Stări de confuzie, tulburări de somn sau amorțeli și dureri? Investigațiile neurologice EEG și EMG ajută în diagnosticarea corectă. Ce presupun, explică dr. Dorin Antal

Electroencefalograma – EEG – și electromiografia – EMG – sunt investigații neurologice complementare examenului clinic care ajută la diagnosticarea mai precisă a afecțiunilor sistemului nervos și a bolilor neuromusculare. Astfel, pot fi supuse investigării medicale pierderile de conștiență, episoadele de confuzie, tulburările de somn, suspiciunile de epilepsie, durerile sau amorțelile care iradiază în braț sau picior sau sindromul de tunel carpian. Dr. Dorin Antal, medic specialist neurolog cu competență în neurofiziologie (EEG/EMG) în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria, explică utilitatea acestor teste și felul în care ajută în stabilirea unui diagnostic corect.

Persoanele care s-au confruntat cu episoade de pierdere de conștiență, de confuzie sau au resimțit simptome atipice repetate inexplicabile, precum déjà vu, ar trebui evaluate neurologic, iar un rol important îl poate avea o electroencefalogramă – EEG.

Testul este unul non-invaziv cu aplicabilitate mare mai ales într-o boală neurologică precum epilepsia. Ceea ce ar trebui înțeles în primul rând este faptul că EEG este o investigație și nu o procedură, explică dr. Dorin Antal, medic specialist neurolog la Iași. „Scopul investigației este să evalueze activitatea cerebrală și să ajute în diagnosticarea epilepsiei sau monitorizarea anumitor afecțiuni neurologice. Deci, orice pacient la care există istoric de crize sau afecțiuni cerebrale cu predispoziție, unde există atât suspiciune, sau un element de confuzie, are nevoie de acest test”, explică medicul neurolog.

Nu este neapărat un test de screening pentru că prezența unor modificări la EEG sau absența lor nu confirmă diagnosticul de epilepsie, subliniază dr. Antal: „Diagnosticul de epilepsie este unul clinic, dar acest test aduce valoare suplimentară în cadrul unei boli foarte clare. Depinde foarte mult prin ce lentilă mă uit. Pentru că lentila este cu atât mai clară, cu cât există mai multe investigații. Prin EEG pot spune că reuşesc «să mă uit» în creierul cuiva, RMN-ul este o altă lentilă. EEG-ul este un test care investighează creierul din perspectiva funcției, iar RMN-ul, din perspectiva structurii”, clarifică medicul rostul fiecărui test.

Electroencefalograma este indicată nu doar pacienților cu epilepsie, subliniază dr. Antal, ci ar fi extraordinar dacă fiecare om confruntat cu o stare de confuzie, care a avut elemente de alterare a stării de conștiență, a avut crize sau diverse episoade pe care nu știe să le integreze, să apeleze la acest test. „Pot fi pacienți cu traumatisme, accidente vasculare cerebrale, demență sau encefalită, precum și cei din terapie intensivă, de exemplu, care ar avea nevoie de acest test. Deci, în general, aceste episoade de confuzie sau simptome atipice care se tot repetă, ar avea nevoie de acest test. Indicația lui este destul de largă”, mai spune medicul neurolog.

Cum se face testul EEG

Practic, EEG-ul este un test non-invaziv prin care se înregistrează activitatea electrică a creierului. Pentru aceasta, personalul medical calificat plasează un set de electrozi la nivelul capului, într-un anumit sistem. „Totul se face structurat, electrozii au un anumit scop și necesită plasare atentă. În cadrul testului se fac și două proceduri prin care creștem șansa de a vedea modificări și încercăm să modulăm excitabilitatea creierului. În mare, testul poate dura 30 de minute, dar poate dura și o oră, 3 ore, 8 ore sau 12 ore. Este foarte bine dacă la finalul testului obținem o informație utilă pentru medicul clinician, dar asta nu se întâmplă de fiecare dată.  Chiar și absența elementelor pe un EEG ne aduce o informație valoroasă”, precizează medicul.

