INVESTIGAȚIE. Nașteri furate. „M-au tăiat, m-am rupt, m-au cusut fără anestezie”

Tăiate și cusute pe viu, ignorate de medici sau separate de nou-născuți – mame din România, Croația și Polonia povestesc cum nașterea a fost pentru ele o experiență traumatizantă. Violența obstetrică este un fenomen global, afirmă specialiștii, dar în Europa se manifestă mai acut în țările cu sisteme medicale marcate de moștenirea comunistă, scrie site-ul de investigații Snoop.

• Peste 660 de femei care au născut în ultimii zece ani, în spitale publice și clinici private din România, au descris, în urma unui apel lansat de Snoop, experiențele trăite la naștere, multe dintre ele violente.
• Jumătate spun că li s-au făcut proceduri medicale fără explicații sau consimțământ: de la epiziotomii inutile și cusut „pe viu” la manevre agresive, umilire, violență verbală și separarea de nou-născuți. Pentru multe, nașterea a rămas o rană nevindecată.
• Acest prim episod expune proceduri medicale documentate în spitale din mai multe țări europene – cazuri din România, Croația și Polonia. Snoop va publica în primăvară o serie de materiale despre nașterea în România.

„Oamenii ar trebui sa înțeleagă că mamele nu sunt vite la tăiere, iar o maternitate nu este o măcelărie”, scrie apăsat Sara*, o tânără de 23 de ani care a născut în 2023 la Brăila o fetiță.

Aceasta povestește că a avut o sarcină fără complicații, urmărită conștiincios la maternitatea din oraș. A ajuns la spital fără contracții, cu membranele parțial rupte. Un început timid al corpului, care se pregătea de marea venire.

„Experiența nașterii a fost una din cele mai urâte din viața mea”, spune Sara și o descrie ca pe o sumă de manevre medicale fără consimțământ, fără explicații și fără umanitate. După ce-a pus piciorul în spital, a simțit cum corpul și copilul ei au încetat să-i mai aparțină.

• Mii de femei din România, Croația și Polonia au rupt tăcerea în ultimii ani, povestind despre felul în care au fost umilite, maltratate și private de demnitate într-unul dintre cele mai vulnerabile momente din viața lor. Mărturiile lor nu expun simple incidente izolate, ci o criză regională a serviciilor de îngrijire maternă. Parlamentul European plasează violența obstetrică pe lista priorităților de sănătate publică, definind-o drept o încălcare fundamentală a drepturilor omului.

Sara își amintește că mai întâi i-au rupt membranele de tot, apoi i-au făcut perfuzii cu oxitocină ca să-i provoace contracțiile, „iar când au început, am avut dureri atât de mari, încât am vomitat în coșul de gunoi de lângă patul pe care stăteam, pentru că eram legată cu centurile de monitorizare”. A stat legată de aparat o noapte întreagă.

• O investigație recentă The New York Times citează zeci de ani de cercetare și arată că monitorizarea continuă a femeilor în travaliu e de cele mai multe ori inutilă pentru mamă și copil și poate duce la complicații, inclusiv la operații fără sens.

A stat legată și singură, chinuindu-se cu exploziile de durere provocate de oxitocina sintetică.

• În România, procentul spitalelor care îi permit unei persoane de sprijin să fie alături de viitoarea mamă e aproape zero, deși e o practică de rutină în multe alte țări, cum ar fi Franța, Marea Britanie, Polonia. O femeie singură pe cale să nască e o femeie vulnerabilă. 

A simțit unghiile asistentei zgâriind-o pe dinăuntru

În noaptea aia, asistenta a venit de trei ori să vadă ce face, „să se ia de mine și să mă certe că fac gălăgie când mă vait de durere. M-a lăsat o singură dată să merg la baie. «Da’ tu crezi că mergi toată noaptea la baie?»”, s-a răstit femeia, își amintește Sara. A doua oară, a verificat dacă colul a început sau nu să se dilate, iar Sara a simțit unghiile asistentei zgâriind-o pe dinăuntru. 

Povesteșe că nici când a apărut medicul de gardă, nu i-a zis nimic despre starea ei. „A comunicat cu asistenta, nu cu mine. Eu eram ca un obiect în fața lor, care nu ar fi meritat o informație despre propriul corp sau copil”, spune Sara. 

Spre dimineață, deja nu mai putea suporta contracțiile: „Mă durea atât de tare, simțeam nevoia să mă mișc din poziția de pe spate în care stăteam, dar nu am fost lăsată. Au țipat la mine să nu mai strig, că nu sunt singura femeie care naște în lume. Apoi am auzit ce vorbeau între ele, iar una a zis «eu nu stau toată ziua să nască, trebuie să ies din tură, hai odată!»”. 

I-au rupt clavicula copilului

Deși corpul ei nu era încă pregătit, iar colul nu se dilatase suficient, i-au tăiat perineul fără să-i ceară acordul și fără să-i explice de ce: „Mi-a spus doar sa nu mă mișc când deja mă tăia”. Epiziotomia e o procedură despre care ghidurile zic ar trebui făcută doar în cazuri foarte precise medical – dacă bebelușul e în pericol, de pildă, și câteva secunde îl pot salva. Nu ca manevră de rutină, cum se întâmplă în multe spitale de la noi. 

Apoi i-au făcut manevra Kristeller, adică au apăsat-o pe burtă ca să-i împingă copilul afară. Manevra a fost inventată în secolul 19, dar nu mai e recomandată de ani buni, nici în România, din cauza efectelor grave pe care le poate avea. În anumite țări, precum Marea Britanie, e chiar interzisă. „M-au apăsat pe burtă cu pătura de pe mine, care era trasă de asistentă și de medic de fiecare parte. M-au apăsat cu mâinile. Au urlat tot timpul. Până la urmă, la 06:50 au reușit să scoată copilul, despre care am aflat ulterior că i-au rupt clavicula”. 

Citește continuarea investigației pe Snoop