Opțiunile lui Donald Trump privind dosarul Iran: De ce toate variantele prezintă riscuri importante
Dacă Statele Unite intră într-un nou război în Orientul Mijlociu, Trump ar face un pariu politic major într-o țară tot mai obosită de deciziile sale radicale, relatează CNN într-o analiză a soluțiilor pe care președintele americane le are în prezent.
Sondajele arată că principalele preocupări ale alegătorilor din SUA rămân economia, costul alimentelor și al locuințelor. Cu toate acestea, începutul anului l-a găsit pe Trump concentrat pe alte crize. Administrația sa a contribuit la înlăturarea unui lider autoritar în Venezuela, a lansat operațiuni dure de deportare a migranților ilegali și a reluat atacurile la adresa sistemului electoral american.
În paralel, președintele pare tot mai dispus să recurgă la forța militară. În primul an după revenirea la Casa Albă, SUA au lansat lovituri asupra unor ținte din Iran, Irak, Yemen, Siria, Nigeria și Venezuela, dar și asupra unor ambarcațiuni suspectate de trafic de droguri.
În acest context, amenințările lui Trump la adresa Iranului, pentru reprimarea protestelor interne și pentru reluarea programului nuclear, provoacă îngrijorare.
Negocieri între Washington și Teheran urmează să înceapă în Oman, însă situația politică internă a președintelui american complică ecuația. Cu o rată de aprobare sub 40% și cu alegeri legislative care se anunță dificile pentru republicani, orice decizie militară ar putea avea consecințe majore.
Trump mizează pe presiune și imprevizibilitate
Trump consideră că stilul său imprevizibil îi oferă avantaj în negocieri. El crede că liderii religioși ai Iranului vor accepta un acord pentru a evita războiul. SUA au concentrat deja o forță navală importantă în regiune și dispun de opțiuni militare capabile să lovească sever infrastructura iraniană.
Președintele american și-a construit reputația de lider dispus să folosească forța. În primul mandat, a ordonat asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani. În actualul mandat, bombardiere americane au atacat instalații nucleare iraniene. În plus, Trump a amenințat că va interveni dacă regimul islamic va reprima protestele de la începutul anului. Acest lucru s-a întâmplat, dar președintele american nu a luat nicio măsură.
Iranul, într-un moment de slăbiciune
Pentru Washington, momentul poate părea favorabil. Iranul traversează o perioadă de vulnerabilitate rar întâlnită în cei 45 de ani de conflict cu SUA.
Regimul se confruntă cu incertitudini privind succesiunea liderului suprem, ayatollahul Ali Khamenei. Legitimitatea politică este grav afectată de proteste alimentate de criza economică și de lipsurile alimentare și de apă. În plus, principalele organizații susținute de Iran în regiune, precum Hamas și Hezbollah, au fost slăbite de confruntările cu Israelul.
Aceste elemente pot oferi Statelor Unite o oportunitate strategică de a lovi un adversar istoric. O astfel de reușită i-ar asigura lui Trump un loc important în istorie. Această perspectivă, spun analiștii, îl motivează puternic.
Riscurile unui conflict major
Totuși, o intervenție militară împotriva Iranului implică riscuri uriașe. Distrugerea conducerii iraniene sau a structurilor militare necesită, cel mai probabil, o campanie aeriană de durată. O asemenea campanie riscă să producă numeroase victime civile, deoarece multe instituții de represiune sunt amplasate în zone urbane.
În lipsa unei invazii terestre, considerată improbabilă, eficiența unei astfel de operațiuni rămâne incertă. Mai mult, căderea regimului poate genera un vid de putere și instabilitate regională, așa cum s-a întâmplat în Irak după 2003.
Aliații americani din Golf se tem, de asemenea, de reacția Iranului, care poate replica prin atacuri asupra infrastructurii petroliere regionale sau poate destabiliza zona pe termen lung.
Diplomația, o soluție dificilă
Deși administrația Trump menține deschisă calea negocierilor, șansele unui acord par reduse. Washingtonul vrea să discute nu doar programul nuclear iranian, ci și rachetele balistice și sprijinul Teheranului pentru grupări armate din regiune. Iranul, însă, pare dispus să negocieze doar tema nucleară și cere ridicarea sancțiunilor.
Un compromis limitat poate fi prezentat de Trump ca o victorie diplomatică, dar e un risc să fie perceput ca o retragere strategică. În același timp, liderii iranieni pot continua strategia tradițională de a testa limitele acordurilor și de a aștepta schimbări politice la Washington.
Între timp, populația iraniană, care speră la reforme și libertate, riscă să rămână sub controlul unui regim autoritar, fără perspective reale de schimbare.
INTERVIURILE HotNews.ro