Se împlinesc 100 de ani de la premiera piesei care a dat naștere termenului de ”robot”

​Acum 100 de ani avea premiera la Praga piesa cehului Karel Čapek în care era folosit pentru prima oară termenul ”robot”. Piesa a influențat mult tehnologia în secolul 20 și a fost un real succes datorită subiectului ei extrem de interesant. Roboții sunt, de la an la an, prezenți în tot mai multe domenii și, chiar dacă nu se pune problema să ne ia locul, ei vor schimba mult modul în care muncim și învățăm.

În 2003, într-un palat din Praga a avut loc o cină neobișnuită fiindcă au participat doi premieri și un robot celebru care recent a fost ”pensionat”. Era vorba de premierii de atunci din Cehia și din Japonia și de faimosul robot Asimo.

Premierul nipon l-a adus pe Asimo ca recunoștință pentru că termenul robot a fost creat de un ceh, Karel Capek, care în 1920 a scris o piesă de teatru în care folosea termenul, provenit din cehescul rabota (corvoadă, muncă neplăcută, repetitivă).

Premiera piesei a avut loc la Praga, pe 25 ianuarie 1921.

În piesa de teatru SF numită ”Rossumovi univerzální roboti” (R.U.R.) sunt produși un fel de oameni artificiali care ajung să se revolte și să ”șteargă” rasa umană de pe planetă. Roboții descriși în piesă nu sunt din componente mecanice, ci din componente sintetice și materie organică și nu pot fi deosebiți de oamenii reali. La început par mulțumiți să lucreze pentru oameni, dar apoi totul se schimbă.

Cum a luat naștere piesa? Karel Čapek avea 30 de ani și este relatată o discuție cu fratele său Josef în care îi spune că vrea să scrie o piesă de teatru despre cum oamenii vor crea în viitor ființe umanoide sintetice care să ne crească productivitatea în fabrici și care să lupte în războaie în locul soldaților obișnuiți.

Josef nu s-a arătat foarte încântat de ideea lui Karel, dar i-a spus să scrie piesa. Karel i-a replicat că nu știe cum să descrie acești lucrători artificiali, iar Josef i-a sugerat să-i numească ”roboti”, cuvânt care în cehă desemna șerbii (persoane aservite, forțate să muncească pentru stăpân (moșier).

Piesa a avut mare succes și datorită subiectului și a contextului epocii: era vremea tancurilor, a zeppelinelor și a fotografiilor de calitate, multe familii avuseseră pierderi în război și era extrem de interesantă ideea că am putea pune roboți să muncească sau să lupte în locul nostru. Evident că ”prindea” la public și ideea că ființe create de noi ar putea ajunge să ne distrugă.

Piesa a fost tradusă în engleză în 1922, s-a jucat pe Broadway în 1923, în 1927 a fost difuzată pe radio de BBC, iar în 1938 tot BBC a difuzat piesa și pe TV. În primii doi ani piesa fusese tradusă în 30 de limbi.

Karel Capek a murit la Praga în 1938, în ziua de Crăciun, de pneumonie.

Sunt mai mulți roboți faimoși în prezent: Pepper, Sophia, Atlas, dar ideea de ființă umanoidă din metal, lemn sau pământ sau cu puteri fantastice a apărut încă de acum mii de ani, regăsindu-se în vechile epopei și în diverse legende. Celebrele sunt și automatele mecanice de acum câteva secole, dar și cele despre care se bănuiește că ar fi fost construite acum două milenii de Heron din Alexandria.

Oamenii au fost fascinați de ființe care le seamănă, dar care sunt construite din alte materiale și au dimensiuni mari și puteri superumane. A existat o fascinație față de ce s-ar putea întâmpla în creierul acestor ființe (malefice) și s-au născut și multe creații literare în care roboți plămădiți de om ajung să se răzbune și să facă mult rău oamenilor.

Este o diferență enormă în modul în care sunt priviți roboții în cultura japoneză, față de cea americană. În Japonia sunt mult mai acceptați, sunt foarte mulți roboți casnici sau diverși roboți cu înfățișare simpatică, în timp ce în cultura americană se tinde spre roboți mai mari, mai ”fioroși” și spre cei care pot fi folosiți și în aplicații militare.