Poziție tranșantă a unui criminolog în dezbaterea momentului. Vlad Zaha, criminolog și expert de politici publice din domeniul drogurilor, spune într-un interviu pentru publicul HotNews, că există o mulțime de categorii de tineri pentru care rețelele sociale înseamnă sprijin, solidaritate și socializare.
- Cercetătorul susține că marile reviste de știință, precum The Nature sau The Lancet, nu recunosc drept cărți relevante cele care inspiră politicile de azi legate de banarea tinerilor pe rețelele sociale.
- „Majoritatea problemelor de sănătate mintală ale tinerilor vin din lumea reală, nu din cea virtuală. Pentru că trăim într-o perioadă economică foarte dăunătoare pentru tineri și pentru sănătate mintală din punct de vedere al joburilor, a responsabilităților, a prețurilor, a accesului la o locuință”, spune Vlad Zaha.
HotNews: Domnule Vlad Zaha, unul dintre subiectele fierbinți care se dezbat în lumea occidentală în această perioadă este reglementarea rețelelor sociale. E vorba, în special, despre introducerea unor restricții pentru persoanele sub o anumită vârstă, adolescenți, copii. Dumneavoastră spuneți însă că este o măsură greșită. De ce?
– Vlad Zaha: Pentru că încă nu știm ce efect va avea. Nu poate nimeni, în momentul de față, să spună cu certitudine, sau măcar bazat pe niște date, că măsura interzicerii sub o anumită vârstă, de obicei 16 ani, 15 ani, 14 ani, va duce la ceva anume.
Cartea care spune că apariția telefoanelor a redus indicatorii de IQ
În Australia această măsură a fost luată, în principal, bazat pe argumentele dintr-o singură carte, destul de faimoasă, „Generația anxioasă” (n.r.- scrisă de expertul Jonathan Haidt). Acolo sunt argumente precum că rețelele de socializare și telefoanele, distrug generațiile.
Dar acea carte este foarte prost privită în mediul academic, științific, pentru că sute de cercetători au încercat să găsească acele corelații sau cauzalități prezentate de autor. Acolo se spune că din momentul în care au apărut telefoanele pe planeta Pământ, indicatorii de IQ s-au dus în jos.
„Astfel de panici morale sunt prezente de mii de ani încoace”
– Dar să știți că am văzut aceste date și în alte cărți, chiar avem un interviu cu un neurolog cunoscut, Martin Jan Stransky, care a scris „The Rise and Fall of the Human Mind”, și care spune exact așa: „de-a lungul ultimilor câteva generații și cu siguranță între generația părinților de astăzi și copiilor, există scăderi dramatice.
– Posibil să mai existe, numai că problema este că comunitatea științifică este împotriva acestor lanțuri de cauzalitate directă, pentru că sute de cercetători au încercat să găsească aceste dovezi, de zeci de ani încoace, și nu le-au găsit.
Dacă ne vom uita la ce fel de analize sunt asupra acestor cărți în jurnalele sau revistele științifice globale, cum ar fi The Nature sau The Lancet, o să vedem pur și simplu că sunt considerate cărți scrise doar să se vândă, pentru că spun o poveste, una simplă, despre cum este distrus viitorul copiilor și chiar prezintă niște tabele. Noi știm însă că, în știință, corelație nu înseamnă cauzalitate.
Ce punem spune științific despre rețelele sociale sau despre telefon este că, în anumite contexte specifice, pentru cei care abuzează foarte mult de telefon și care pot avea niște predispoziții sau probleme de sănătate mintală, telefonul sau rețelele de socializare ar putea avea efect negativ.
Încă nu putem ști exact care este efectul, de aceea sunt așa rezervat în a trage această concluzie. Astfel de panici morale sunt prezente de mii de ani încoace.
Dacă ne ducem în urmă 2300 de ani, vedem că filozoful grec Socrate spunea că scrisul distruge memoria oamenilor pentru că dacă scrii atunci nu mai ții minte.
140 de cercetători cer ca țările să mai aștepte înainte să adopte exemplul Australiei
– Între timp, totuși, știința a evoluat și nu mai putem spune că țări precum Australia iau decizii pe baza părerii unui filozof. Să nu uităm că decizia luată de Australia se bazează pe susținerea populației: 4 din 5 adulți sunt de acord cu măsura. Iar în momentul acesta avem 4,7 milioane de conturi dezactivate.
– Da, dar pe lângă conturile deja dezactivate s-a creat deja o piață subterană unde se vând conturi către minori. Sunt cei care și-au deschis mai multe conturi cu vârste false înainte să intre în vigoare interdicția și încă au acces la ele.
Are loc, cel mai probabil, o tranziție către platforme de socializare sau de jocuri mai periculoase.
Acum sunt trei segmente de tineri: un segment va face tot posibilul să continue să intre pe rețelele sociale, fie că intră pe dark web, fie pe orice alte platforme mai periculoase și mai puțin supervizate.
Alt segment este cel al tinerilor care nu vor mai avea acces la rețelele sociale și nu vor intra. Problema cu acești tineri este că s-ar putea să se trezească mult mai nepregătiți când împlinesc vârsta de 16 ani, într-o lume în care toți folosesc rețelele sociale.
