Cum arată astăzi relația dintre părinți și copii și ce rol are aceasta în prevenirea consumului de alcool la minori? Aceste întrebări au stat la baza conferinței „Inspiration Day – Stiluri parentale, echilibru emoțional și prevenția consumului de alcool la minori”, organizată de Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil, cu sprijinul Ursus Breweries. Evenimentul a reunit experți în educație, psihologi, reprezentanți ai societății civile și ai instituțiilor publice într-o dezbatere despre rolul familiei, al școlii și al comunității în sprijinirea copiilor și adolescenților.
Mi-am scos paltonul, mi-am găsit repede locul și m-am așezat. Fugisem – literalmente – de acasă, iar gândul îmi era numai la copil și la răceala care părea că nu îi mai trece. Greu paradoxul acesta al copilului bolnav, în care îți vine să-l absorbi în ființa ta ca să-l vindeci, dar și să-ți iei câmpii doar pentru un moment de liniște. Numai că orele petrecute la Inspiration Day aveau să-mi folosească în moduri pe care nici nu le bănuiam.
Să încep cu începutul. Să crești copii e greu. Să crești copii frumos și bine e și mai greu. Nu e întotdeauna doar despre a-i hrăni, îmbrăca și educa, nu e doar despre plantarea unor valori care să-i poată susține mai departe în viață. A fi părinte înseamnă a-i susține, a-i încuraja și a le oferi un univers întreg, a pune reguli blânde, dar a da libertate, a-i proteja și a-i iubi infinit și necondiționat. Paradoxuri pe care orice părinte le cunoaște.
Tocmai de aceea sunt interesată direct de orice ar putea să mă ajute să înțeleg mai bine tot ce ține de relația părinte – copil și despre cum funcționează lumea noilor generații. Așa că am spus prezent atunci când Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC), cu susținerea Ursus Breweries, a organizat vineri, 27 februarie, conferința „Inspiration Day – Stiluri parentale, echilibru emoțional și prevenția consumului de alcool la minori”. A fost un eveniment care a adunat în același spațiu autorități, specialiști în psihologie și cercetători în educație. Și s-a creat astfel un spațiu-temă care a pus sub lumina reflectorului vulnerabilitățile societății românești, echilibrul emoțional al familiei și prevenirea consumului timpuriu de alcool.
Un pic de context
În ultimii 10 ani, România a făcut pași foarte mari în zona politicilor publice și a intervențiilor dedicate familiilor și copiilor. Studiile arată că 4% dintre copii sub 13 ani au consumat deja alcool, World Vision spune că 30% dintre copiii între 10 și 14 ani au consumat cel puțin o dată alcool și, ce este cel mai grav, este faptul că 8% dintre ei s-au îmbătat.
De la „Cum să oprim?” la „Cum să sprijinim?”
Primul panel îi aduce la aceeași masă pe Dr. Phd Daniela Boșca – moderatorul evenimentului, Rober Uzună, Vicepreședintele Corporate Affairs Ursus Breweris, Adrian Moraru, Institutul pentru Politici Publice și Nicoleta Călugăreanu, realizator Prima News, psiholog și fondator Proacta EDU. Concluzia este simplă: e nevoie să ne implicăm mai mult. La nivel individual, la nivel de comunitate, avem nevoie să fim mai atenți la mediul în care ne creștem copiii.
Cuvântul esențial este împreună
Contextul de astăzi este mult mai complicat și mult mai provocator pentru noi, ca părinți. Cunoaștem vulnerabilitățile. Copiii se confruntă astăzi cu presiuni suplimentare față de cele pe care le știm: expunere digitală constantă, comparație socială intensă, anxietate crescută, dificultăți de reglare emoțională și un sentiment diminuat de siguranță. În acest context, fragilizarea sănătății mintale poate deveni un factor care amplifică riscul debutului timpuriu al consumului de alcool. Și tocmai de aceea cred că acest cuvânt „împreună”, pe care l-au menționat deseori participanții la discuție, este esențial.
Mihai Ghigiu, președinte Comisia pentru Educație a declarat și el în aceeași idee: „Școala singură nu va reuși să facă față acestor provocări. Familia singură nici ea nu va reuși să facă față acestor provocări. Societatea civilă face lucruri extraordinare și, de multe ori, eu o spun cu toată responsabilitatea, suplinește statul în anumite locuri sau pe anumite subiecte, dar nici ea nu va reuși să scaleze aceste proiecte la nivel național. Mediul de afaceri, că tot suntem într-o campanie sprijinită de mediul de afaceri, va reuși și el să facă, probabil, anumite fapte bune sau anumite proiecte reușite, însă noi avem nevoie, ca împreună, la nivel național, să avem o viziune și, de preferat, o viziune pe care să o schimbăm la fiecare câteva luni.”
