De ce cutreieră lumea o familie de români, într-o autorulotă. Doi adulți, un copil și doi câini în 8 mp, cu libertate infinită

Cu 10 ani în urmă, Dan și Sandra (47, respectiv 46 de ani) au încuiat ușa casei lor din Capitală și au pornit la drum prin lumea largă. Au revenit pentru perioade scurte de timp, însă pentru ei „acasă” nu e apartamentul din București, ci autorulota care-i duce peste tot în lume. De 6 ani, de când au devenit părinți, s-a alăturat aventurii lor și Zelda, fetița lor, pentru care lumea întreagă e un mare loc de joacă și de cunoaștere. Iar în casa lor pe roți de doar 8 mp, o fostă mașină a armatei elvețiene, mai au loc încă doi membri ai familiei: Zuka și Zazi, doi ciobănești germani.

Dan și Sandra, care sunt specialiști în media și marketing, muncesc remote. Câștigă cât să-și permită acest stil de viață și cheltuie strictul necesar. Nu e loc de cumpărături inutile, nu-și permit să risipească, iar luxul – în cazul lor – înseamnă să poată sta opt zile pe o plajă izolată, având în căsuța lor pe roți electricitate și apă caldă la discreție.

Privind de la distanță, viața lor pare o vacanță fără sfârșit. Nu e totuși așa, ne spune Dan, ci mai degrabă o rutină construită în jurul ideii de libertate, cu reguli simple și foarte multă adaptare. Cei trei se află acum în Puglia, Italia. Vara au petrecut-o în Norvegia și Danemarca, iar înainte de a ajunge acolo au stat patru luni în Maroc. Țin un jurnal online pe pagina de Facebook Overlanders, unde își povestesc aventurile pas cu pas.

Libertatea nu începe cu o autorulotă, ci cu o poveste

Dan și-a dorit de mic să călătorească. Când citea Jules Verne, visa să plece, să vadă lumea, să trăiască explorând. Mai târziu, când a ajuns adult, împreună cu Sandra a făcut ceea ce fac mulți tineri înainte să-și permită o autorulotă: au mers cu cortul. Apoi și-au luat o rulotă tractată de mașină. Munceau de luni până vineri, iar în weekenduri călătoreau, alături de cei doi câini al lor.

Următorul pas a fost construirea unei „case pe roți”, omologată și gândită pentru autonomie. La acea vreme, ceea ce visau ei nu era prea des întâlnit în România, așa că au fost nevoiți să se inspire de pe forumuri din străinătate. În țări precum Spania, Italia, Germania, Franța acesta era deja un stil de viață, iar transformarea unor mașini în case pe roți – ceva obișnuit.

„Când vine copilul, o să se schimbe tot.” S-a schimbat, dar nu cum crede lumea

Toți părinții zic: „Lasă, că vezi tu libertate când o să vină copilul!”. Nici Dan și Sandra nu au scăpat de aceste „amenințări” din partea celor din jur. Au avut emoții, nu știau cum li se va schimba viața odată cu nașterea Zeldei, dar au înfruntat provocările pas cu pas. Când fetița avea o lună, erau plecați deja și au sărbătorit într-un camper, la mare. Pentru ei ideea a fost simplă: dacă au confortul necesar și un minimum de organizare, de ce ar fi imposibil să călătorească prin lume cu un copil?

Zelda a făcut primii pași pe plajă, a învățat să înoate la 3 ani fără instructor și a crescut cu sentimentul că lumea întreagă e un loc în care poți să încerci lucruri, să-ți testezi limitele, să te adaptezi. Dan e convins că, pentru un copil mic, cel mai important e să-i fie părinții aproape. „Copiii se adaptează foarte ușor. Noi ne speriem mai tare decât ei. Ei nu vor decât să stea cu tine, să fie lângă mamă, lângă tată, să nu-i doară nimic, să fie bine îngrijiți”.

Citește continuarea articolului AICI.