Insulina sub formă de gel ar putea elimina injecțiile pentru diabetici

O nouă abordare terapeutică, nedureroasă pentru pacienți, a arătat rezultate pozitive în studiile clinice.

Pentru multe persoane cu diabet, reglarea nivelului de zahăr din sânge necesită injecții zilnice cu insulină. Dar acum, oamenii de știință au dezvoltat un nou gel pe bază de polimeri care poate administra insulină prin piele fără a utiliza o injecție.

Gelul, potrivit unui studiu publicat în revista Nature, a normalizat nivelurile de zahăr din sânge la șoarecii și porcii cu diabet în decurs de una până la două ore de la aplicare, apoi a rămas la niveluri normale timp de aproximativ 12 ore.

Viteza și durata de acțiune a gelului sunt comparabile cu cele ale dozei administrate zilnic.

Deocamdată, gelul rămâne strict experimental. Până acum, a fost testat doar pe șoareci și porci, nu și pe oameni. Pielea umană, care diferă în grosime, conținut de grăsime și pH, poate reacționa diferit față de pielea animalelor.

Cum gelul trece de „apărarea” pielii

Stratul exterior al pielii umane, stratul cornos, are o grosime de doar 10 până la 15 micrometri, fiind mai subțire decât firul de păr uman. Cu toate acestea, celulele moarte și lipidele care îl alcătuiesc formează o barieră deosebit de rezistentă. În timp ce unele molecule mici îl pot penetra, proteinele mai mari, cum ar fi insulina, de obicei nu pot.

Echipa de cercetare a depășit această dificultate prin proiectarea unui polimer sensibil la pH, pe care l-au numit OP. La suprafața pielii, unde pH-ul este de aproximativ 5 și, prin urmare, acid, polimerul OP dobândește o sarcină electrică pozitivă. Acest lucru îi permite să se lipească de acizii grași ai pielii precum polii opuși ai unui magnet.

Pe măsură ce pătrunde în straturile mai profunde, unde pH-ul se apropie de neutru 7, polimerul devine neutru, permițându-i să treacă prin lipide. Insulina, care este legată chimic de polimer, este astfel transportată în straturi ale pielii pe care în mod normal nu le-ar putea pătrunde singură.

Testele de laborator efectuate pe pielea de șoarece și de porc au confirmat că OP pătrunde în toate straturile pielii, în timp ce doar insulina rămâne la suprafață. Cercetătorii au testat apoi dacă aplicarea gelului de OP-insulină ar putea reduce glicemia la animale.

Într-un model de șoarece diabetic, o singură aplicare a gelului a redus glucoza la niveluri normale în aproximativ o oră și a menținut-o la acest nivel timp de aproximativ 12 ore. Cu toate acestea, acest lucru a necesitat o doză foarte mare de 116 unități pe kilogram de greutate corporală, mult mai mare decât doza uzuală la om. Acest lucru ridică îngrijorări cu privire la eficacitatea administrării transdermice.

În schimb, la porcii diabetici a căror piele este mai asemănătoare cu pielea umană, cercetătorii au obținut rezultate cu o doză mai mică, de aproximativ 7,25 unități pe kilogram. O singură aplicare a readus zahărul la niveluri normale, în timp ce utilizarea repetată nu a provocat iritații sau inflamații ale pielii.

Sunt necesare cercetări suplimentare

Dacă aceste rezultate sunt confirmate la om, gelul de insulină ar putea ajuta pacienții cu frică sau aversiune față de injecții, îmbunătățind respectarea tratamentului și reducând povara gestionării zilnice a diabetului.

Durata de acțiune de 12 ore sugerează că gelul ar putea acționa ca o insulină cu acțiune prelungită pentru controlul glicemiei bazale, deși pacienții ar avea nevoie în continuare de insulină cu acțiune rapidă la mese. Deoarece absorbția sa este mai lentă și mai constantă decât o injecție, nu poate trata rapid o urgență hiperglicemică.

Cu toate acestea, înainte de a putea fi aprobat pentru utilizare umană, sunt necesare studii preclinice ample de siguranță, o cerere experimentală pentru un nou medicament adresată Administrației pentru Alimente și Medicamente din SUA și studii clinice pe oameni. Deși experimentele pe porci au aproximat mai bine pielea umană decât pe șoareci, eficacitatea la doze mai mici rămâne o problemă de investigare, la fel ca și siguranța pe termen lung a utilizării repetate.

În viitor, echipa de cercetare va trebui să determine compoziția și dozajul optim, să dezvolte metode de producție în masă și să continue studiile clinice. Cu toate acestea, perspectiva unui tratament pentru diabet fără ace este considerată foarte promițătoare.