O generație în așteptare

România are un talent ciudat de a transforma probleme structurale în dezbateri morale fără soluții practice. Așa se întâmplă și cu tinerii NEET – cei care nu sunt studenți, nu muncesc și nu urmează nicio formă de formare profesională. Suntem de ani de zile pe primul loc în Uniunea Europeană la ponderea tinerilor NEET: aproape 1 din 5 tineri români cu vârste între 15-29 de ani se află în această situație, mult peste media Uniunii Europene, scrie cunoscutul activist rom Ciprian Necula, într-un articol de opinie pentru publicul HotNews. 

Potrivit datelor oficiale, rata NEET în rândul tinerilor de 20–24 de ani depășește în mod constant pragul de 20%, comparativ cu o medie europeană de aproximativ 11%. Dar, în spiritul autohton, de multe ori, statistica nu ne mai afectează, sunt cifre reci, dezumanizate, chiar dacă descriu o generație prinsă între oportunități limitate și bariere structurale.

Un simptom cronic pentru tinerii romi

„NEET” nu este o identitate, ci un efect colectiv: școli slabe în zone vulnerabile, servicii sociale subdimensionate, tranziție aproape inexistentă între educație și piața muncii și o economie care nu reușește să includă suficient de mulți tineri.

Pentru tinerii romi, acest simptom devine cronic. Ei cresc adesea în comunități cu infrastructură precară, cu școli slabe și cu experiențe de discriminare care le erodează încrederea în instituții. Rezultatul este un cerc vicios bine cunoscut: abandon școlar, calificări insuficiente, muncă informală sau șomaj și transmiterea vulnerabilității către următoarea generație.

Dar dacă am schimba lentila? Dacă, în loc să privim romii doar prin prisma deficitului, i-am vedea ca pe o oportunitate? O Românie care îmbătrânește și pierde forță de muncă nu își poate permite să lase pe margine zeci de mii de tineri. Incluziunea nu este caritate, ci ar trebui să fie strategie economică.

„Nu vorbim despre «salvarea» tinerilor romi”

În această direcție, abordarea promovată de Roma Education Fund și Roma Foundation for Europe este esențială: investiția în educația și competențele romilor ca investiție în viitorul Europei. Sprijin pentru educația timpurie, mentorat și tranziție școală. Munca arată că, atunci când barierele sunt reduse, potențialul se transformă în performanță.

Societatea civilă a demonstrat că soluții există: centre comunitare, burse pentru studenți, programe „a doua șansă”, mediere școlară, mentorat și sprijin pentru angajare. Problema este că ele rămân prea des insule de succes, fără sprijin sistemic.

De aceea avem nevoie nu de confruntare, ci de cooperare reală între guvern, autorități locale, mediul de afaceri, societatea civilă și comunitățile rome. Aceasta ar trebui să însemne: educație timpurie de calitate în zone vulnerabile, tranziție reală de la școală la muncă prin ucenicii plătite, servicii sociale prezente în comunitate și mediatori romi profesioniști și respectați.

Nu vorbim despre „salvarea” tinerilor romi, ci despre a le oferi condiții echitabile pentru a contribui. Dacă ei pierd, pierdem cu toții.

România poate continua să producă statistici alarmante. Sau poate transforma în generația viitorului această generație NEET aflată în așteptarea unor politici coerente și a unei cooperări reale.