Harta rămâne. Oamenii pleacă. Românii cu „buletin de România” coboară la 21,6 milioane

România a intrat în 2026 cu o populație după domiciliu de 21,6 milioane de persoane — în continuă scădere (cu peste 88.000 de persoane față de anul trecut) și, mai îngrijorător, în continuă îmbătrânire, a transmis joi Institutul Național de Statistică.

Populaţia după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetăţenie română şi domiciliul pe teritoriul României. Aceasta include şi emigranţii, indiferent de perioada emigrării acestora. A nu se confunda populaţia după domiciliu cu populaţia rezidentă – populația de facto a României.

Diferența dintre cele două „populații”, adică dintre românii „cu buletin de România” și cei care trăiesc efectiv în țară sunt de circa 2,6 milioane de români, potrivit Statisticii.

Cifrele publicate de Institutul Național de Statistică confirmă că procesul demografic în curs nu dă semne de inversare.

Orașul pierde, satul rezistă — deocamdată

Populația urbană a scăzut cu aproape un procent față de aceeași dată a anului precedent, arată datele INS, ajungând la 11,9 milioane de persoane. Dinamica din rural este ușor diferită: 9,7 milioane de persoane, cu o creștere simbolică de 0,04%. O cifră care nu indică neapărat o renaștere a ruralului, ci mai degrabă o redistribuire a populației în contextul unor mișcări migratoare complexe — inclusiv retururi ale diasporei sau relocări din orașe.

O națiune care îmbătrânește cu fiecare an

Cel mai semnificativ semnal vine din structura pe vârste. Indicele de îmbătrânire demografică — raportul dintre persoanele de 65 de ani și peste față de cele de 0-14 ani — a sărit de la 131,7 la 136,6 persoane vârstnice la 100 de tineri. Cu alte cuvinte, pentru fiecare copil există aproape un vârstnic și jumătate.

Vârsta medie a populației a atins 43,2 ani, cu 0,4 ani mai mult față de anul precedent. Vârsta mediană — care împarte populația exact în jumătate — a urcat la 44,3 ani.

Aceste cifre plasează România printre cele mai îmbătrânite societăți din Europa, alături de Italia, Portugalia și Germania.

Puțini tineri, mulți la mijlocul vieții

Grupa de vârstă dominantă este acum 45-49 de ani, care reprezintă 8,6% din total — generația născută în anii ’70, înainte de interzicerea avorturilor din epoca Ceaușescu să producă efecte maxime. Această cohortă masivă se va deplasa treptat spre pensie în deceniul următor, punând presiune suplimentară pe sistemul de pensii și pe cel de sănătate.

La celălalt capăt al piramidei, copiii de 0-4 ani reprezintă doar 4,0% din populație — mai puțin decât oricare altă grupă de vârstă tânără, inclusiv cei de 5-9 ani (4,9%), 10-14 ani (4,8%) sau 15-19 ani (5,2%). Semnalul este clar: natalitatea continuă să scadă, iar valul de tineri care ar putea susține economia în deceniile viitoare se subțiază vizibil.

Populația Europei va scădea în următoarele 3 decenii cu peste 23 milioane de locuitori, echivalentul unei țări mai populate decât e România, arată proiecțiile Diviziei pentru Populație a ONU. Acest trend e valabil și pentru România, unde doar migrația externă ne mai ajută din punct de vedere demografic.

Ce înseamnă asta pentru următorii 10 ani (până în ~2035)

Îmbătrânirea populației va continua: vor fi mai puțini tineri. Acest lucru va duce la creșterea numărului de pensionari per persoană activă (rate de dependență mai mare) pe parcursul deceniului.

Migrația va rămâne un factor cheie: țările cu migrație netă pozitivă ar putea continua să-și sporească locuitorii sau să rămână stabile; altele vor scădea mai abrupt.

În România asistăm la un paradox: avem comune (nici măcar orașe) cu o populație mai mare decât unele capitale de județ.

Popești Leordeni va depăși, cu actualele tendințe, Râmnicu Vâlcea ca populație. De asemenea, în următorii 20 de ani România ar putea avea aceeași populație ca cea a Israelului, care era de peste patru ori mai mic în 1992, iar în 1948, când s-a înființat, avea de 23 de ori mai puțini locuitori decât România”, explică Robert Santa, expert în politici publice și coordonatorul activității de cercetare al think-tankului Rethink România

În fiecare joi dimineața jurnalistul Dan Popa trimite newsletterul Economix. Dacă ești pasionat de economie, finanțe personale sau comportamentale. poți să te abonezi aici la newsletterul EconoMix.

„Numărul de nașteri din Florești, suburbia Clujului, care avea doar 6.000 de locuitori în 1992 a fost egal anul trecut cu numărul nașterilor din Brăila, care avea 234.000 de locuitori în 1992. Dacă acest trend continuă, peste câțiva ani cele două localități vor intra în convergență deplină, deși în 1992 Brăila era de 39 de ori mai mare. Aceste diferențe sunt dramatice din multe puncte de vedere, dar mai ales din cauză că vedem cum populația este concentrată în alte locuri decât este concentrată infrastructura”, mai spune Santa.

Toată infrastructura României- nu doar cea de transporturi, ci cea socială școli, colegii naționale, licee profesionale, spitale – este structurată în baza populației de la începutul anilor ’90, mai spune cercetătorul.

Mai sunt alte evoluții dramatice, adaugă Santa:  Popești Leordeni va depăși, cu actualele tendințe, Râmnicu Vâlcea ca populație. Slobozia Bradului, o comună din județul Vrancea, care avea puțin peste 4.000 de locuitori în 1992, are mai multe nașteri decât Deva.

Miroslava, o comună din Iași, are mai multe nașteri decât Reșița. Vicovul de Sus, un oraș de la granița dintre județul Suceava și Ucraina, este pe cale să depășească Mediașul.

„Cu tendințele pe care le vedem acum, România va avea aceeași populație ca statul Israel, care era de peste patru ori mai mic în 1992, iar în 1948, când s-a înființat, avea de 23 de ori mai puțini locuitori decât România”, a mai spus Santa.

Într-o discuție cu HotNews.ro, sociologul Robert Santa a mai explicat de ce cartierele din jurul Bucureștiului, unde prețurile sunt accesibile pentru oameni, sunt aproape rupte de serviciile esențiale sau de viața urbană. Observația lui Santa este complementară experienței din țările unde guvernele investesc în a face viața accesibilă.