Când geopolitica intră în macroeconomie: scenariile războiului din Iran pentru România

România nu este implicată militar în mod direct în războiul din Orientul Mijlociu, însă șocul energetic coroborat cu tensiunile financiare globale persistente pot deteriora semnificativ dinamica creșterii economice până la o posibilă intrare în criză/recesiune, spune Florian Libocor, economistul șef al BRD, într-o opinie transmisă HotNews. Este prima evaluare completă, cu cifre și date, despre impactul războiului în economia noastră.

El a imaginat 3 scenarii pentru economia românească în cazul în care conflictul se prelungește, precizând că putem limita efectele negative dacă vom continua procesul de consolidare fiscală, vom susține atragerea fondurilor europene și vom păstra statutul de „investment grade” al economiei.

Un conflict extins în Iran (fie un război major între Iran și SUA-Israel, fie un război regional) poate avea efecte secundare importante pentru România (care nu este direct implicată militar) în plan economic, politic și social, de o intensitate reală mai mică sau mai mare, în funcție de durata, extinderea și evoluția conflictului (de ex. dacă și cât timp rămâne blocată Strâmtoarea Ormuz), și de reacțiile ulterioare la nivel global.

Efectele secundare: economice, sociale și politice

• Efecte economice

Prețuri mai mari la energie și inflație. Conflictul poate genera creșteri semnificative ale prețului petrolului și gazelor naturale pe piețele globale. O creștere de doar 10% a prețului barilului poate duce la o creștere a inflației în România chiar cu circa 0,5 pct. procentuale în 6–12 luni. Creșterile de prețuri se transmit direct în scumpirea carburanților, energiei electrice și costurilor logistice, ceea ce pune presiune suplimentară pe bugetele firmelor și ale gospodăriilor.

Presiune asupra scenariilor macroeconomice. Banca Națională a României (BNR) avertizează că un război prelungit poate deraia previziunile de scădere a inflației și poate induce o presiune inflationistă neprevăzută, ceea ce poate conduce la accentuarea caracterului restrictiv al politicii monetare (ex: dobânzi mai mari).

Creșterea costurilor pentru companii. Costurile de transport, asigurările pentru nave și logistică se pot majora considerabil (spre de exemplu, prime de risc mult mai mari pe rutele din Orientul Mijlociu), afectând firmele românești implicate în comerțul internațional. Lanțurile globale de aprovizionare pot fi perturbate, ceea ce duce la creșterea costurilor de producție și la întârzieri în livrarea de materii prime sau bunuri.

Volatilitate financiară și investitori prudenți. În perioade de incertitudine geopolitică, investitorii caută active „sigure”, ceea ce poate genera volatilitate pe piețele financiare, deprecierea leului sau diminuarea fluxurilor de capital către economiile emergente, inclusiv România.

• Efecte sociale

Scumpirea vieții de zi cu zi. Creșterea prețurilor la energie și carburanți se resimte direct în costurile alimentelor, utilităților și transportului, ceea ce afectează bugetele gospodăriilor, în special cele cu venituri mai mici.

Presiune asupra populației. Inflația persistentă reduce puterea de cumpărare, ceea ce poate crea nemulțumiri sociale, proteste sau presiuni asupra politicilor de protecție socială.

Mentalitatea de risc și incertitudine. O criză geopolitică majoră crește anxietatea socială, afectează încrederea în instituții și poate influența comportamentul consumatorilor și/sau reorienta investitorii spre economii mai prudente.

Efectele economice și sociale pot fi resimțite rapid prin canalul prețurilor la energie și în credibilitatea măsurilor macroeconomice.

• Efecte politice

Poziționarea diplomatică a României. Ca membră UE și NATO, România va fi parte a eforturilor diplomatice colective ale acestor organizații pentru a gestiona criza, a susține sancțiuni și a coordona răspunsurile occidentale. Guvernul trebuie să navigheze delicat între menținerea securității naționale și sprijinirea partenerilor strategici fără a escalada tensiunile.

Percepția de securitate și apărare. Deși oficial România nu este în pericol de atac direct, existența facilităților NATO și a bazelor americane (de ex. Deveselu sau Mihail Kogălniceanu) atrage un interes strategic crescut și necesită coordonare intensă în securitate. Ar putea exista o amplificare a resurselor NATO sau redirecționarea acestora, ceea ce ar influența discuțiile privind securitatea în flancul estic al alianței.

Politica externă și alianțele. România va fi implicată în coordonarea politică europeană privind sancțiuni, regimuri vamale, politici energetice alternative etc., consolidând legăturile cu UE, NATO și partenerii strategici transatlantici.

