Ce sunt rezervele strategice pe care G7 discută să le mobilizeze

Reuniți luni în videoconferință, miniștrii de finanțe ai G7 au exclus deocamdată posibilitatea de a recurge la stocurile de securitate pentru a limita creșterea prețului barilului provocată de războiul din Orientul Mijlociu, scrie Liberation.

În timp ce blocarea strâmtorii Ormuz de către Iran și atacurile repetate asupra infrastructurilor energetice ale țărilor din Golf continuă, provocând o creștere extrem de puternică a prețului barilului, miniștrii de finanțe ai G7 au discutat luni despre posibilitatea utilizării rezervelor strategice de petrol, fără a solicita însă mobilizarea lor.

„Vom urmări situația îndeaproape, suntem pregătiți să luăm toate măsurile necesare, inclusiv să recurgem la rezervele strategice de petrol pentru a stabiliza piața”, dar „nu suntem încă în acel punct”, a declarat presei ministrul francez Roland Lescure, care și-a convocat omologii din G7 într-o videoconferință pentru a analiza situația.

Mai devreme în cursul dimineții, Emmanuel Macron indicase că „utilizarea rezervelor strategice este o opțiune luată în considerare”.
Aceste rezerve de securitate, un instrument important pentru amortizarea șocurilor petroliere și economice legate de întreruperile lanțului de aprovizionare, sunt constituite în numeroase țări, inclusiv în Franța. Libération explică modul în care funcționează acestea.

Ce reprezintă rezervele strategice?

De la crearea Agenției Internaționale a Energiei (AIE), la un an după șocul petrolier din 1973, statele membre păstrează o parte din petrolul pe care îl importă sau îl produc în rezerve strategice, destinate să compenseze situațiile de instabilitate critică provocate de mari răsturnări economice și geopolitice. În caz de criză, statele membre ale agenției pot decide colectiv să introducă o parte din aceste rezerve pe piața petrolului. Efortul fiecărei țări membre devine proporțional cu ponderea sa în consumul total de petrol al AIE.

Agenția, care reunește aproximativ treizeci de state, printre care și Franța începând din 1992, obligă membrii săi „să dețină stocuri de petrol echivalente cu cel puțin nouăzeci de zile de importuri nete de petrol”, care pot fi mobilizate în caz de criză. Acestea „pot include stocuri păstrate exclusiv pentru situații de urgență, precum și stocuri deținute în scopuri comerciale”, fie că este vorba de petrol brut sau de produse rafinate, precizează AIE. Agenția permite, de asemenea, „stocuri păstrate în alte țări” prin acorduri bilaterale.

În 2025, stocurile mondiale au depășit 8,2 miliarde de barili, constituind „un important tampon de securitate în fața unor eventuale perturbări”, potrivit AIE. Planeta consumă aproximativ 100 de milioane de barili de petrol pe zi. În ceea ce privește membrii AIE, aceștia dețin „peste 1,2 miliarde de barili de stocuri publice de urgență”, precum și „aproximativ 600 de milioane de barili suplimentari de stocuri deținute de industrie în baza obligațiilor guvernamentale”. În Franța, guvernul a subliniat că nu există, în acest moment, riscul unei penurii. Țara dispune în total de echivalentul a 118 zile de importuri nete, potrivit Ministerului Economiei.

Dispune și România de rezerve strategice de petrol?

România are atât rezerve strategice de petrol (sub formă de țiței și carburanți), cât și rezerve tehnice, constituite conform legislației europene și naționale.

România are rezerve strategice de circa 2 milioane de tone de carburanți (benzină și motorină), la care se adaugă aproximativ 1,2 milioane de tone rezerve tehnice.

Potrivit ministrului Energiei, aceste stocuri pot acoperi consumul intern de carburanți pentru aproximativ 5 luni, într-un scenariu ipotetic în care nu s‑ar mai rafina sau importa deloc.

