INTERVIU Dr. Hadi, iranianul care a luptat pe front și a ajuns unul dintre cei mai iubiți chirurgi din România, despre Iran: „Am văzut lucruri pe care un tânăr nu ar trebui să le vadă” 

Doctorul Hadi Rahimian are 64 de ani și e stabilit în România de 40 de ani. E respectat și apreciat pentru că operează copiii în timpul sarcinii, înainte de nașterea acestora. Medicul vorbește despre ce înseamnă războiul de acum, prin oglinda propriei experiențe.

Hadi Rahimian e medic de obstetrică-ginecologie specializat în urmărirea sarcinilor cu risc înalt și este unul dintre puținii specialiști în chirurgie materno-fetală din România. Ce înseamnă acest lucru?

Atunci când fătul nu se dezvoltă corespunzător sau se constată că suferă de diverse afecțiuni sau malformații, Hadi Rahimian îl operează direct în uterul mamei. O parte dintre intervențiile pe care le-a realizat au fost în premieră națională. 

Dr. Hadi Rahimian: „Am văzut pe front lucruri pe care un tânăr nu ar trebui să le vadă”

S-a născut în Iran, într-un oraș situat la 400 de kilometri de capitala Teheran. A studiat Medicina în România, fără să își propună, la început, să rămână în Europa. 

Hadi Rahimian a fost el însuși pe front. A luptat să își apere țara înainte de a ajunge în România. În anul 1980, când avea 18 ani și se pregătea să dea la facultate, Irakul a atacat Iranul. 

„Am fost pe front, am fost rănit. Și am văzut lucruri pe care un tânăr nu ar trebui să le vadă atât de devreme.”    

A ales să părăsească Iranul în momentul în care a înțeles că „dacă vreau să construiesc viață, nu pot rămâne într-un spațiu dominat de distrugere”. 

„Nu am plecat din lipsă de iubire pentru țara mea, ci din dorința de a deveni util într-un mod mai profund”, spune el astăzi. 

„Eu aici mi-am găsit drumul”

Și-a dorit să devină medic pentru că „după ce vezi suferință reală, alegerea de a deveni medic nu mai este o ambiție, este aproape o datorie”. 

Ar fi vrut să studieze Medicina în Statele Unite, însă familia lui nu și-a permis, financiar, să îl susțină să meargă la studii acolo. 

Așa a ales România. Fără să știe, la început, că nu este doar o alegere pentru anii de facultate, ci pentru toată viața: „Viața nu se decide într-o singură zi. România a fost, la început, o alegere rațională — un loc unde puteam studia. Dar, încet, a devenit un loc în care am simțit că pot respira și construi.”

„Pe măsură ce mi-am construit cariera, familia, echipele, am înțeles că rădăcinile mele crescuseră deja aici. Uneori nu alegi să rămâi — realizezi că deja aparții locului. Eu aici mi-am găsit drumul”, mărturisește astăzi medicul. 

Relația cu Iranul: „Este locul unde mi-am format sufletul”

Hadi Rahimian nu a uitat de țara sa de origine. Are în continuare rude și cunoscuți acolo, iar acum aproape un an, în aprilie 2025, le-a făcut cea mai recentă vizită. 

„De fiecare dată când mă întorc, simt că timpul a trecut peste noi toți.”

Iranul, spune el, „este locul unde mi-am format sufletul. România este locul unde mi-am construit viața. Nu pot să le separ. Sunt două părți ale aceleiași identități.”

Au existat și „momente de dor”, când și-ar fi dorit să se întoarcă acolo definitiv. „Mai ales când părinții îmbătrânesc sau când viața devine dificilă.”

„Dar responsabilitatea mea profesională și familia mea sunt aici, în România. Iar eu cred că omul trebuie să ducă până la capăt ceea ce a început să construiască.”

„Orice escaladare înseamnă suferință pentru oameni care nu au nicio putere”

Sâmbătă, când a aflat că Iranul este atacat, a avut „o strângere de inimă”.

Mai ales că „pentru mine, războiul nu este un concept abstract. Știu ce înseamnă. Știu cum arată frica reală”. 

„Orice escaladare înseamnă suferință pentru oameni care nu au nicio putere de decizie.”