Tensiunile geopolitice creează provocări politice de coordonare externă și intensifică discuțiile despre securitatea națională.

Cele trei scenarii pentru economia României

O perspectivă ajustată pentru economia României, poate fi construită pornind de la câteva ipoteze: i) – un șoc extern pe energie și risk-off financiar, ii) – impactul tensiunilor asupra funcționalității Strâmtorii Ormuz (canal critic pentru petrol/LNG) și, implicit, iii) – comportamentul prețului energiei și costului de transport/asigurare. Confirmarea acestor ipoteze, durata, contagiunea și amplitudinea lor, pot explica probabilitatea materializării unuia din scenariile estimate, dar nu anulează niciun alt scenariu în afara lor.

Cadrul de bază (estimat pentru 2026 înainte de începerea conflictului) de la care vom pleca este următorul:

• crestere PIB de 0,8% (modestă, sub impactul consolidării fiscale),
• rata inflației an/an de 5,2% (reducere consistentă față de anul precedent),
• deficit bugetar de 6,6% din PIB (în scădere față de 2025),
• rata dobânzii de politică monetară de 6,0% (scădere ușoară),
• robor 3M de 5,6% (reducere de circa 0,5 pp),
• curs de schimb EUR/RON (final de an) de 5,13 (o depreciere de circa 0,6%).

Canalele de transmisie ale impactului Iran asupra economiei Românești sunt:

a) prețul petrolului: creșterea prețului petrolului și gazelor vor genera majorări de prețuri pentru combustibili și serviciile de transport în ansamblu,

b) prețuri de consum: majorarea prețului petrolului și gazelor se va propaga indirect asupra dinamicii inflației (conform studiilor FMI, o majorare cu 10pp a prețului petrolului genereaza o majorare cu circa 0,5pp a ratei inflației),

c) financiar (risk-off): teama și incertitudinea determină investitorii să reducă expunerea pe active volatile în favoarea celor sigure (de refugiu), aleg protecția în detrimentul profitului. Pe acest canal impactul se poate materializa prin presiune pe curs, volatilitate și prime de risc mai mari.

d) investiții și productivitate: teama și incertitudinea acompaniate de energie scumpă (petrol și gaze) vor argumenta amânarea sau chiar stoparea unor cheltuieli de investiții (CAPEX).

Pornind de la acest cadru de bază, în funcție de durata, amplitudinea și contagiunea tensiunilor, situația poate evolua, pe un orizont de circa patru trimestre, în cadrul sau în proximitatea a trei scenarii.

Scenariul temperat, de reținere, cu tensiune la cote ridicate dar fără un blocaj prelungit

Reperele ipotetice de piață presupun o majorare a prețului (raportat la nivelul de preț anterior conflictului) petrolului cu circa 10-15% și a prețului gazelor în UE cu circa 15-20%  în orizontul următoarelor 3 luni. După atingerea acestor vârfuri de preț se va intra într-o perioada de normalizare graduală.

Efectele probabile asupra economiei românești vor fi gestionabile și oarecum în linie cu majoritatea așteptărilor:

• PIB, ajustat în scădere cu circa 0,2 – 0,3 pp pe fondul erodării moderate a consumului,
• IPC, ajustat în creștere cu 0,4 – 0,6 pp datorită creșterii prețului combustibililor,
• deficit bugetar, ajustat în creștere cu până la 0,2 pp, dacă vor exista compensări la prețul energiei și transporturilor,
• rata dobânzii de politică monetară, ajustare neutră,
• robor 3M, ajustare în creștere de până la 0,3 – 0,5 pp pe fondul corecției negative a anticipațiilor si a nivelului de lichiditate,
• curs de schimb EUR/RON (final de an), ajustare în creștere (depreciere a leului) de circa 0,4 – 0,6 % (încorporată în scenariul de bază).
• consumul va încetini moderat pe fondul majorării prețului combustibilor si utilităților care vor majora costul coșului de consum.
• investițiile vor suferi amânări limitate cu excepția proiectelor finanțate cu fonduri europene.

Scenariul de tensiuni prelungite în regiune (zona Ormuz)

Corespunde situației în care perturbările se întind pe un orizont de până la 9 luni cu costurile aferente.

Reperele ipotetice de piață presupun o majorare a prețului petrolului de până la 35% și a prețului gazelor în UE de până la 50% în orizontul următoarelor 2 – 3 trimestre, cu rerutarea transportului maritim și majorarea costurilor logistice.