Implicare înseamnă responsabilizare
Realitatea din teren și relația părinte- copil ca factor cheie de protecție și dezvoltare a fost analizată în partea a doua a conferinței, cu specialiști precum Ecaterina Stativă, Dr. Cercetător Științific INSMC, Carmen Anghelescu, Psiholog și Carmen Lică, Director Executiv Centrul Step by Step.
Se discută despre prevenție și despre importanța familiei și școlii pentru adoptarea unor măsuri care să protejeze copiii și tinerii. Și, sigur, prevenția este importantă, însă la fel de important este și cum faci prevenție.
„Este un Premiul Nobel care a fost acordat în anul 2000 pentru Economie, pentru un grup de cercetători care au demonstrat că fiecare dolar investit în intervenție timpurie are o rată de întoarcere a investiției, la vremea respectivă, calculată undeva între 7 și 9 dolari. Cred că nimeni nu ne-a luat în serios, pe noi cei de la Centrul Step by Step și pe partenerii noștri pe care i-am convins să ni se alăture în acest demers, când am început să povestim despre cât de importantă este investiția în ceea ce noi numim educație timpurie, dar este de fapt investiția în serviciile pentru copilul mic și asta înseamnă, pe lângă serviciile de sănătate, educație, îngrijire și atenția pe care o acordăm familiei”, a declarat Carmen Lică, Director Executiv Centrul Step by Step.
Două lumi, o singură familie: comunicarea dintre părinți și copiii din generațiile Z & Alpha
Mi-a mai plăcut în cadrul conferinței și intervenția Simonei Cliff, Doctor în Științele Educației și inițiatoarea proiectului Pașaport pentru succes. Cu o energie dinamică, vie, pasionată de educație și un discurs cu o abordare practică asupra dialogului între generații, Simona a reușit să adune sub lumina reflectorului o mulțime de mituri despre adolescenți și adolescență pe care le-a demontat într-o manieră foarte practică.
Și toate au pornit de la acest „pe vremea mea”. „Noi am creat la Pașaport pentru Succes un ecosistem de competențe pentru generația Z și Alpha. Z este generația care are sub 29 de ani la momentul ăsta, iar Alpha sunt cei care au sub 15 ani. Așa că am creat exact competențele care sunt importante pentru viitor. De ce? Pentru că dacă noi o să insistăm să-i punem să memoreze și nu le dăm mindset-ul potrivit pentru ceea ce vine în viitor, va fi un pic dureros”, a spus Simona Cliff.
Adevărat. Paradigma în care am fost noi creați, milenialii, s-a schimbat mult față de cea a părinților noștri, și evident, este mult diferită de cea în care ne creștem copii. Și atunci, dacă e un context nou, cum am putea insista să avem aceleași instrumente de educare, protejare sau conexiune?
Tot Simona ne-a ghidat și aici: „Generația Z este ultima generație care are amintiri în afara tehnologiei. O să repet asta. Generația Z este ultima generație care are amintiri în afara tehnologiei. Pentru că cei care au acum 28 de ani, nu aveau smartphone-urile de acum. Au prins telefoane, dar le-au prins încă pe alea vechi, cu butoane. Generația Alpha nu mai are amintirii în afara tehnologiei. Și ce se întâmplă este că se pierde stratul de identitate. Atât de mare este volumul de informație și modul în care le este livrată informația, că nu mai fac diferența între realitate și abstract. Ei, din punct de vedere emoțional și din punct de vedere cognitiv, refuză autoritatea. Câți dintre voi aveți experiența asta? Însă cred pe cineva și ghici pe cine cred. Nu cred instituțiile, nu cred adulții, nu cred statul, își cred influencerii.”
Problema generației noastre este că am muncit 20 de ani să ajungem la un anumit nivel de competență și avem impresia că și copiilor de astăzi le trebuie tot atât. Dar. Ei pot să ajungă din punctul A în B mai repede decât noi. Iar acesta e un lucru bun. Și cu cât noi o să înțelegem că lucrurile care ne-au validat pe noi și noi ne-au validat prin a ști, a cunoaște, a ajunge într-o anumită poziție, a avea o anumită funcție, a fi competenți într-un anumit fel, noile generații nu au nevoie să treacă prin același proces.