În ce constă pregătirea pentru test

Pentru ca testul să aibă acuratețe este nevoie de o minimă pregătire a pacientului. Aceasta înseamnă că pacientul trebuie să vină la testare fără absolut nicio cremă sau soluție care să crească sebumul la nivelul capului. Pentru că altfel, electrozii nu mai stau lipiți, lucru care va duce la o calitate proastă a semnalului și mai apoi la o interpretare defectuoasă. În sprijinul pacienților, se pot aplica înainte de testare anumite soluții de curățare a pielii capului care să ducă la obținerea unei calități bune a semnalului. Doar că, în cazul acestora, pregătirea pentru eficientizarea testului poate să dureze 40 de minute, în loc de 20. Scalpul curat nu este singura cerință. „Pacientul trebuie să aibă în primul rând disponibilitate, să fie compliant în timpul testului și acestor manevre. Există persoane care nu tolerează, de exemplu, stimularea luminoasă sau nu înțeleg pașii, de aici și relevanța personalului medical calificat în timpul testului pentru a ghida pacientul ”, explică medicul neurolog.

Apoi, alte manevre care se fac în timpul testului sunt cele de hiperventilare, timp de câteva minute. „Este o manevră ce determină modificări ale activității cerebrale. Manevra presupune să fii implicat, înseamnă respirații profunde, într-o anumită cadență şi ea nu trebuie executată superficial. Ce este important de reținut este că EEG-ul scurt de rutină nu este o investigație în care pacientul vine, i se pune o cască pe cap și doarme timp de 30 de minute, ci presupune un proces activ, o interacțiune cu personalul medical în care persoana trebuie să rămână prezentă.

Este extrem de important să analizăm și somnul în timpul investigației, dar pentru aceasta, se optează pentru examinarea EEG prelungită. Pentru testul de 30 minute,  pacientul nu închide ochii și adoarme, ci rămâne atent, dar relaxat”, subliniază dr. Antal.

Succesul testului depinde și de echipa medicală și de pacient

Dacă pacienții nu înțeleg cum va decurge procedura și nu colaborează, se întâmplă să adoarmă imediat sau reversul să nu se poată relaxa în timpul testului până la a se panica. „Recent, am avut o persoană care, pe un fond anxios, a făcut un atac de panică în momentul în care a început hiperventilarea. Pentru că hiperventilația produce un grad ușor de amețeală, ceea ce este normal și tranzitoriu. Există situații specifice în care se evită această manevră, motiv pentru care istoricul este important. Dacă încercați să respirați profund câteva minute, o să observați că începeți să fiți amețit. Și dacă nu știi să gestionezi starea asta sau nu ți se spune că te poți opri, organismul poate percepe ca și când ar fi o reacție la stres. Iar persoana în cauză neștiind ce să facă, a început să tremure. Acest fapt a limitat investigația”, a adăugat dr. Antal.

Așadar sunt trei lucruri relevante în această investigație: pacientului să i se spună ce are de făcut, să înțeleagă și în momentul în care începe investigația să se meargă până la capăt, enumeră medicul neurolog: „Iar dacă apare ceva, pacientul sesizează, testul se întrerupe. Nu continuăm. Nu este nicio problemă. Dar cumva succesul implică ambele părți: și pacientul și echipa medicală care îi aplică testul”.

Cât privește rezultatul testării, interpretarea poate veni mai repede sau mai puțin repede, în funcție de situația care este sau nu urgentă. „În cazurile în care nevoia este imperativă și trebuie să știm și să acționăm medicamentos acum – de exemplu în caz de status epilepticus, în care există risc de mortalitate -, atunci interpretarea este dată pe loc. Acestea sunt, în principal, cazuri de Terapie Intensivă. Dacă este un caz de rutină, atunci interpretarea vine în 2-3 zile”.