Efectele probabile asupra economiei românești vor fi gestionabile cu dificultate:

• PIB, ajustat în scădere cu circa 0,5 – 1,0 pp pe fondul erodării vizibile a consumului si a marjelor companiilor,
• IPC, ajustat în creștere cu 0,8 – 1,4 pp cu riscul unor efecte de runda a doua în zona serviciilor și alimentelor,
• deficit bugetar, ajustat în creștere cu 0,4 – 0,7 pp; chiar dacă venituri nominale vor crește (TVA/accize), cheltuielile vor crește mai repede (compensări la energie, indexări, dobânzile aferente datoriei),
• rata dobânzii de politică monetară, rămâne categoric restrictivă,
• robor 3M, ajustare în creștere de până la 0,7 – 1,5 pp (curba în lei va solicita o primă mai mare), iar randamentele titlurilor pe termen mediu pot crește,
• curs de schimb EUR/RON (final de an), ajustare în creștere (depreciere a leului) de circa 1,5 – 3,0 % (până la 5,17 – 5,25), dacă va exista și aportul ieșirilor de capital și a unei facturi mai mari pentru importurile de energie,
• consumul va încetini vizibil în volum și va crește economisirea; un comportament precaut explicabil într-un context incert,
• investițiile vor încetini cu precădere în sectorul privat, o reacție firească într-un mediu incert și cu costuri de capital în creștere; probabilitatea ca investițiile să țintească proiecte de eficiență energetică/energie va crește.

Scenariul de escaladare severă cu un blocaj semnificativ (șoc similar celui din 2022)

Reperele ipotetice de piață presupun o majorare a prețului petrolului de pana la 85% (deja a fost atins un nivel de preț de circa 120$, echivalentul unui maxim de aproape + 65%) și a unei volatilități majore a prețului gazelor. Accentuarea spectrului recesiunii tehnice în zona economiilor europene și un risk-off considerabil (sensibilitatea economiilor europene la majorări semnificative ale prețului energiei este cunoscută) vor acompania acest scenariu.

Efectele probabile asupra economiei românești vor fi gestionabile cu dificultate și există riscul unei încetinirii majore a ajustărilor cadrului macroeconomic:

• PIB, ajustat în scădere cu circa 1,5 – 2,5 pp pe fondul materializării riscului de stagnare/recesiune ecnomică, cu precădere dacă economia UE încetinește considerabil,
• IPC, ajustat în creștere cu 2,0 – 3,0 pp cu riscul necesitătii reancorării așteptărilor,
• deficit bugetar, ajustat în creștere cu 1,0 – 1,5 pp pe fondul creșterii cheltuielilor cu dobânzile, a costurilor sociale (vor crește presiunile pentru protecție socială și sprijin) și a scăderii bazei de venituri ca urmare a încetinirii creșterii economice,
• rata dobânzii de politică monetară, rămâne categoric restrictivă, trăsătură care poate fi accentuată (în primă instanță marginal) dacă se deteriorează așteptările,
• robor 3M, ajustare în creștere de până la un maxim de 2,0 – 3,5 pp, iar costul la care statul își va finanța cheltuielile va crește corespunzător,
• curs de schimb EUR/RON (final de an), depreciere a leului de circa 4,0 – 7,0%, cu etape de stres corelate cu nivelul de lichiditate și mesajele autorităților avizate,
• consumul se va contracta pe fondul deteriorării puterii de cumpărare și a sentimentului de încredere,
• investițiile vor îngheța parțial în sectorul privat și vor continua doar proiectele esențiale și cele cu finanțare nerambursabilă.

Pentru a continua acest exercițiu putem evalua și alege unul dintre cele trei scenarii ca fiind cel mai posibil, iar acestuia îi vom acorda cea mai mare probabilitate de a se materializa. Prin urmare, vom alege virtutea căii de mijloc a lui Aristotel, chiar dacă asta îi poate face pe unii să se aricească, nu datorită căii alese (de mijloc), ci datorită lui Aristotel (care filozof fiind, ce are el a face cu tensiunile actuale din Iran!?). Ei bine, mă limitez la a accepta că este și acesta un punct de vedere.

Reperele ipotetice de piață ale scenariului de tensiuni prelungite (ales ca scenariu central) presupun, pe lânga majorarea prețului petrolului și gazelor în orizontul următoarelor 2 – 3 trimestre, rerutarea transportului maritim, și o majorare a costurilor de transport și a asigurărilor maritime aferente cu circa 20-30%, un blocaj major, dar nu complet, al Strâmtorii Ormuz (cu tensiuni persistente) și o majorare a risk-off-ului financiar până la un nivel moderat (nivelul de volatilitate din piețele emergente).