De ce? Pentru că la ei informația vine diferit. „Gândiți-vă un pic cât de rapid li se livrează orice tip de informație. În reel-uri, colorate, auditive, frumoase, în 30 de secunde iau ce e important și îți dau și lecție. Și nu-i greșit. Pentru că asta vine cu niște bonusuri.
Pentru că ei rezolvă mult mai repede decât noi. Și în lumea spre care ne îndreptăm, ei au nevoie de abilitățile acestea. Și atunci, dacă noi înțelegem că ei nu trebuie să învețe tot procesul, dar au nevoie de gândire sistemică, au nevoie de gândire critică și noi îi învățăm gândire critică și să discearnă diferențele de puncte de vedere sau îi învățăm să se supună cum ne-am supus noi?”, continuă Simona.
Stilurile parentale în România
Parentalitatea este o călătorie plină de emoții amestecate, oboseală, multe frustrări, descoperiri și învățare continuă. Ce ajută? Adevărul. De cele mai multe ori ajută experiențele împărtășite cu onestitate. Acel „și mie mi s-a întâmplat”. Da, evident, fiecare familie este diferită. Ca stil de viață, ca dinamică, ca valori. Fiecare copil este unic, incomparabil (că, deh, învățăm să nu-i mai comparăm între ei). Deși cercetările din România arată că majoritatea părinților folosesc elemente din stilul democratic, un procent important de adolescenți percep lipsa de implicare sau conectare emoțională.
În România sunt identificate 4 stiluri parentale (conform studiului: Parentalitatea. Percepția relației dintre părinți și adolescenți, Daniela Maria Boșca, Ed. Tritonic, 2025): stilul democratic, stilul autoritar, stilul permisiv și stilul neglijent. Sigur, pot fi privite ca etichete, dar eu v-aș recomanda să le priviți ca pe oportunități de a înțelege mai bine ce puteți face pentru copiii din preajma voastră. Vestea bună este că stilul parental nu este unul fix, ci se poate modifica o dată cu schimbarea setului nostru de valori și perspectivei pe care o avem.
Cum reușim să păstrăm echilibrul emoțional în prevenția consumului de alcool la minori, indiferent de stilul parental pe care îl adoptăm?
Copiii au nevoie de reguli, dar au mai multă nevoie de iubire și comunicare.
Copiii au nevoie să fie ascultați, nu doar „controlați”.
Copiii au nevoie de modele în familie.
Nu există prevenție „prea devreme”. Relațiile sigure construite în copilărie ajută adolescenții să facă alegeri mai sănătoase. Faptul că deschizi o cale de comunicare sigură cu copilul tău, înseamnă că el poate veni să-ți vorbească. Iar asta e vital.
În loc de concluzie
Am învățat (dacă mai era nevoie) că tinerii din noile generații au un instrumentar generos pentru viitor. Au nevoie doar de ghidaj pentru a-l folosi cum trebuie. Copiii
au nevoie să învețe cum să-și asume responsabilitatea. Să învețe care sunt punctele lor forte, care sunt punctele lor slabe și să înțeleagă că cei din fața lor au și ei puncte forte și puncte slabe. Pentru că doar când te poți uita la tine în oglindă și te poți vedea că ești capabil, că ai o valoare umană, doar în momentul acela îl poți respecta și pe cel din fața ta.
Când te valorez pe tine însuți, înveți cum să comunici și să ai empatie.
Care este legătura dintre o conferință despre stilurile parentale și prevenția consumului de alcool la copii și adolescenți? Tiparele de consum sunt „moștenite” din generație în generație, la fel cum orice alte tipare sunt preluate de cei tineri de la predecesorii lor. Închipuiți-vă că vă luați un telefon nou. Dar pe acest nou dispozitiv, veți descărca și vechea „memorie”. Fișiere, fotografii, aplicații – toate se vor regăsi în noul dispozitiv. Exact la fel se întâmplă și cu copiii noștri. Iar ce „descărcăm” este numai responsabilitatea noastră, ca părinți.
Haideți să ne asumăm responsabilitatea dacă vrem să creștem o generație cu responsabilitate. Fiecare, în dreptul nostru, ca părinte, profesor, educator. Miza este imensă.
Articol susținut de Ursus Breweries