Ce este EMG-ul și cui îi este indicată investigația

Din perspectiva dr. Antal, electromiografia – EMG – este cel mai relevant test din domeniul neurologic. „În general, medicul neurolog este cel care are gradul de competență în a o recomanda, cât și în a o promova. Este o investigație mai puțin cunoscută, dar foarte clară și precisă. Pentru că toată lumea știe de imagistică medicală, de CT, de RMN, de toate investigațiile care se pot face, dar mai puțini știu de EMG și de faptul că poate verifica mușchii, nervii și poate arăta dacă simptomele apar din cauza problemelor la coloana vertebrală. Deja am acoperit o mare parte din sistemul nervos”, subliniază medicul neurolog.

Electromiografia este o investigație minim-invazivă cu rol în evaluarea funcției nervilor și a mușchilor periferici, în cazul unor simptome precum amorțeli sau furnicături, dureri cu iradiere în braț sau în picior, slăbiciune musculară, suspiciune de neuropatie sau radiculopatie, sindrom de tunel carpian, ca să enumerăm doar câteva.

„Este o investigație care are două părți: o parte fără ac– și testează nervii – a doua parte este cu ac – și testează activitatea musculară, inclusiv tot ce înseamnă probleme de coloană și diversele ei manifestări în corp. De exemplu, dureri cervicale care pleacă în braț sau dureri lombare care pleacă în picior. Sau probleme musculare în sensul că ne împiedicăm sau nu ne putem ridica de jos, nu avem suficientă forță, că a căzut pleoapa și nu bănuim că avem de-a face cu un sindrom miastenic. Pentru orice ține de sistemul neuromuscular, acesta este testul de elecție”, exemplifică dr. Antal.

Testarea fără ac implică folosirea unor electrozi de genul celor pentru EKG care sunt puși pentru a monitoriza ritmul cardiac. „Noi avem niște electrozi similari pentru înregistrare și separat putem stimula electric orice nerv din corp – față, mâini, picioare – în funcție de ce problemă există. Cu ajutorul lor înregistrăm niște parametri, luăm măsurători și analizăm în context clinic”, explică medicul neurolog întreaga procedură.

„Testul este bine tolerat”

Testarea cu ac implică înregistrarea impulsurilor musculare cu ajutorul unui „mini-microscop” plasat în vârful unui ac subțire, asemenea celui folosit pentru insulină. „Este foarte important ca pacientul să fie relaxat, în primul rând. Orice înregistrare care implică folosirea acului trebuie să înceapă cu ideea că putem face asta și nu ne oprim în mijlocul testului, pentru că, altminteri, testarea este inutilă. Deci, pacientul trebuie să fie relaxat și să înțeleagă că este vorba doar de o înțepătură care durează puțin. Poate fi ușor inconfortabil, dar este, în general, bine tolerat. Se introduce un ac, se înregistrează timp de câteva secunde, pacientul este rugat ulterior să contracteze mușchiul așa cum ridicăm o ganteră, apoi acul se scoate, după care se analizează alt mușchi. Se poate analiza în acest fel orice fel de mușchi, inclusiv cel de la nivelul limbii și pot să vă spun că această testare este destul de tolerabilă pentru că nu reprezintă decât câteva secunde de contracție dureroasă. Este o procedură care analizează selectiv câțiva mușchi încercând să vedem unde este problema”, completează medicul.

Durata unui test este de 30-40 de minute: „Testul este, în general, bine tolerat. Fără a generaliza, cred că pragul și percepția durerii sunt ușor diferite, în funcție de zona examinată, de relaxarea pacientului, dar și de așteptările pe care le avem. Majoritatea pacienților tolerează ambele părți fără probleme”, mai explică medicul.

Ca și la EEG, și la EMG interpretarea testului se face în context clinic, de către un medic specializat care oferă o concluzie care poate fi interpretată clinic, subliniază dr. Antal.