De la energie la dobânzi: mecanismul prin care șocul ajunge în economie

Mecanismul de transmisie are ca factor declanșator (trigger) șocul dat de prețul energiei. Prima reacție în piețe va fi una de natură inflaționistă, care va argumenta o atitudine mai prudentă (conservatoare, în cel mai fericit caz), dar mult mai posibil mai restrictivă (în cel mai probabil caz) al conduitei politicii montare. Accentuarea caracterului restrictiv al politicii monetare va genera un impuls de creștere a costului capitalului care va încetini consumul și investițiile (motorul consacrat și cel în devenire, al creșterii economice) intensificând suplimentar presiunile asupra bugetului.

Canalele de transmisie sunt creșterea prețului combustibililor și utilităților, majorarea costurilor logistice și ale marjelor comerciale, creșterea așteptărilor inflaționiste, amânarea investițiilor sectorului privat și creșterea costului de finanțare pentru stat și companii.

Efectele probabile asupra economiei românești pot fi completate cu câteva detalii precum: o majorare cu 0,9 până la 1,8 pp a randamentelor titlurilor de stat cu maturitate la 10 ani, contracție de 1 până la 2pp a consumului final și de 3 până la 8 pp a investițiilor private.

Implicațiile asupra sectoarelor economice pot viza:

– creșteri ale veniturilor nominale dar și o volatilitate mai mare în sectoarele energie și utilități,

– presiune pe volume (crește valoarea vânzărilor dar scade sau stagnează volumul) și creșterea cererii pentru mărcile proprii ale magazinelor (de ex. renunțarea la marca consacrată în favoarea mărcii „private label”, mai ieftină cu până la 30%) în zona comerțului cu amănuntul al bunurilor de larg consum. Presiunea pe volume aduce în atenția comerciantului menținerea cotei de piața în pofida profitului, în contextul în care orientarea spre private label face din consumator un „vânător de promoții” cu scopul principal de a „salva” cât se poate din „puterea de cumpărare” a bugetului familiei,

– scăderea cererii rezidenților, pe fondul creșterii costului de finanțare, pentru produsele pieței imobiliare (vânzarea, închirierea și dezvoltarea de terenuri și clădiri),

– menținerea marjelor (destul de probabil) dar creșterea riscului de credit în sectorul bancar,

– majorarea costurilor și foarte probabila încetinire a economiei europene, care vor deteriora aportul sectorului de exporturi la formarea PIB.

Cum te poți proteja într-un context economic incert

Un set de recomandări care să ofere o protecție ideală sau perfectă pentru un scenariu ipotetic (acesta sau orice alt scenariu) nu există. Se pot lua însă anumite măsuri de protecție care să consolideze sau să crească capacitatea de reziliență la șoc în perioade de volatilitate și incertitudine. În situația scenariului nostru acestea ar viza câteva direcții esențiale dar nu neapărat total acoperitoare si sub nicio formă unice, cum ar fi măsurile de acoperire a riscului, politici de acomodare a prețurilor, măsuri de prioritizare a cheltuielilor și măsuri de gestionare a lichidității și costurilor de finanțare.