Și va exista un alt segment de tineri care va avea de suferit.
Ce se întâmplă cu tinerii care au nevoie practic de rețelele sociale?
Este vorba despre acele grupuri de tineri care au nevoie de rețele sociale, cum ar fi cei cu dizabilități, care au mobilitate redusă, sau de comunități minoritare care se conectează greu cu grupuri similare în cartierul sau orașul lor: minorități etnice, sexuale și așa mai departe.
Nici măcar UNICEF Australia nu a susținut această interdicție în Australia. Și mai există și peste 140 de mari cercetători, majoritatea australieni, dar și din spațiul european și din America de Nord, care au scris o scrisoare guvernului în care cereau să reconsidere măsura interdicției, chiar cu câteva luni înainte de a intra în vigoare pentru că riscurile s-ar putea să fie mai mari decât până acum.
Iar acești cercetători spun acum pe unde apucă, la știri, ca țările să mai aștepte măcar un an, pentru a vedea rezultatul cercetărilor care vor fi făcute în Australia pentru că, de bine de rău, această țară este o putere mondială din punct de vedere academic.
„Trăim într-o perioadă economică foarte dăunătoare pentru tineri”
De exemplu, știm că majoritatea problemelor de sănătate mintală ale tinerilor vin din lumea reală, nu cea virtuală. Pentru că trăim într-o perioadă economică foarte dăunătoare pentru tineri și pentru sănătate mintală din punct de vedere al joburilor, a responsabilităților, a prețurilor și că marea majoritate nu vor putea să-și permită o locuință.
S-a discutat despre faptul că rețelele sociale fac profit pe seama creierului în dezvoltare al adolescenților, iar comitetul specializat din Parlamentul australian a propus 12 măsuri printre care și controlarea acelor algoritmi plus planuri și investiții strategice pentru redresarea sănătății mintale a tinerilor. Niciuna nu s-a aprobat.
Despre problemele de pe TikTok
– Dar cum poate statul să controleze algoritmii TikTok, de exemplu?
– Ar trebuie să aibă acces la ei, cel puțin din punct de vedere al cercetării. Inclusiv în România, 10 milioane de oameni sunt pe TikTok dar atât noi, ca stat, dar și Uniunea Europeană, nu avem nicio idee de ce vedem un anumit videoclip, de ce suntem duși la un anumit conținut și așa mai departe. Și mai ales România, țara care, pur și simplu, era să aibă un președinte ales de pe TikTok.
– Totuși nu suntem chiar așa picați din lună pe acest subiect. Avem concluzia unui raport al Comisiei Europene, după 2 ani de studii, care spune că TikTok creează dependență prin designul platformei și prin folosirea acelor funcții precum Infinity Scroll și așa mai departe.
– Ce este foarte interesant este că în ultimii ani majoritatea celorlalte platforme au abordat acest design al TikTok. Infinity Scroll avem acum peste tot, pe YouTube, Instagram, Reddit, toate sunt Infinity Scroll-uri.
Mai mult de o treime dintre minorii români fumează țigări, deși ele sunt interzise
– Dar este important că Comisia Europeană a spus că acest lucru încalcă Digital Services Act, legea care reglementează serviciile digitale din Europa. Plus că s-a pronunțat cuvântul „addictive” (care creează dependență) pe care-l folosim și când e vorba de țigări, care sunt interzise minorilor.
– Da, cu țigările este un exemplu foarte interesant pe zona de interdicții pentru că sunt interzise în România, dar dacă ne uităm pe datele oficiale, vedem că mai mult de o treime dintre minorii români fumează țigări.
Dacă vorbim la alcool care este interzis minorilor, avem 80% dintre cei de 16 ani care au încercat deja alcool și spre jumătate care abuzează de alcool.
– Ce ar trebui să le facem? Adică cum să îi facem să nu fumeze?
– Eu sunt total de acord cu reglementarea platformelor și a viciilor. Accesul la vicii trebuie restricționat dar nu este de ajuns.
Revenind la platforme, eu cred că ar trebui controlate platformele și mai puțin accesul sau deloc accesul. Ar trebuie desigur ca, la nivel de țară, să spune clar că nu ne dorim ca la 5, 6, 7, să aibă acces pe rețelele sociale sau să fie cu telefonul în mână. Pe de altă parte, dacă vorbim despre liceu, este aproape imposibil să restricționezi într-un mod real.
Și mai este un contraargument foarte interesant: dacă interzicem accesul pentru cei sub 14 ani, n-ar trebui și pentru cei peste 65 de ani? Abilitățile cognitive se dezvoltă în primii ani de viață apoi încep să scadă pe parcurs. Vârsta de 70 de ani nu este foarte diferită de 14 ani.
„S-ar putea ca rezultatele negative să fie dezastruoase”
– Poate experiența îi face pe acești oameni să fie mai atenți la unele lucruri. Întrebarea este nu ar putea fi acesta un început, adică după reglementarea în cazul adolescenților să se vadă cum decurg lucrurile și apoi mai departe.