La nivel de resurse de petrol (zăcăminte), România are rezerve de circa 0,6 miliarde barili de petrol și se află pe primul loc în UE la rezerve de petrol, conform datelor agregate în raportul BP pentru 2020.

Cum sunt gestionate în Franța?

Încă din 1925, o lege urmărește să garanteze existența unui stoc de petrol în Franța, considerat încă de atunci o resursă extrem de strategică pentru țară. Gestionarea națională a rezervelor strategice este una mixtă. Companiile petroliere, în special rafinăriile și distribuitorii, au obligația legală de a stoca echivalentul a 29,5% din vânzările lor din anul precedent, pentru ca aceste cantități să poată fi mobilizate în caz de nevoie.

Aceste rezerve sunt apoi gestionate de Comitetul profesional al stocurilor strategice petroliere, creat în 1993, care reunește actori privați și publici și în subordinea căruia funcționează Societatea anonimă de gestionare a stocurilor de securitate (Sagess).

Creată în 1988, Sagess este o societate non-profit a cărei misiune este constituirea și conservarea stocurilor strategice de produse petroliere. Operatorii petrolieri îi pot transfera integral sau parțial obligația de stocare. Întregul sistem este supravegheat de Direcția generală pentru energie și climă.
Pentru a asigura o distribuție eficientă pe teritoriul Franței, rezervele sunt împărțite între 98 de situri: 89 de depozite comerciale, opt rafinării și o rezervă situată la Manosque, în departamentul Alpes-de-Haute-Provence, în apropierea mai multor infrastructuri strategice și a marelui port maritim Marsilia. Situl adăpostește aproximativ treizeci de cavități saline subterane, unde pot fi stocate aproape 9 milioane de metri cubi de petrol.

Au fost aceste stocuri deja utilizate?

Recursul la rezervele strategice de petrol rămâne rar în rândul statelor membre ale AIE. O astfel de decizie colectivă a fost luată doar de cinci ori: înaintea războiului din Golf în 1991, după uraganele Katrina și Rita în 2005, în timpul războiului civil din Libia în 2011 și de două ori după invazia Ucrainei de către Rusia, în 2022. Atunci era vorba de a transmite „un mesaj unitar și puternic piețelor petroliere mondiale, și anume că nu va exista o penurie de aprovizionare ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia”, potrivit agenției.

Franța a recurs, de asemenea, în mod unilateral la propriile stocuri de mai multe ori. Ultima dată a fost în octombrie 2022, când o grevă masivă a oprit rafinăriile și depozitele de petrol timp de mai multe săptămâni, provocând o scădere a livrărilor de combustibil și pene de benzină.

Poate utilizarea rezervelor strategice să reducă prețurile?

Potrivit lui Olivier Appert, consilier al Centrului pentru energie și climă al Ifri, o asemenea măsură permite în primul rând „liniștirea opiniei publice în privința riscului de penurie. De asemenea, stabilizează piețele, deci da, are un impact asupra prețurilor”. Totuși, aceasta reprezintă o manevră „total diferită” de plafonarea prețurilor sau de subvențiile la pompă, subliniază expertul, potrivit căruia „este vorba mai degrabă de relaxarea tensiunilor de pe piața mondială prin eliberarea colectivă a stocurilor”.

Pe site-ul său, AIE confirmă că acest mecanism „nu este un instrument de intervenție asupra prețurilor și nici de gestionare structurală a ofertei pe termen lung”. Prin urmare, el nu poate fi utilizat în afara unor episoade de criză ca instrument de reglare a pieței.

Înainte de începutul conflictului, piața mondială a petrolului se afla într-o situație de surplus. „Ne aflam deci într-o poziție relativ confortabilă, dar lucrurile se pot schimba”, amintește Olivier Appert, considerând că recurgerea la rezervele strategice ar permite „cumpărarea de timp” în fața „incertitudinii majore” reprezentate de „durata războiului”. Și, implicit, de presiunea asupra prețului hidrocarburilor. (Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)