Lansările spațiale tot mai frecvente afectează compoziția chimică a atmosferei Pământului

Spațiul nu a fost niciodată mai accesibil decât este astăzi. Lansările de rachete au devenit aproape o rutină zilnică, pe măsură ce companii și guverne din întreaga lume continuă să construiască pe cer mega-constelații de sateliți. Ca urmare, umplem rapid orbita din jurul planetei noastre cu sateliți, dar și cu numeroase deșeuri periculoase pentru aceștia, relatează futurism.com.

Dincolo de riscul coliziunilor, toată această activitate ar putea avea și consecințe grave asupra mediului. Atmosfera Pământului este încărcată cu noi aerosoli metalici proveniți din arderea sateliților și rachetelor, după cum a explicat profesorul de științe ale mediului Ian Williams, de la Universitatea din Southampton, într-un eseu recent publicat de revista The Conversation.

Mulți sateliți sunt proiectați să părăsească orbita la finalul duratei lor de viață și să ardă în atmosfera Pământului – un proces care, la scara incredibilă a industriei spațiale de astăzi, ar putea deja să modifice fundamental chimia mecanismului natural de apărare al planetei noastre.

Totuși, este încă posibil ca oamenii de știință, inclusiv Williams și colegii săi, să găsească noi metode de recuperare a materialelor sau să susțină utilizarea unor sateliți cu durată de viață mai lungă – eforturi care ar putea proteja atmosfera de efecte negative pe termen lung.

Însă deocamdată cercetătorii sunt îngrijorați.

De ce atrag atenția oamenii de știință asupra lansărilor de rachete și sateliți

Williams a indicat mai multe studii care avertizează că, printre alte efecte potențial dăunătoare asupra mediului, oxizii metalici pot contribui la subțierea stratului de ozon sau la încălzirea stratosferei.

Oxizii de aluminiu proveniți din sateliții care reintră în atmosferă pot „cataliza reacțiile chimice care distrug stratul de ozon”, argumentează cercetătorul. „În același timp, gazele de eșapament ale rachetelor – în special carbonul negru (funinginea) provenit de la motoarele rachetelor alimentate cu combustibili pe bază de hidrocarburi – încălzesc stratosfera și modifică regimul vânturilor”, mai spune acesta.

Într-un studiu din 2025, cercetătorii au simulat „potențiala emisie anuală de 10.000 de tone metrice de alumină provenită din resturi spațiale care reintră în atmosferă” și au descoperit acumulări importante ale acestei substanțe în atmosferă, la altitudini cuprinse între aproximativ 10 și 30 de kilometri. Oxizii de aluminiu au declanșat modificări ale „ratelor de încălzire din mezosferă”, anomalii de temperatură care au fost „însoțite de schimbări ale vitezei vântului în vortexul polar”.

Lansările spațiale ar putea inversa o reușită în domeniul protejării atmosferei

Cercetătorii au mai constatat că lansările de rachete ar putea anula în mod efectiv un efort global desfășurat timp de decenii pentru reducerea dependenței de clorofluorocarburi (CFC) – compuși organici sintetici utilizați în agenți frigorifici și aerosoli, despre care se știe de mult timp că distrug stratul de ozon.

Un studiu publicat în iunie anul trecut a constatat că „stratul de ozon se reface lent după efectele CFC-urilor, însă abundența globală medie a ozonului rămâne încă cu două procente mai mică decât nivelul măsurat înainte de apariția distrugerii stratului de ozon provocate de CFC”.

La toate acestea se adaugă pericolul permanent al resturilor spațiale care ar putea cădea peste oameni sau proprietăți – probabilitatea fiind foarte mică, dar nu zero. Deși cazurile în care oameni au fost răniți rămân extrem de rare, au existat deja situații în care bucăți mari din etaje de rachetă prăbușindu-se în zone rurale, inclusiv pe terenuri agricole.

De asemenea, constelațiile tot mai numeroase de sateliți au provocat perturbări majore pentru telescoapele de la sol, apărând în imagini sub forma unor dâre luminoase.

Valoarea uriașă a deșeurilor aflate pe orbita Pământului

Williams și colegi ai săi argumentează că am putea face progrese prin recuperarea unei părți din resturile aflate pe orbită. Profesorul și colegii săi au calculat că valoarea totală a materialelor recuperabile din toate resturile orbitale s-ar ridica la aproximativ 1,2 trilioane de dolari – ceea ce ar putea face recuperarea atractivă din punct de vedere financiar, dacă vom reuși să găsim metode de capturare a acestora.

De asemenea, am putea prelungi considerabil durata de viață a sateliților prin întreținerea lor direct pe orbită și prin proiectarea lor încă de la început astfel încât să poată fi reparați și realimentați.

Williams și alți oameni de știință consideră că este important să acționăm acum, mai ales având în vedere că „știința din acest domeniu este încă în curs de maturizare”.

„Avem nevoie de măsurători coordonate și de modelări privind funinginea, alumina și metalele din atmosfera medie”, subliniază Williams. „Direcția este clară: în scenarii de creștere accelerată, lansările spațiale și arderea de rutină a sateliților pot încetini refacerea stratului de ozon și pot remodela stratosfera”, adaugă el.

„În scenarii mai inteligente, bazate pe o economie circulară, putem avea un cer curat”, consideră omul de știință.