– Ceea ce spuneți dumneavoastră este un experiment. Asta se întâmplă, de fapt, în Australia. Pentru știință, Australia a intrat cumva acoperită la ochi și „vom vedea ce se întâmplă”. Este un stat pionier din acest punct de vedere. S-ar putea ca rezultatele negative să fie dezastruoase
S-ar putea ca rezultatele negative să fie dezastruoase sau să nu se întâmple nimic în mod real. Vom vedea ce se întâmplă.
Dar ați menționat Digital Services Act. Ca să reușești să impui o astfel de interdicție ai nevoie de o țară puternică și care inovează, așa cum e Australia. Din păcate, România nu este o astfel de țară, dar are un noroc fantastic că face parte din Uniunea Europeană care este o forță globală. Și poate ar trebui să începem cu o inovație a Uniunii Europene, cum ar fi portofelul european de identitate digitală și să începem și noi să avem o carte electronică de identitate.
Ce înseamnă „portofelul european de identitate digitală”
Așa, de fapt, se poate face față marilor corporații și puterilor globale. În portofoliul digital sunt datele fiecăruia dintre noi și-l putem folosi pentru a accesa diferite servicii digitale. Putem avea totul pe un telefon. De exemplu, dacă ai nevoie de un certificat de naștere, nu trebuie să-l cauți într-un dulap, îl ai în telefon. La fel ca actele de sănătate și așa mai departe.
România a agreat că va dezvolta portofoliul digital la fel ca restul statelor. Putem avea, de pildă, un portofoliu european al copilului cu ajutorul căruia să se poată verifica vârsta la intrarea pe anumite platforme.
Dar fără să ne dăm datele personale nici corporațiilor, nici statului, tehnologia este foarte avansată în sensul ăsta se cheamă „zero-knowledge proof”.
România ar trebui să aibă operațional acest portofoliu, până la sfârșitul anului, pentru a fi oferit populației, dar suntem departe de acest ideal.
Până să ajungem la aceste interdicții, România trebuie să recupereze niște ani sau chiar zeci de ani de lipsuri tehnologice. Iar când vom fi o țară la un nivel decent putem folosi aceste inovații tehnologice europene, inclusiv pentru probleme din lumea reală.
„Elementul geopolitic”
– Și, totuși, modelul Australiei este copiat și adaptat de țări europene mult mai avansate decât România: Granța, Danemarca, Austria, Marea Britanie. Ele de ce se grăbesc să adopte acest model?
– Când ne apucăm să conectăm aceste țări care propun interzicerea, vedem că este o prăpastie foarte mare între ce spune mediul academic, marile universități, cercetătorii și mediul politic. Este cumva o prăpastie greu de înțeles.
Am stat să mă gândesc că țări cu ideologii diferite, de la stânga, în Spania, la centru, în Franța au abordări similare. Singurul răspuns pe care-l am, consultându-mă cu colegii, este că legătura e mult mai mare decât siguranța copiilor din acele țări sau panicile morale. Sau evenimentele tragice și crimele comise de copii, care sunt cumva legate de social media. Ce au în comun este elementul geopolitic.
– Ați invocat această interpretare geopolitică, că de fapt este o decizie împotriva miliardarilor tech care fac ce vor. Și realitatea cum este? Nu este adevărat că fac ce vor? Pentru că există această percepție că au foarte multă putere și statele trebuie să facă ceva.
– Sigur, doar că încercând să facem „ceva” pentru a controla acești giganți s-ar putea ca acel „ceva” să fie pe spatele generațiilor actuale. În cazul României, ar trebui mai întâi să recuperăm decalajele, iar apoi să fim în spatele Uniunii Europene.
Dacă UE, prin Comisia Europeană, va decide că toate țările membre vor spune că din 2028 sau 2029, vârsta minimă de acces este de 14 ani atunci România nu va avea de ales.
– Și în cazul acesta ce ar trebui să primeze, geopolitica sau sănătatea tinerilor?
– Presupun că o eventuală decizie a Comisiei Europene pentru toate țările membre nu va veni mâine, nu este după colț. Se vor aștepta studiile din Australia și ce se mai întâmplă peste ocean. Va fi în orice caz o decizie fundamentată.
– În România există o lege în Parlament, care a trecut de prima cameră, în ceea ce privește acordul parental. Legea majoratului digital se chemă.
– Legea majoratului digital este o soluție românească în contextul acestei probleme globale. Din punctul meu de vedere nu este o lege care poate să treacă și, oricum, a fost pusă pe pauză, pentru că s-a autosesizat Comisia Europeană care ne-a spus că „ieșiți, cumva, din reglementările pieței unice digitale”. Din cât înțeleg eu, nu a fost și nu este o lege făcută să treacă, a fost o lege făcută să fie dată.
Până atunci este nevoie să avansăm digital ca țară și să recuperăm decalajul față de Uniunea Europeană.
Pe Gabriel Bejan poți să-l citești și dacă te abonezi la newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, pe care-l trimite în fiecare marți pe mail.