1. Măsurile de management și acoperire a riscului (de ex. hedging parțial pentru contractele pe energie, curs de schimb sau dobânzi etc) penru a fixa prețul pe termen scurt sau mediu, a transforma un preț variabil în preț fix (de ex. dobânda), a fixa cursul de schimb etc. Menținerea în cont a unui buffer (rezervă) de lichiditate care să acopere cheltuielile operaționale (de ex. utilități, salarii, chirii etc) pentru circa 6 luni, pentru a evita posibile împrumuturi de urgență necesare în situația unor scăderi bruște a comenzilor sau blocaje a încasărilor. Evitarea/limitarea expunerii valutare neacoperite prin mecanisme de protecție (de ex. prin contracte forward) față de deprecierea leului (de ex. situația încasărilor în lei și a obligațiilor de plată în valuta cum ar fi plăți furnizori, rambursare credite). Aceste măsuri sunt o „centură de siguranță” care vizează  protejarea marjei de profit și a fluxului de numerar (cash-flow) fără a ținti maximizarea profitului, ci evitarea pierderilor majore cauzate de factori externi pe care nu îi putem controla (de ex. prețul energiei, cursul valutar etc). Totodată, au o importanță esențială pentru companiile a căror activitate presupune rularea unor volume mari cu marje mici (de ex. în zona comerțului cu amănuntul al bunurilor de larg consum) si a companiilor cu expunere mare la riscul de dobândă (de ex. imobiliare).
2. Politici de acomodare a prețului prin ajustări treptate (scumpiri mici și repetate) la anumite intervale. Consumatorul acceptă mai ușor variațiile mici de preț. Aceste politici ajută la temperarea șocului inflaționist și protejează consumul de o contracție majoră. O altă modalitate de acomodare a prețului este segmentarea produselor. Acestea pot fi împărțite în produse „ancoră”, de tipul KVI (know value items, de ex. produse de bază ca laptele, uleiul, pâinea etc) a căror preț este foarte bine cunoscut de către consummator, și restul produselor. Prețul produselor ancoră este menținut cât de jos este posibil (chiar cu riscul sacrificării marjei de profit) pentru a încuraja revenirea consumatorului în magazin (care va cumpăra și alte produse cu marjă mai mare) și asigurarea unei stabilități a nivelului de trafic în magazin. O a treia cale de acomodare a prețului este transferul neuniform (selectiv) de costuri care presupune un transfer mai mare în prețul produselor premium (de ex. de lux, cu o cerere mai inelastică/insensibilă la preț) pentru a proteja prețul produselor de bază. Una din metodele de transfer se face prin menținerea prețului și reducerea cantității (shrinkflation), justificată prin intenția de a evita transferul direct de cost (adică nu prin majorarea prețului, ci prin reducerea cantității). Aceste politici de acomodare a prețului sunt în fapt strategii de fidelizare a clienților și supraviețuire a comerciantului, într-un context de piață marcat de presiuni inflaționiste. Elementul cheie al acestor politici este abordarea graduală care presupune, în ultimă instanță, un joc de echilibru între a păstra clientul, prin protejarea produselor de bază, si a nu pierde venituri, prin transferul costurilor suplimentare în preț.
3. Măsurile de prioritizare a cheltuielilor (politică prudentă de investiții) pot viza concentrarea pe proiecte prioritare, amânarea proiectelor neesentiale și evitarea proiectelor a căror finanțare ar duce la supra-îndatorare. Proiectele prioritare ar viza investiții cu amortizare rapidă (ROI< 3 ani) deoarece în perioadele tensionate lichiditatea este esențială, investiții cu eficiență energetică (recuperare de căldură, panouri fotovoltaice etc) pentru că energia este probabil cel mai volatil cost al unei companii, investițiile în automatizare (robotizare, digitalizare etc) deoarece acestea au impact imediat prin reducerea costului cu forța de muncă, evitarea erorilor operaționale și, implicit, creșterea productivității. Amânarea proiectelor neesențiale (non-critice, cum ar fi cele de rebranding, imagine, showroom, sediu nou) dintr-un considerent simplu: nu aduc cash-flow rapid. Evitarea proiectelor ce presupun supra-îndatorare ar ajuta la evitarea riscurilor asociate creșterii dobânzilor, contracției cererii sau fluxului de numerar, specifice perioadelor de incertitudine și instabilitate. Sunt importante resursele disponibile pentru a evita resursele împrumutate.   Aceste măsuri sunt specifice situațiilor în care cheltuielile de capital (CAPEX) adoptă o conduită prudentă (strategie defensivă) care presupune orientarea investițiilor doar înspre proiecte de creștere a eficienței și productivității, nu în acțiuni de expansiune sau imagine. Situații în care un șoc intern (de ex. prețul energiei) și reacțiile externe (la nivel global, în cazul conflictului actual), pot, dacă persistă, să reducă dinamica economiei până spre valori nule sau negative, care fac ca protejarea lichidității, a marjelor și a flexibilității investiționale să fie prioritară.

Concluzie

România nu este implicată militar în mod direct, însă șocul energetic coroborat cu tensiunile financiare globale persistente pot deteriora semnificativ dinamica creșterii economice până la o posibilă intrare în criză/recesiune. Scenariile ipotetice trebuie privite ca fiind expresia unor evoluții posibile, nu ca fiind certitudini. Chiar și cea mai negativă evoluție ipotetică, indiferent de nivelul de probabilitate care i se asociază, poate fi evitată dacă, în cazul nostru, vom reuși să: i) – continuăm procesul de consolidare fiscală, ii) – susținem atragerea fondurilor europene și iii) – păstrăm statutul de „investment grade” al economiei.

Notă: Opiniile exprimate sunt personale și neexhaustive.