A luat imediat legătura cu cei rămași acasă: „În astfel de momente nu te gândești la politică, ci la oameni.”

„Distrugerea este rapidă, dar reconstrucția durează generații”

„Există neliniște, dar și speranța că lucrurile nu vor merge mai departe”, descrie el atmosfera de acasă, din Iran. 

De la aproape 4.000 de kilometri depărtare, Hadi Rahimian este cu gândul la cei de acolo. Spune că speră ca „rațiunea să învingă orgoliul”. 

„Eu am trăit suficient ca să știu că distrugerea este rapidă, dar reconstrucția durează generații. Dacă există ceva ce am învățat din viața mea, este că adevărata forță nu este în a distruge, ci în a construi.”

Primii ani în România au fost „foarte grei”

Primii ani în România, după facultate, au fost „foarte grei”, spune el astăzi: „Au existat momente de nedreptate, inclusiv o concediere într-o perioadă în care eram vulnerabil — aveam familie, responsabilități și puține certitudini.”

Dar, adaugă el, „acele momente m-au întărit. M-au obligat să devin mai clar, mai disciplinat, mai determinat.”

„Viața m-a lovit, dar în același timp m-a propulsat.”

„Țin minte perfect emoția acelei zile”

Acum 16 ani, Hadi Rahimian a realizat prima intervenție de chirurgie fetală. „Țin minte perfect emoția acelei zile. Nu era doar un act medical. Era un pas într-un teritoriu nou, cu multă responsabilitate.”

Chirurgia fetală, spune medicul, înseamnă să operezi un copil care încă nu s-a născut. „Este o intervenție în două vieți simultan — mama și copilul.”

„Simți greutatea deciziei în tăcere, înainte de a începe.” 

Sunt operații minim invazive, care presupun că se intră cu o cameră minusculă în corpul copilului și se operează. La cele mai invazive, copilul este scos parțial din uter și operat. Apoi, el se întoarce în uterul mamei. 

La o astfel de intervenție, „este multă tehnică, dar și multă liniște interioară. În astfel de momente trebuie să fii complet prezent.”

Cele mai dificile, spune Hadi Rahimian, sunt cazurile în care „știi că fără acea intervenție, șansa la viață este minimă. Atunci simți că nu lucrezi doar cu instrumente, ci cu destinul unei familii.”

Peste 400 de copii operați în uterul mamei: „Dar nu numărul contează”

În ultimii 16 ani, Hadi Rahimian, fost director medical al Spitalului Regina Maria Băneasa, a realizat aproximativ 400 – 450 de intervenții majore de chirurgie fetală și „multe alte proceduri intrauterine”. 

„Dar nu numărul contează”, spune el, în dialogul cu HotNews. „Contează fiecare copil care astăzi aleargă, vorbește, merge la școală.”

Cei mai mici copii operați aveau între 17 si 27 săptămâni de gestație. „În acel moment, copilul este atât de mic, iar responsabilitatea este atât de mare.”

L-am întrebat pe dr. Hadi Rahimian ce se întâmpla cu acești copii înainte ca astfel de intervenții să fie posibile în România.

Medicul știe bine că nu toate intervențiile reușesc: „Lucrăm cu cazuri foarte la limită, iar uneori, rezultatul nu este cel sperat. Atunci, am parte de dezamăgire și, uneori, de vorbe dure, în special în social media. Dar este fișa postului.”

Omul cu mii de rădăcini

Înaintea acestor intervenții, „părinții plâng în liniște și caută o ancoră”.

După, „nu spun multe. Uneori, doar se uită la copilul lor.”

Pentru Hadi Rahimian, „cea mai mare recompensă este când, ani mai târziu, copilul vine în cabinet și zâmbește. Atunci știu că a meritat totul.”

„Înainte, multe familii plecau în străinătate sau pierdeau orice speranță. Astăzi, pot primi o șansă aici. Și asta înseamnă enorm.”, mai spune „dr. Hadi”, medicul cu mii de rânduri de rădăcini. Un rând e în Iran, altul în România și alte mii de rădăcini sunt în familiile încă necunoscute ale copiilor pe care i-a operat, când nu se născuseră.