Excluderea din grup: o formă de bullying care nu lasă vânătăi, însă doare la fel de mult

Nu toate formele de bullying arată așa cum ni le imaginăm, cu insulte, îmbrânceli sau scene dure în curtea școlii. Uneori, copilul vine trist acasă, dar nu poate explica exact „ce i-au făcut”, pentru că „agresiunea” e invizibilă. Ceilalți nu-l bagă în seamă sau nu-i mai răspund pe grupul de Whatsapp, nimeni nu și-l dorește în echipă, nimeni nu se așază lângă el la masă. Iar asta doare la fel de mult ca o lovitură fizică.

Specialiștii numesc aceste comportamente „covert bullying”  sau „bullying relațional”. Sunt forme subtile de agresiune socială care folosesc relațiile și apartenența la grup ca arme. În literatura de specialitate apare și termenul „relational aggression” (agresiune relațională), adică acel tip de comportament prin care un copil încearcă să rănească alt copil afectându-i relațiile sociale, statutul sau sentimentul că aparține grupului.

„Nu m-au lovit. M-au exclus”

În viața reală, în curtea școlii sau în cercurile de prieteni, excluderea poate părea un fapt divers. La vârste mici, putem observa aceste dinamici sub forma unor reguli nescrise: „Nu te primim în joc. Se joacă doar în trei”. Sau „tu nu ești în echipa noastră!”. Spre adolescență, lucrurile se schimbă. Excluderea e „invizibilă”, dar extrem de prezentă. Putem surprinde copilul uitându-se în gol pe ecran, pentru că mesajele sale au primit doar „seen” sau oftând pentru că în grupul paralel de WhatsApp sunt „toți ceilalți”, ori pentru că a aflat, de pe Insta, de un party la care numai el a lipsit. Pentru că n-a fost invitat.

Ca părinte, e foarte greu să-l ajuți să gestioneze problema, pentru că nu există mereu „dovezi”. Nu există amenințări explicite sau mesaje agresive, ca în bullying-ul convențional. De multe ori, efectele se văd în lucruri mici. 

Citește continuarea articolului AICI.