Decizie de ultimă oră a instanței supreme: Dosarul Mineriadei, întors din nou la Parchet

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, joi, să restituie Parchetului General a dosarul Mineriadei din iunie 1990, în care au fost trimiși în judecată Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Vasile Dobrinoiu.

• Decizia instanței supreme nu este definitivă, poate fi contestată în termen de trei zile de Parchetul General.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat „neregularitatea rechizitoriului” și a decis excluderea din dosar a actelor care conţin relatările inculpaţilor în faţa Comisiei parlamentare de anchetă. 

„Admite, în parte, cererile și excepțiile invocate de inculpații Iliescu Ion, Voiculescu Gelu Voican, Roman Petre, Măgureanu Virgil, Sârbu Adrian, Dobrinoiu Vasile, Peter Petre și partea responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne. Constată neregularitatea rechizitoriului nr. 47/77/P/2014 din data de 27 martie 2025 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare, în ceea ce privește descrierea faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpaților, indicarea și analiza mijloacelor de probă. Exclude din materialul probator actele ce conțin relatările inculpaților în fața Comisiei parlamentare de anchetă. Restituie cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare. Respinge celelalte cereri și excepții formulate în cauză. Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare”, se arată în decizia instanței.

Evoluția dosarului Mineriadei

În dosarul Mineriadei au fost trimiși în judecată, în aprilie 2025, pentru infracțiuni contra umanității:

• fostul președinte Ion Iliescu (decedat), fostul vicepremier Gelu-Voican Voiculescu,
• fostul director al SRI Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu (fost șef de cabinet al lui Petre Roman),
• Miron Cozma (fost lider al minerilor din Valea Jiului), general (r) Vasile Dobrinoiu (fost comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne) și col.(r) Peter Petre (fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, aparținând Ministerului de Interne).

În 2008, fostul procuror general Laura Coduța Kovesi a dat rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, explicând public ulterior viciile de procedură din dosarul ce fusese instrumentat de procurorul militar Dan Voinea.

În 2014, România a fost obligată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) să continue investigațiile. CEDO sublinia, la acel moment, obligația statului român de a face dreptate victimelor crimelor împotriva umanității, indiferent de timpul scurs de la săvârșirea acestora.

În 2015, Tiberiu Niţu, procurorul general al României, infirmă rezoluţiile de neîncepere a urmăririi penale, iar în 2017 dosarul este finalizat de procurori și trimis în instanță, dar stă la Camera Preliminară de la Curtea Supremă aproape doi ani. În mai 2019, instanța decide retrimiterea lui la Parchetul Militar pentru a fi refăcut în integralitate, toate probele fiind declarate nule.

Parchetul a contestat decizia, însă contestația a fost respinsă în decembrie 2020, când dosarul este trimis din nou procurorilor.

Cinci ani a durat refacerea anchetei, dosarul fiind trimis din nou în judecată în luna aprilie, anul trecut. Alături de Ion Iliescu, au fost inculpați fostul premier Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu și fostul lider al minerilor Miron Cozma. Cele peste 1.400 de pagini ale rechizitoriului Parchetului General în dosarul Mineriadei din iunie 1990 conțin mărturii puternice ale victimelor.

Dosarul Mineriadei. Filmul evenimentelor, prezentat de procurori

Conform anchetatorilor, în luna iunie 1990, cei mai înalţi factori decizionali în statul român la acel moment – Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutaţi de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau,  printre care Măgureanu Virgil – directorul Serviciului Român de Informaţii, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.

Începând cu 22 aprilie 1990, în Piaţa Universităţii din municipiul Bucureşti a avut loc o manifestaţie ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990. Manifestaţia avea caracterul unei opoziţii la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanţii solicitând verbal, prin comunicate şi prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înfiinţarea unei televiziuni libere şi alte astfel de solicitări de factură democratică, conform procurorilor.

„În acest context, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanţilor aflaţi fizic în Piaţa Universităţii, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acţiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestaţii, în special liderii de opinie, precum şi împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziţie sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potenţială opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane  care exprimau apropierea de valorile occidentale. Un rol important în crearea cadrului de punere în aplicare a atacului a constituit-o  comunicarea publică, manipulativă, insidioasă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanţii pentru valorile democratice, de a căror implementare se „ocupa” noua putere”, potrivit Ministerului Public.

Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului şi atragerea unui număr impresionant de persoane, care au acţionat în cunoştinţă de acest atac, alături de un număr mare de persoane care au acţionat fără să cunoască existenţa atacului, ca urmare a manipulării la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul, afirmă anchetatorii.

„Grup criminal de tip sistemic”

„În acest sens, pentru punerea în aplicare a atacului, conducerea statului, în special Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, precum şi conducerea Serviciului Român de Informaţii, respectiv Măgureanu Virgil, cu participarea lui Sârbu Adrian, consilier al primului-ministru, au constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară şi civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuţie de natură şi conţinut diferite la fapte produse la o scară impresionantă. În tabloul infracţional, persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziţie inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea şi orchestrarea comiterii infracţiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menţionate”, afirmă anchetatorii.

Din probele administrate a rezultat conivenţa la nivelul planificării şi orchestrării planului infracţional, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican şi Măgureanu Virgil jucând rolurile cheie, însă modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane neparticipante la înţelegere, arată anchetatorii.

„Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpaţii au pus în practică acţiunea represivă împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”, se arată în comunicatul Parchetului ICCJ.

Acţiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat şi sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte: moartea prin împuşcare a 4 persoane; violul a două persoane; ătămarea integrităţii fizice sau psihice a unui număr total de 1311 persoane; persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate şi siguranţă şi restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1211 persoane.

Punerea în aplicare a acţiunii represive s-a realizat în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990,  când peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate în Unitatea Militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.

„Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au  fost evacuate prin acte de  violenţă. Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor”, relatează anchetatorii.

„Uz de armă cu muniție de război”

Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.

„S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane. Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii  din mai multe judeţe ale ţării, care  deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii”, se arată în documentele procurorilor.

În acest context, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie, locuinţele principalilor lideri politici din opoziţie şi sedii ale publicaţiilor de presă independente şi ale unor instituţii de învăţământ. De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureştiului, sub pretextul că aceştia au legătură  cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii. 

Persoanele care au fost ridicate din Piaţa Universităţii, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestaţiile, au fost duse cu forţa în Unitatea Militară 0575 Măgurele şi în incinta Şcolii Militare Superioare de Ofiţeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal şi în spaţii total improprii pentru deţinerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 22 iunie 1990.

Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi cât şi femei, minori şi bătrâni. În permanenţă, aceste persoane s-au aflat sub pază militară, inclusiv atunci când trebuiau să meargă la toaletă. Pe durata aceste perioade, persoanelor vătămate nu li s-a permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, nu au primit asistenţă medicală adecvată şi au fost supuse la tratamente înjositoare şi degradante (inclusiv prin simularea unor execuţii colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eşapament în spaţiile de deţinere).

„Facem precizarea că starea de fapt reţinută şi încadrarea juridică a faptelor au la bază exclusiv probatoriul administrat după data de 04.06.2021, la care cauza a fost restituită la parchet, ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, în urma căreia au fost anulate toate probele administrate anterior anului 2017 şi s-a constatat nulitatea actelor de urmărire anterior efectuate. Cauza a fost înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, precizează Parchetul ICCJ.

ERATĂ: Inițial, HotNews a scris că decizia luată astăzi de ICCJ vizează dosarul Revoluției.