau cu bicicleta/trotineta fără să ne mâncăm nervii în trafic, ca în cazul băieților. I s-au schimbat ce-i drept educatoarele în fiecare an fiindcă au rămas însărcinate, dar toate au fost foarte implicate. Cu toate figurile și taxele pe care le-am plătit pentru băieți la o grădiniță privată, Iulia face aici activități mult mai serioase. 

Citește continuarea articolului AICI.