Avertisment din zona mediului de afaceri, în contextul crizei politice: Opriți „elefanții albi”! Piețele nu așteaptă negocieri de coaliție, reformele dureroase nu pot fi amânate

„Pe termen imediat, indiferent de deznodământul politic, orice guvern care urmează este obligat să trateze serviciul datoriei ca prioritate absolută în alocarea cheltuielilor publice, iar reformele dureroase nu mai pot fi amânate”, susține platforma Rethink România, platformă care reunește unele dintre cele mai importante nume din lumea de bussiness din România, într-o analiză publicată pe site, în contextul crizei politice declanșate după retragerea sprijinului politic de către PSD pentru premierul Ilie Bolojan.

„În fiecare an, România se împrumută cu zeci de miliarde de lei și plătește dobânzi tot mai mari pentru datoria acumulată. Dobânzile nu sunt fixe. Ele depind de încrederea pe care investitorii internaționali o au în stabilitatea politică și fiscală a țării. Criza politică actuală erodează direct această încredere. O variație de un singur punct procentual la rata dobânzii adaugă României cheltuieli anuale suplimentare de 240 de milioane de euro, numai pentru dobânzi. Bani care nu mai ajung la spitale, școli sau în mentenanța infrastructurii-cheie. Acești bani vor trebui scoși anual din bugetele viitoare sau acoperiți prin noi împrumuturi, care generează noi dobânzi. Datoria publică a României a crescut de la 48,9% din PIB în 2023 la 54,8% din PIB în 2024 și a depășit astăzi 60% din PIB.”, este avertismentul transmis într-o analiză publicată de platforma Rethink România, un think tank care reunește unele dintre cele mai importante nume din lumea de bussiness din România.

Zone de risipă bugetară

Analiza abordează, printre altele și scandalul vânzării unora dintre participațiunile la mai multe companii de stat, inițiativă pentru care PSD îi acuză pe vicepremierul Oana Gheorghiu și pe premierul Ilie Bolojan.

„Aceste companii servesc, în paralel, două funcții complet diferite: una oficială – prestarea de servicii publice sau economice – și una complementară, de care nu se vorbește în discursul oficial: asigurarea de locuri de muncă pentru rețele de membri și apropiați ai unor partide politice. Mecanismul e simplu și consacrat: partidele plasează oameni de încredere în consiliile de administrație ale companiilor de stat. Prin aceste poziții, apropiații politici obțin venituri consistente. Mai mult, controlul asupra consiliilor de administrație înseamnă control asupra deciziilor strategice, numirilor în management și contractelor atribuite.

Rezultatul? Managementul devine un premiu politic, nu o funcție de competență. O parte a companiilor de stat care nu au monopol natural înregistrează pierderi cronice în sectoare unde concurenții privați sunt profitabili”, se arată în analiză.

Multe companii de stat nu există pentru a furniza servicii publice. Există pentru a oferi venituri celor numiți politic care le gestionează. Pierderile sunt pasate populației. Iar sloganul ‘nu ne vindem țara’ este adesea scutul retoric al acestui sistem.

Think thank-ul atrage atenția și asupra „elefanților albi”, adică a unor „proiecte costisitoare care, odată finalizate, generează costuri de întreținere disproporționate față de orice utilitate reală”.

Sunt oferite și exemple: „Cheltuim tot mai mulți bani pe stadioane, drumuri inutile și aeroporturi fără avioane.” – terminale de pasageri în aeroporturi precum cele din Arad sau Tulcea, parcuri construite în mijlocul câmpurilor sau „programul Anghel Saligny: proiecte locale de mici dimensiuni, cu impact economic minimal, distribuite politic prin primării înainte de alegeri.”

Potrivit analizei, „România traversează în acest moment una dintre cele mai dificile conjuncturi din ultimii ani, în care fragilitatea politică internă se suprapune peste șocuri externe serioase”. În aceste condiții, „o criză politică ar putea semnala piețelor o întrerupere a reformelor asumate față de Comisia Europeană — cu consecința imediată a creșterii și mai accentuate a dobânzilor la care statul se împrumută”.

Fiecare an de inacțiune înseamnă miliarde în plus plătite ca dobânzi

Documentul oferă o perspectivă sumbră în lipsa reformelor.

„Pe termen imediat, indiferent de deznodământul politic, orice guvern care urmează este obligat să trateze serviciul datoriei ca prioritate absolută în alocarea cheltuielilor publice — piețele nu așteaptă negocieri de coaliție. Reformele dureroase, fie că vorbim de reducerea cheltuielilor sau de ajustări fiscale, nu mai pot fi amânate, cu atât mai mult cu cât România se îndreaptă spre 2032, când valul pensionărilor din generația decretului va comprima dramatic spațiul bugetar discreționar. Fiecare an de inacțiune înseamnă miliarde în plus plătite ca dobânzi — bani care, într-un scenariu responsabil, ar fi putut finanța infrastructură, sănătate sau educație. Miza nu este doar echilibrul bugetar de astăzi, ci capacitatea României de a-și permite un stat funcțional peste un deceniu”.