Sari direct la conținut

„Nu vorbi cu străinii!” nu e suficient pentru siguranța copilului. Învață-l să recunoască comportamente, nu chipuri periculoase

HotNews.ro
„Nu vorbi cu străinii!” nu e suficient pentru siguranța copilului. Învață-l să recunoască comportamente, nu chipuri periculoase

„Să nu vorbești cu străinii!”. Asta a fost, pentru mulți dintre noi, fraza cheie a educației despre siguranță pe când eram copii. O propoziție scurtă, repetată până la obsesie de părinții noștri. Nu plecam de acasă fără să ni se spună „ai grijă!”. Fără explicații prea multe, fără să știm prea bine de ce anume ar trebui să ne ferim. În cel mai bun caz, primeam câteva sfaturi șoptite sau povești înfricoșătoare cu necunoscuți care te pot ademeni cu o ciocolată. Mai știți? Mai sunt valabile astăzi aceste avertismente? Și ce ar putea înțelege copiii noștri doar din aceste povești? De cine și cum ar trebui să se ferească, ce înseamnă, cu adevărat, „pericolul” și de ce nu doar „străinii” pot fi o amenințare la siguranța lor?

„Stranger danger” (străinii sunt periculoși – n.r.) nu mai e un concept general valabil astăzi. Totul s-a schimbat între timp. Periculos poate fi și cineva care îți zâmbește în fiecare zi pe stradă sau poate fi un cunoscut, în care și tu, și copilul tău, aveți încredere: un prieten de familie, părintele unui coleg, un vecin. În sfera online, conceptul de „străin” pare de-a dreptul desuet. De cine să te ferești mai întâi dacă „străinii” nici măcar nu au „o față”, nu au poză de profil, și nici măcar o identitate adevărată?

Noi, părinții, suntem cei care ghidăm copiii prin viață. Noi trebuie să îi învățăm semnale, indicii, fraze cheie sau situații care se pot dovedi periculoase. Noi trebuie să le cizelăm instinctul și apoi să îi ajutăm să aibă încredere în el. Specialiștii spun că părinții sunt cei care trebuie să le pună la îndemână copiilor „instrumente” care să îi ajute să se protejeze în fața pericolelor. Iar asta poate să însemne simulări (mai în joacă mai în serios) pe tema „ce faci dacă…” (te rătăcești, ești acostat de un străin, te simți în pericol) sau „exerciții” cu propria personalitate: cine sunt, ce vreau, ce e permis sau nu, în cine pot avea încredere, față de părinți nu e bine să am secrete etc.

CITEȘTE CONTINUAREA PE TOTULDESPREMAME.RO

INTERVIURILE HotNews.ro