Exemplu de caz

Sunt și cazuri în care pacienții au venit din propria voință pentru a face EMG. „Am avut chiar în ultimele săptămâni un pacient care a auzit de EMG de la un vecin care venise să se testeze pentru o problemă foarte frecventă – sindromul de tunel carpian. Și a venit țintit să-și facă și el testul, pentru că își închipuia că are același lucru. Pacientul venise, cel puțin în momentul testării, pregătit mental pentru acel diagnostic. Dar nu avea acest diagnostic nici pe departe, ci o modificare extinsă la nivelul coloanei, din cauza unor multiple hernii de disc- care a necesitat trimitere către radiologie și RMN cervical. Pentru că simptomul este ceva subiectiv și se poate reprezenta similar în cadrul mai multor boli, dar testul este obiectiv”, precizează medicul neurolog.

EMG, un test cu adresabilitate mare

Revenind la EEG și EMG, ambele pot fi făcute fără îngrădire. „EMG nu are o anumită limitare, pentru că nu are efecte pe termen lung asupra organismului, deci putem face oricâte teste. Necesită atenție sau adaptare dacă pacientul are tratament anticoagulant sau dispozitive de tip pacemaker cardiac. De regulă, se face o singură dată, pentru că stabilește diagnosticul și se repetă dacă monitorizăm anumite boli sau se schimbă simptomatologia. Putem să ne gândim la EMG astfel: dacă RMN-ul îți oferă o imagine despre structură, EMG-ul îți oferă o imagine despre funcție, fapt care le face complementare”, spune medicul neurolog.

La EEG principalele indicații sunt la pacienții cu episoade de confuzie sau simptome specifice precum déjà vu ce se repetă inexplicabil, la care nu există un diagnostic clar și la care clinicianul dorește un element suportiv prin acest test pentru a putea face o încadrare corectă. „Acesta este un scenariu foarte vag unde intră multe indicații – de la pacienți cu probleme de somn sau diverse mișcări necontrolate, cu cefalee sau simptome atipice la care nu s-a găsit nimic, și până la cei cu tare de la multiple boli și care au avut episoade de amnezie sau pacienți cu accidente vasculare. Deci, pacientul cu crize de epilepsie este unul la care indicația de EEG este mult mai clară, dar, în general, orice episod în care există un dubiu, cu privire la pierderea stării de conștiență, ar trebui investigat prin EEG”, subliniază dr. Antal.

EMG este o investigație cu o adresabilitate foarte mare. „Nu cred că există persoană între 20 și 100 de ani care să nu fi avut disconfort sau dureri la nivelul coloanei vertebrale sau să nu fi avut amorțeli la nivelul mâinilor sau picioarelor într-o anumită direcție, să nu fi fost o problemă musculară și să nu se fi știut în ce direcție se merge. Motiv pentru care, dacă persistă, trebuie investigat. Deci, orice ține de mușchi, de nervi, de coloana vertebrală este investigat prin acest EMG și cel mai frecvent pacienții sunt identificați cu modificări secundare afecțiunilor coloanei vertebrale. Există pacienți care au făcut RMN astăzi, la care s-a identificat o hernie de disc sau multiple, dar la care chirurgul nu consideră că are indicație chirurgicală sau tabloul este incomplet. Și trimite către EMG tocmai pentru ca noi să evaluăm funcția. Putem spune dacă este o problemă cronică, recurentă, inactivă care se rezolvă prin recuperare și nu prin operație. Dar pentru aceasta, trebuie să facem testul în mod sistematic”, subliniază dr. Antal.

Specialistul insistă asupra profesionalismului echipei medicale care implică o asistentă medicală specializată sau un tehnician cu competență și un medic neurolog specializat, la rândul lui, în astfel de teste: „Echipa este cea mai importantă, chiar dacă eu, ca medic, am responsabilitatea finală a unui diagnostic. Și asistenta sau tehnicianul sunt foarte importanți, pentru că ei furnizează datele corecte pe care eu trebuie să le interpretez. Consider ca un rezultat corect depinde de competența întregului personal”, conchide dr. Antal.

Articol susținut de Regina Maria